Vaccinare

Administrare a unui vaccin care are drept efect conferirea unei imunitati active, specifice pentru o boala, facand organismul refractar la aceasta boala.

Mod de actiune – Dat fiind ca imunizarea activa nu se instaleaza decat dupa cateva zile sau cateva saptamani de la administrarea vaccinului, vaccinarea reprezinta de cele mai multe ori un mijloc de prevenire fata de o infectie data.
Dar ea mai poate fi utilizata, de asemenea, si pentru a intari mijloacele de aparare ale organismului fata de o infectie deja instalata (vaccinoterapie). Serovaccinarea asociaza vaccinarea (protectia pe termen lung) si seroterapia (actiunea imediata), astfel se previne tetanosul la persoanele nevaccinate in cazul unei raniri, fie ea si minima (intepatura cu un spin de trandafir, de exemplu).

lnoculare – Dupa felul vaccinului, inocularea poate fi facuta pe cale parenterala (subcutanata, intramusculara sau intradermica) ori, mai putin des, pe cale orala (vaccinarea antipoliomielitica, de exemplu).
Se recurge astazi la doua tipuri de vaccinare: vaccinarile combinate, care constau in amestecarea, in momentul utilizarii, a vaccinurilor in aceeasi seringa si in inocularea lor intr-un singur punct de injectare in organism; vaccinarile simultane, care constau in administrarea vaccinurilor in diverse puncte ale organismului sau pe cai de administrare diferite.