Dilzem, comprimate

Revista Galenus

Prezentare:

Solutie perfuzabila 0,2 mg/ml; cutie x 1 fl. x 50 ml

Indicatii:

Dilzem face din grupa de medicamente denumite blocante ale canalelor de calciu. Comprimatele Dilzem sunt folosite pentru tratarea durerilor de inima (angina pectorala), a hipertensiunii arteriale si pentru prevenirea respingerii transplantului de rinichi atunci cand se administreaza ciclosporina.

Doze:

In hemoragia subarahnoidiana de origine anevrismala: 5-14 zile de tratament cu solutie perfuzabila, inceput la maxim 4 zile dupa hemoragie, ap si oral 6 x 60 mg/zi la 4 ore interval timp de 7 zile. In hemoragia subarahnoidiana de origine traumatica: 7-10 zile de tratament cu solutie perfuzabila ap si oral 6 x 60 mg/zi la 4 ore interval timp de 11-14 zile. Tratamentul tulburarilor cerebrale datorate varstei: oral timp de cateva luni. Nimodipinul solutie perfuzabila se administreaza in perfuzie continua intravenos via cateter central folosind o pompa de perfuzie. Instilatii in ventriculii cerebrali: intraoperator o solutie de nimodipin diluata proaspat preparata (1 ml de nimodipin solutie perfuzabila si 19 ml sol. Ringer lactat) incalzita la temperatura corpului (a sangelui) poate fi instilata intraventricular.

Contraindicatii:

Alterare severa a functiilor hepatice (ciroza hepatica). Nu se administreaza asociata cu medicamente antiepileptice (fenobarbital, fenitoina sau carbamazepina).

Atentionari:

Precautie in caz de edem cerebral generalizat sau o crestere marcata a presiunii intracraniene (HIC). La pacientii varstnici cu afectiuni multiple, in caz de alterare severa a functiei renale (rata filtrarii glomerulare < 20 ml/min) si in caz de alterare severa a functiilor cardiovasculare, trebuie supraveghere atenta. Precautie la pacientii cu hipertensiune arteriala (presiunea sistolica mai mica decat 100 mmHg). Sarcina. soferi si activitati de precizie.

Reactii adverse:

Greata, rareori ileus paralitic (modificari de tranzit intestinal datorate parezei intestinale); ameteala, cefalee, senzatie de slabiciune; in rare cazuri pot aparea simptome de hiperactivitate a SNC caracterizate prin agitatie motorie crescuta, excitatie, agresivitate sau transpiratie. In cazuri izolate s-au observat hiperkinezie si stari depresive. Mai pot aparea: scadere marcata a TA, in special cand valorile initiale sunt crescute, flush, senzatie de caldura, edeme periferice, bradicardie sau, mai rar, tahicardie. Foarte rar trombocitopenie.