Infectia cu virus varicelo-zosterian: epidemiologie si tratament

Virusul varicelo-zosterian este un ADN – virus care face parte din familia Herpesviridae si care este responsabil de aparitia varicelei in urma primoinfectieisi apoi a zonei zoster (herpes zoster) ca urmare a reactivarii lui, in conditii favorabile.

Infectia primara determina varicela, una din bolile infecto-contagioase ale copilariei si se produce ca urmare a contactului direct al virusului cu mucoasa de la nivelul aparatului respirator sau cu mucoasa conjunctivala. De la acest nivel, este inglobat de monocitesi transferat pe cale sanguina in organism.

Sursa infectiei cu virusul varicelo-zosterian:

–  este reprezentata de omul bolnav – pacientul cu varicela sau zona zoster poate transmite virusul si poate provoca aparitia varicelei la oamenii sanatosi.

Transmiterea virusului varicelo-zosterian:

– se face pe cale aeriana – prin picaturile Pflugge (stranut, tuse);

– prin contact direct – cu obiecte recent contaminate, contactul cu lichidul din vezicule sau cu secretiile care contin virusul.

Receptivitatea este mare la indivizii care nu au avut varicelasi chiar si la adultisi varstnici cu imunitatea foarte scazuta, care au avut varicela in copilarie.

Dupa vindecarea exantemului din varicela, virusul varicelo-zosterian migreaza in ganglionii spinali paravertebrali unde ramane in stare latenta o perioada lunga de timp sau pentru toata viata. Totusi, in anumite conditii favorabile, virusul se poate reactivasi determina aparitia zonei zoster (herpes zoster).

S-a constatat ca in reactivarea virusului varicelo-zosterian joaca un rol important imunitatea specifica mediata celular, astfel ca persoanele cu o imunitate mult scazuta din cauza unor boli cronice severe cum ar fi HIV-SIDA, unele neoplasme sau la varstnici au o mai mare probabilitate de a face zona zoster. ~n sprijinul acestei teorii stasi faptul ca persoanele cu hipogamaglobulinemie, care este un defect al imunitatii mediate umoral, au o rata mai mica a cazurilor de herpes zoster.

Pe de alta parte, studiile au evidentiat faptul ca nu pot fi incriminati factori de mediu, sociali, genetici in aparitia zonei zoster.

Tratamentul infectiei cu virus varicelo-zosterian este preponderent adjuvant, suportiv, nu unul curativ, iar in anumite cazuri presupune tratamentul complicatiilor.

Tratamentul suportiv este – antiviral

– antihistaminic

– antialgic

Tratamentul antiviral pentru infectia cu virus varicelo-zosterian

Se poate face cu antivirale de tipul aciclovir, famciclovir, valaciclovir. Se recomanda inceperea lui cu 2-3 zile inaintea aparitiei eruptiei, fapt foarte greu in practica.

Aciclovirul accelereaza evolutia leziunilor si grabeste vindecarea acestora, dar are dezavantajul ca se administreaza in 5 prize pe zi.

Famciclovirul si valaciclovirul, daca sunt administrate in primele 72 ore de la debutul eruptiei, pot grabi vindecareasi reduc durerea (in cazul zonei zoster, la cei cu mai putin de 50 de leziuni veziculoase). Sunt mai bine toleratesi se administreaza in 3 prize/zi.

Dezavantajul tuturor medicamentelor antivirale este ca nu se administreaza sub varsta de 12 ani si aproximativ 50% din pacienti nu raspund favorabil la ele.

O regula terapeutica frecvent utilizata in special in cazul zonei zoster este „50-50-50”, care presupune administrarea antiviralului in maximum 50 de ore de la aparitia eruptiei, la pacientii cu varsta peste 50 anisi cu mai mult de 50 de leziuni cutanate. Conform studiilor, acest protocol terapeutic ar putea reduce incidenta durerii din nevralgia postherpetica.

In cazul varicelei, deci a primoinfectiei cu virus varicelo-zosterian, tratamentul antiviral nu este utilizat de rutina, ci doar in cazuri rare, la pacientii imunocompromi[i sau cu alte comorbiditati, deoarece la copii simptomele nu pun probleme de evolutiesi complicatiile sunt rare, boala in sine fiind autolimitata. ~n cazul adultilor cu varicela, se poate lua in considerare terapia antivirala doar in anumite cazuri grefate de complicatii.

Tratamentul antiinflamator in cazul infectiei cu virus varicelo-zosterian

Antiinflamatoarele nesteroidiene de tip Ibuprofen sau derivatii acestuia se pot utiliza pentru a reduce febra sau durerea. Acidul acetilsalicilic are restrictii de utilizare in special la copiii cu varicela, din cauza riscului de aparitie a sindromului Reye, de aceea se prefera acetaminofenul (paracetamolul) pentru scaderea febrei asociate eruptiei.

Corticosteroizii se utilizeaza doar in anumite cazuri selectionate, in asociere cu antiviralele, in special cu aciclovir, avand rolul de a reduce perioada de refacere. Totusi, aplicabilitatea lor este limitata, fiind contraindicate la pacientii cu diabet zaharat, boala renala cronica, hipertensiune arteriala.

Antihistaminicele se pot utiliza pentru reducerea pruritului din varicelasi pentru a ameliora disconfortul pacientilor.

Tratamentul antialgic

Este necesar in special in cazurile de zona zoster, din cauza durerilorsi a senzatiei de arsura locala, precumsi in tratamentul de lunga durata pentru nevralgia postherpetica.

Nevralgia postherpetica este cea mai frecventa complicatie intalnita la pacientii cu zona zoster, ea aparand in aproximativ 10-45% din cazurisi poate dura intre 3si 4 saptamanisi chiar cateva luni sau un an la pacienti varstnici (aproximativ 50% din cazuri). In aceste conditii, tratamentul nevralgiei postherpetice este, de fapt, tratamentul cel mai frecvent pentru infectia cu virus varicelo-zosterian.

Tratamentul antialgic cuprinde: antiinflamatoare nesteroidiene, corticosteroizi, opioide, antidepresive triciclice, anticonvulsivante, tratament local.

Tratamentul cu antiinflamatoare este cel mai frecvent utilizat in practica, dar pentru anumite situatii in care nevralgia postherpetica este severa, de lunga duratasi pentru a imbunatati starea pacientului, se pot utiliza medicamentele opioide de tip codeina sau piafen, care produc ameliorarea simptomatologiei la peste 50% din pacienti.

Antidepresivele triciclice sunt rezervate cazurilor de nevralgie postherpetica cu durata si intensitate mai mare – administrate in doze de 12,5-25 mg/zi, pana la 250 mg/zi pot avea efecte benefice.

Medicatia anticonvulsivanta de tip gabapentin se poate utiliza cu succes in durerea severasi de durata din nevralgia postzosteriana, in doze de 300 mg, pana la 3600 mg/zi.

Tratamentul local cuprinde plasturii cu lidocaina 5% sau aplicatii de capsaicina de 3-4 ori/zi.

De cele mai multe ori, se pot utiliza mai multe grupe de medicamente, deoarece durerea din nevralgia postherpetica este severa, chiar invalidanta in unele cazuri, interferand cu activitatea pacientului.

Tratamentul complicatiilor cauzate de infectia cu virus varicelo-zosterian

Complicatiile cele mai frecvente sunt suprainfectarea leziunilor cutanatesi nevralgia postherpetica. Leziunile cutanate suprainfectate se trateaza cu antibiotice sistemicesi topice dupa toaletarea zonei.

Tratamentul chirurgical

Foarte rar utilizat, pentru situatiile in care nevralgia postherpetica este foarte intensasi celelalte metode de tratament antialgic nu au dat rezultate sau nu mai au efectsi consta in sectionarea nervilor implicatisi intreruperea transmisiei durerii la nivel cerebral.

Tratamente complementare

Se pot utiliza pentru ameliorarea disconfortului pacientilorsi sunt reprezentate de: psihoterapie, acupunctura, stimularea electrica nervoasa transcutana, diatermia.

Tratamentul cu imunoglobuline specifice

Este rezervat anumitor grupe de pacienti: la nou-nascuti din mame care au contactat boala cu maximum 5 zile inainte de nastere sau la 2 zile postpartum, pacienti cu HIV-SIDA, femei gravide, pacienti in tratament imunosupresor cronic, pacienti cu afectiuni maligne sau imunodeprimati care nu au avut varicela in antecedente sau nu au fost vaccinati.

Tratamentul cu imunoglobuline specifice se administreaza intramuscular in doze de 125 UI/ 10kg, doza minima fiind de 125 UI, iar maximum 625 UI. Administrarea trebuie facuta imediat dupa expunere sau cel tarziu in primele 96 de oresi asigura o protectie de aproximativ 3 saptamani.

In concluzie, tratamentul infectiei nu presupune eradicarea lui, ci ameliorarea simptomatologieisi reducerea disconfortului pacientilor.

Bibliografie:

1.American Academy of Pediatrics Committee on Infectious Diseases-  “The use of oral acyclovir in otherwise healthy children with varicella” Pediatrics, Mar 1993, 674-6;

2.Myers MG, Seward JF, LaRussa PS.-  „Varicella-zoster virus” – Kliegman RM, Behrman RE, Jenson HB, Stanton BF, eds. „Kliegman: Nelson Textbook of Pediatric” 18th ed. Saunders, 2007,chap 250;

3.Sampathkumar P, Drage LA, Martin DP. – „Herpes zoster (shingles) and postherpetic neuralgia”, Mayo Clin Proc. 2009, 274-80;

4.Tyring SK. – „Management of herpes zoster and postherpetic neuralgia” J Am Acad Dermatol. 2007 Dec, 57(6 Suppl):S136-42.

5.Whitley RJ.- „Varicella-Zoster virus”- Mandell GL, Bennett JE, Dolin R, eds. „Principles and Practice of Infectious Diseases” 7th ed. Philadelphia, Pa: Elsevier Livingstone; 2009, chapter 137;

6.www.webmd.com – internet communication;

7.www.emedicine.medscape.com – internet communication

Dr. Teodora Trusca

medic specialist medicină de familie, manager calitate Clinicile și Spitalul Medicover