Betabioptal, unguent oftalmic

Prezentare:

Solutie injectabila intramuscular; 1 ml contine: Ig umana 100-170 mg, cu anticorpi antirabici min. 150 UI, glicina 22,5 mg; cutie x 1 f. x 2, 5 sau 10 ml

Indicatii:

Profilaxia rabiei datorata tuturor ranilor provocate de animale salbatice sau domestice, cunoscute sau suspecte de a avea rabie (inclusiv muocaturi provocate de lilieci avand virusul Duvenhage), precum si dupa contactul mucoaselor sau al pielii, indeosebi al pielii avand leziuni, cu saliva unor astfel de animale. Va fi adm. numai in corelatie cu vaccinarea antirabica.

Doze:

Anestezia superficiala a corneei: extractia corpilor straini corneeni superficiali: 3 picaturi timp de 5 min; extractia corpilor straini corneeni profunzi: 5-10 picaturi la 30-60 secunde; tonometrie, gonioscopie: 1-6 picaturi. Anestezia locala: 3 picaturi in 5 minute. Aplicarea picaturilor trebuie sa se limiteze strict la pregatirea interventiilor chirurgicale oftalmologice sau a examinarilor diagnostice.

Contraindicatii:

Nici una, avand in vedere prognosticul fatal al manifestarilor clinice ale rabiei unde este esentiala legatura intre imunizarea activa si adm. ulterioara de anticorpi. Daca pacientul este hipersensibil la componentele produsului trebuie luate masurile de precautie necesare.

Atentionari:

Dupa administrarea de Ig trebuie respectat un interval de minimum 3 luni inaintea administrarii de vaccinuri cu virusi activi (ex. parotidita epidemica, rujeola, rubeola sau combinatii ale acestora, precum si vaccinul varicelei). Nu este necesar acest interval in cazul administrarii orale a vaccinurilor (in poliomielita, febra tifoida), a vaccinurilor continand agenti patogeni inactivi (gripa), sau a celor de tip toxoid (difterie, tetanus si combinatii de vaccinuri).

Reactii adverse:

Ocazional pot aparea: edem la locul inj., reactii cutanate si stare febrila. Foarte rar au fost observate reactii de: greata, voma, tulburari cardiovasculare (tahicardie, bradicardie, hipertensiune arteriala, transpiratie, ameteli) si reactii alergice (eritem, urticarie), dispnee, iar in cazuri izolate chiar stare de soc. In cazuri speciale, injectarea intravenoasa neintentionata poate duce la aparitia simptomelor de mai sus, ajungandu-se la soc. Masuri terapeutice depind de natura si gravitatea efectelor secundare: antihistaminice, la nevoie adrenalina, doze mari de corticosteroizi, reechilibrare hidroelectrolitica, oxigen.