Antihistaminicele și administrarea lor în terapia afecțiunilor alergice

Antihistaminicele H1 sunt agenți terapeutici care, prin antagonizarea efectului histaminei eliberate în reacțiile alergice de tip imediat pot ameliora simptomatologia acestora. Primii reprezentanți ai acestei clase se caracterizează printr-o lipofilie ridicată, care le permite traversarea cu ușurință a barierei hematoencefalice și perturbarea transmisiei histaminergice la nivel central. În plus, selectivitatea lor este redusă, blocând și alți receptori (alfa adrenergici, muscarinici, serotoninergici). De aceea, prezintă o serie de reacții adverse precum sedare intensă, tulburări de vedere, uscăciunea gurii, amețeli etc. Reprezentanții moderni realizează concentrații centrale minime, fiind substrat pentru glicoproteina P, pompa de eflux exprimată la nivelul barierei hematoencefalice. Totodată, ei prezintă selectivitate ridicată pentru receptorii histaminergici H1 și o eficacitate superioară.

Cuprins 

1. Introducere
2. Indicații terapeutice
3. Profil farmacotoxicologic
4. Concluzie
5. Bibliografie

Introducere [1]

Antihistaminicele H1 sunt agenți terapeutici larg utilizați pentru ameliorarea simptomatologiei unor afecţiuni alergice acute sau cronice. Acestea sunt antagoniști necompetitivi ai receptorilor H1 ai histaminei (se leagă de un alt situs față de histamină, determinând modificarea conformațională a receptorului astfel încât nu mai poate lega mediatorul endogen). Histamina joacă un rol crucial în reacțiile alergice de tip imediat. Expunerea secundară la un alergen determină degranularea celulelor mastocitare cu eliberare de histamină. Efectele sale biologice caracteristice reacțiilor alergice sunt mediate prin receptorii H1 (bronhoconstricție, vasodilatație cu creșterea permeabilității endoteliale, prurit etc.). Prin alți receptori periferici, histamina interferează cu activitatea sistemului digestiv și a sistemului cardiovascular.

De asemenea, ea este un neuromediator important, creierul uman conținând aproximativ 64.000 de neuroni producători de histamină. Activarea receptorilor H1 în diverse părți ale creierului determină modificări în ritmul circadian, cu favorizarea stării de veghe, favorizează învățarea și memoria și este implicată în reglarea echilibrului hidric, suprimarea hrănirii, controlul temperaturii corporale, controlul sistemului cardiovascular și medierea eliberării declanșate de stres a hormonului adrenocorticotropic (ACTH) și B-endorfinei din glanda pituitară.

Indicații terapeutice, particularități farmacocinetice [2-13]

Antihistaminicile H1 sunt indicate ca terapie simptomatică a alergiilor acute sau cronice, manifestate prin procese exsudative: rinite, conjunctivite, urticarie, prurit, angioedem, dermatoze alergice şi pruriginoase, dermografism, boala serului, edem Quincke, febra fânului, alergii postmedicamentoase sau alergii la unele alimente. Altele pot fi utilizate în combaterea vomei de diferite etiologii și a răului de mișcare, după cum se poate observa în tabelul 1.

Se disting două categorii de antihistaminice H1: clasice (generația I, „de noapte”) și moderne (generația II, „de zi”), care diferă, în special, prin capacitatea substanțelor de a traversa bariera hematoencefalică (astfel generația I induce somnolență mai intensă decât generația II) și prin selectivitatea lor față de receptori.

Tabel 1. Antihistaminice H1 cu administrare orală autorizate de punere pe piață în România.

*Antihistaminic, antiserotoninic, simpatolitic

**Mecanism indirect: inhibă degranularea mastocitelor

Cetirizina și levocetirizina nu sunt metabolizate și sunt excretate în principal ca atare în urină. Desloratadina este metabolizată intens la nivel hepatic. Deși aceasta poate favoriza teoretic apariția de interacțiuni medicament-medicament, nu au fost raportate interacțiuni semnificative. Feoxfenadina este metabolizată minim, eliminându-se  ca atare la nivel digestiv după secreția sa activă la nivel intestinal. Acest fenomen poate fi inhibat de inhibitori enzimatici (sunătoare sau sucul de gref). Aceștia pot determina creșterea concentrației plasmatice de fexofenadină, dar nu au fost raportate efecte adverse semnificative.