Urina

Lichid secretat de catre nefroni (unitati functionale ale rinichiului), care se scurge pe caile urinare excretorii (calice, bazinete, uretere) si se acumuleaza in vezica inainte de a fi evacuata prin uretra.

Compozitie – Urina este un lichid galben-pai sau de culoarea chihlimbarului, limpede in momentul emisiei ei, cu un miros specific si usor acida. Ea este constituita din apa, in care sunt dizolvate substante minerale (sodiu, potasiu, calciu, magneziu sub forma de cloruri, sulfati, fosfati) si organice (uree, creatinina, acid uric, acizi aminati, enzime, hormoni, vitamine), si contine globule rosii si globule albe in cantitate mica (mai putin de 5 000 pe mililitru).
Volumul urinei excretate este cuprins in mod normal intre 0,5 si 2 litri in 24 ore, dar variaza in functie de varsta subiectului, de cantitatea de lichide absorbite, de alimentatie, de activitatea fizica, de climat etc.

Elaborare si fiziologie – Glomerulul, prima parte a nefronului, elaboreaza urina primara prin filtrarea sangelui; aceasta urina este apoi transformata in tubul renal, a doua parte a nefronului, prin fenomene de reabsorbtie (recuperarea unei parti din apa, din sodiu etc.) si de secretie, in urina definitiva, a carei cantitate si compozitie variaza astfel incat mediul interior al corpului sa ramana constant.
Urina joaca deci un dublu rol: eliminarea deseurilor ca ureea, creatinina si, de asemenea, a unui mare numar de medicamente si de toxice, pe de o parte, mentinerea constantei mediului interior al organismului multumita unei reglari a cantitatilor de apa si de saruri minerale care se elimina, pe de alta parte.

Patologie
– O schimbare a culorii urinei poate pune in evidenta un icter (urina brun-roscata) sau o hematurie (urina rosie).
– Prezenta unor elemente anormale in urina sau in sedimeniul urinar este simptomatica pentru anumite boli: diabet daca este vorba de glucoza, nefropatie atunci cand acestea sunt proteine, acidocetoza in caz de corpi cetonici, afectiune hepatica in caz de urobilina etc.
O variatie a compozitiei urinei poate dezvalui o boala: astfel, o crestere anormala a nivelului de calciu poate semnala o hiperparatiroidie, in timp ce o micsorare anormala a acestui nivel este caracteristica unei hipoparatiroidii sau unei insuficiente renale.