Erori de medicație – strategii pentru reducerea și prevenirea acestora

Erori de medicație sunt acele greșeli involuntare, ce pot fi prevenite și care intervin de-a lungul întregului proces de gestionare a terapiilor medicamentoase, începând de la prescrierea și până la utilizarea medicamentului. Limitările umane ale actorilor din sistemul medical și condițiile de presiune din mediul de lucru favorizează apariția erorilor de medicație. Minimizarea impactului negativ asupra stării de sănătate a pacientului și asupra sistemului de sănătate poate fi realizată prin adoptarea unor strategii de reducere și prevenire a erorilor de medicație.

Erori de medicaţie – introducere

Eroarea de medicație reprezintă o greșeală neintenționată, făcută în prescrierea, eliberarea, depozitarea, prepararea sau administrarea tratamentului medicamentos, care produce sau are potențialul de a produce efecte negative asupra pacientului. Erorile de medicație constituie o problemă majoră de sănătate publică, conducând la afectarea încrederii populației în sistemul de sănătate, precum și la creșterea poverii asupra acestuia [1]. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, erorile de medicație produc costuri anuale de aproximativ 42 de miliarde de dolari [2]. În acest context, instituțiile de reglementare încearcă să găsească modalități eficiente de reducere și prevenire a erorilor de medicație [1].

Tipuri de erori de medicație

La momentul actual, nu s-a ajuns la un consens în legătură cu definiția erorii de medicație. Consiliul Național Coordonator al Raportării și Prevenirii Erorilor de Medicație din Statele Unite ale Americii definește eroarea de medicație ca „orice eveniment ce poate fi prevenit și care poate cauza sau duce la o utilizare necorespunzătoare a medicației sau la vătămarea pacientului, atât timp cât medicația se află sub controlul cadrului medical, pacientului sau al consumatorului. Astfel de evenimente pot fi legate de practica medicală, de produsele medicale, de proceduri sau de sisteme, și inclusiv de prescriere, comunicarea prescrierii, etichetare, ambalare, denumire, formulare, eliberare, distribuire, administrare, educare, monitorizare și utilizare.” [3]. Dintre acestea, erorile de medicație sunt întâlnite cel mai frecvent în procesele de prescriere, eliberare, preparare și administrare.

Erori de prescriere

Prescripția reprezintă un document ce conține instrucțiuni detaliate în legătură cu ce medicament trebuie administrat și cui, sub ce formă și în ce doză, pe ce cale de administrare, când, cât de des și pentru cât timp. Astfel, o eroare de prescriere poate fi definită ca orice greșeală făcută în cadrul procesului de prescriere, ce are ca rezultat o instrucțiune greșită cu privire la utilizarea medicamentului.

Erori de eliberare

Eliberarea medicamentelor atât din farmacia comunitară, cât și din farmacia de spital poate fi însoțită de erori, în special la alegerea produsului de pe raft. Eroarea poate consta în alegerea medicamentului greșit, a unei forme farmaceutice greșite sau a unei doze greșite.

Erori de preparare și administrare

În cazul unor produse pentru administrare parenterală, este necesară reconstituirea și/sau diluarea medicamentului înainte de administrare, etapă în care pot surveni erori. Tratamentele administrate pe cale parenterală sunt asociate cu cea mai mare rată de erori legate de preparare și administrare, în special în ceea ce privește incompatibilitățile în soluție, viteza de administrare și alegerea căii de administrare (de exemplu, administrarea intravenoasă în bolus a unei soluții destinate administrării perfuzabile).

Erori de medicație – cauze

Una dintre principalele cauze ale erorilor de medicație este reprezentată de prescrierea incorectă a medicamentelor, factorul uman jucând un rol important în acest proces. Cu toate acestea, există o multitudine de factori ce pot conduce la apariția erorilor de medicație.

Factori asociați personalului medical:

• lipsa instruirii cu privire la farmacoterapie și la modalitățile de gestionare a medicamentelor;
• cunoștințe și experiență insuficiente;
• cunoașterea unor date insuficiente despre pacient;
• percepția inadecvată a riscului;
• oboseala și epuizarea personalului medical;
• comunicarea deficitară între personalul medical și pacient.

Factori asociați pacienților:

• caracteristicile pacienților (de exemplu, personalitatea, cunoștințele medicale, barierele lingvistice);
• complexitatea cazului clinic (de exemplu, patologia multiplă, polipragmazia, administrarea unor medicamente cu risc crescut).

Factori legați de mediul de lucru:

• volumul de muncă și presiunea;
• distragerile și întreruperile;
• lipsa protocoalelor standardizate și a procedurilor;
• resursele umane și materialele insuficiente;
• problemele logistice legate de mediu (de exemplu, iluminatul, temperatura, ventilația).

Factori legați de medicamente:

• denumirea medicamentului;
• etichetarea și ambalarea.

Factori legați de activități și sarcini:

• sistemele repetitive de comandă, procesare și autorizare;
• absența sistemelor de monitorizare a pacientului.

Factori legați de sisteme informatice:

• procesele dificile de generare a prescripției (de exemplu, liste de medicamente, regimuri de dozare predefinite, alerte ignorate);
• procesele dificile de generare a mai multor prescripții identice;
• lipsa acurateței fișelor medicale;
• designul inadecvat, care permite eroarea umană [3].

Atitudinea cu privire la unele erori de medicație

Erorile de medicație nu sunt comise în mod deliberat de personalul medical. Actorii implicați în sistemul de sănătate sunt instruiți să furnizeze servicii medicale lipsite de erori. Cu toate acestea, atunci când survin erori de medicație, atitudinea generală este de învinuire a personalului medical implicat. Pedeapsa formală poate consta în aplicarea unor amenzi, suspendarea sau chiar revocarea dreptului de liberă practică. În plus, persoana considerată responsabilă de eroarea de medicație poate fi pedepsită informal, prin pierderea respectului colegilor, atitudine ce poate avea consecințe mai importante asupra actului medical decât cele rezultate din aplicarea unei pedepse formale [4].

În ultimii ani, această cultură a învinuirii a început să se diminueze, iar erorile de medicație sunt acum privite ca o problemă a sistemului, fiind considerate un rezultat, mai degrabă decât o cauză. Pentru a le putea remedia, instituțiile încearcă să se concentreze pe înțelegerea modului în care sistemul a dat greș, și nu pe schimbarea comportamentului individual al fiecărui angajat al sistemului medical [5].

Potențiale soluții pentru reducerea și prevenirea erorilor de medicație

Raportarea erorii de medicație și analiza cauzei

Fiecare eroare de medicație identificată ar trebui analizată în detaliu, pentru a putea obține date adecvate cu privire la evenimentele și factorii care au contribuit la apariția acesteia. Analiza ar trebui să aibă în vedere identificarea atât a erorilor active (apărute la interfața dintre individ și un sistem), cât și a erorilor latente (probleme ascunse ale sistemului de sănătate, care contribuie la apariția erorii de medicație).

Denumirea medicamentului

Agenția Europeană a Medicamentului recomandă evitarea alegerii unor denumiri comerciale care să arate sau să sune asemănător cu denumirile deja existente. Numele unui produs medicamentos poate fi un nume inventat, însă este important ca acesta să nu poată fi confundat cu un alt nume inventat sau cu o denumire comună internațională.

Etichetarea și ambalarea

Etichetarea și ambalarea corespunzătoare ale produsului medicamentos au scopul de a furniza o descriere corectă a medicamentului și de a asigura selecția și identificarea corectă, depozitarea sigură, precum și eliberarea, prepararea și administrarea corectă a produsului. Pentru a crea o asociere vizuală între ambalaj și producător, unele companii optează pentru un design similar al ambalajului tuturor produselor lor, iar această strategie poate conduce la confuzii între medicamente. Personalul medical, în special cel responsabil de eliberare, trebuie să conștientizeze posibilitatea unei astfel de confuzii și să depoziteze produsele într-o manieră care să prevină schimbarea acestora între ele [1].

Revizuirea și reconcilierea medicației

Revizuirea medicației este o intervenție ce poate fi realizată de farmacist și are rolul de a îmbunătăți impactul tratamentului asupra sănătății pacientului și de a diminua problemele de terapie medicamentoasă. În cadrul acestui proces, farmacistul verifică toate elementele prescripției, începând de la corespondența dintre medicament și patologie până la identificarea unor interacțiuni medicamentoase.

Reconcilierea medicației presupune documentarea, verificarea și stabilirea unei liste definitive de medicamente, la tranziția între nivelurile de asistență medicală (de exemplu, la externarea din spital sau în cazul pacienților care beneficiază de consulturi ambulatorii în cadrul unor specialități diferite). Trecerea prin diferitele niveluri ale sistemului de sănătate poate conduce la discrepanțe în terapia medicamentoasă, cu un impact negativ asupra stării de sănătate a pacientului. Procesul de reconciliere a medicației poate fi realizat de un farmacist sau prin intermediul unui sistem computerizat, ambele variante fiind asociate cu o scădere semnificativă a erorilor de medicație și a evenimentelor adverse [3,6].

Educarea și instruirea în cazul erorii de medicaţie

Conștientizarea importanței și a impactului erorilor de medicație ar trebui realizată atât în rândul personalului medical, cât și al pacienților. Strategiile de creștere a gradului de conștientizare pot include programe de instruire și campanii mediatice, adaptate nivelului de înțelegere asociat fiecărei categorii.

Educarea și instruirea personalului medical cu privire la modul corect de gestionare a medicației reprezintă un element fundamental al procesului de îmbunătățire a siguranței serviciilor de sănătate. Actorii implicați în sistemul medical ar trebui să cunoască în primul rând cauzele ce pot conduce la apariția erorilor de medicație, iar ulterior să aibă la dispoziție instrumente care să îi ajute în procesul de prescriere, eliberare și administrare.

Personalul medical este responsabil de prescrierea și eliberarea corectă a medicamentelor, în timp ce pacientul este responsabil de autoadministrarea corectă a acestora. În acest context, educarea pacientului cu privire la tratamentul medicamentos pe care acesta îl urmează este vitală pentru a asigura o utilizare corectă a medicamentelor [1].

Pacientul trebuie implicat activ în procesul de alegere și gestionare a terapiei medicamentoase, pentru a-i oferi acestuia un nivel de înțelegere ce va contribui ulterior la creșterea eficacității terapiei și la obținerea unor rezultate superioare [3].

Instrumentele digitale

Digitalizarea sistemului de sănătate aduce un beneficiu imens în creșterea siguranței serviciilor de  sănătate. Adoptarea unor instrumente digitale (de exemplu, fișa electronică a pacientului) permite o mai bună monitorizare a patologiei și a medicației, facilitând identificarea potențialelor erori medicale. În plus, digitalizarea sistemului medical și renunțarea la documentele pe suport de hârtie elimină neajunsurile legate de diferitele grade de lizibilitate a scrisului de mână. De asemenea, instrumentele digitale permit colectarea datelor și realizarea unor analize detaliate, ce pot sta la baza elaborării unor strategii de îmbunătățire a sistemului medical [3].

În concluzie, erorile de medicație constituie o problemă reală de sănătate publică și conduc nu numai la modificarea rezultatelor terapeutice așteptate, ci și la creșterea ratelor de morbiditate și mortalitate, precum și a costurilor asociate asistenței medicale. Identificarea cauzelor ce conduc la apariția erorilor de medicație, digitalizarea sistemului medical și educarea personalului medical și a pacienților reprezintă potențiale soluții pentru reducerea și prevenirea erorilor de medicație, diminuând astfel impactul lor asupra sistemului sanitar [2].

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Referințe bibliografice:

1. „Good practice guide on risk minimisation and prevention of medication errors” European Medicines Agency – Pharmacovigilance Risk Assessment Committee, 2015;
2. Vilela Renata Prado, & Marli De Jericó – “Implementing Technologies to Prevent Medication Errors at a High-Complexity Hospital: Analysis of Cost and Results;
3. Einstein (São Paulo), vol. 17, no. 4, 2019; doi:10.31744/einstein_journal/2019gs4621.
4. Payne Rupert, et al. – “Medication Errors: Technical Series on Safer Primary Care”, World Health Organization, 2016;
5. “Medication Errors” Academy of Managed Care Pharmacy, 2019, disponibil la https://www.amcp.org/about/managed-care-pharmacy-101/concepts-managed-care-pharmacy/medication-errors;
6. Rayhan Tariq, et al. – “Issues of Concern” Medication Dispensing Errors and Prevention, 2020;
7. Manias Elizabeth, et al. – “Interventions to Reduce Medication Errors in Adult Medical and Surgical Settings: A Systematic Review” Therapeutic Advances in Drug Safety, vol. 11, 2020; doi:10.1177/2042098620968309.

Andreea Iordănescu

Farmacist specialist farmacie clinică