Nicotinamida şi potenţialele sale aplicaţii în diverse terapii

Rezumat:

Un derivat amidic al vitaminei B3, nicotinamida este deja utilizată într-o serie de produse farmaceutice. Datorită rolului său în procesul de reparare a ADN-ului şi de susţinere a proceselor celulare, nicotinamida face în continuare obiectul mai multor studii privind dezvoltarea de noi terapii. Printre cele mai recente potenţiale domenii de aplicabilitate se înscriu prevenirea anumitor cancere ale pielii, tratarea hiperfosfatemiei la pacienţii hemodializaţi şi reducerea incidenţei afecţiunilor neurodegenerative.

Cuvinte-cheie: vitamina B3, nicotinamidă, terapie

Abstract:

An amide derivative of vitamin B3, nicotinamide is already used in a series of pharmaceutical products. Due to its role in DNA repair and cell processes, nicotinamide continues to be studied for the development of new therapies. Among the most recent potential areas of application are the prevention of certain skin cancers, the treatment of hyperphosphataemia in haemodialysis patients and the reduction in incidence of neurodegenerative diseases.

Keywords: vitamin B3, nicotinamide, therapy

Cuprins

Utilizări actuale ale nicotinamidei

Alte potenţiale arii de aplicabilitate

Concluzii

Bibliografie

Nicotinamida (NAM), cunoscută şi ca niacinamidă sau amida acidului nicotinic, este forma activă, hidrosolubilă, a vitaminei B3. În organism, nicotinamida se află stocată doar în cantităţi mici în ficat, necesarul său fiind asigurat predominant prin alimentaţie ori prin metabolizarea triptofanului endogen, un aminoacid esențial.

Interesul faţă de nicotinamidă a crescut pe măsură ce funcţiile sale în organism au fost înţelese tot mai bine. A fost studiată în special funcţia sa de precursor al unor coenzime esențiale în numeroase procese vitale. Alături de niacină, celălalt derivat principal al vitaminei B3, nicotinamida este precursor în producerea de nicotinamidă adenin dinucleotidă (NAD +).

NAD+ și formele sale, redusă (NADH) şi fosforilate (NADP + și NADPH), au roluri centrale în metabolismul celular și în producerea de energie celulară. Printre acestea se numără sinteza adenozin trifosfatului (acidul adenozintrifosforic – ATP), crucial în transferul energiei rezultate din oxidarea substanţelor nutritive către procesele celulare.

Totodată, acest derivat amidic este un inhibitor al enzimelor nucleare poli (ADP-riboza) polimeraze (PARP),  implicate în procesele de reparare a ADN-ului, menținerea stabilității genomice și a răspunsului celular la leziuni, inclusiv a celui la inflamație și apoptoză [1]. Parte a familiei de enzime PARP, PARP-1 este activată de ruptura lanţurilor de ADN, acţionând în sensul reparării leziunilor monocatenare prin procesul de excizie a bazelor-perechi [2]. NAD+ este un substrat important şi pentru enzimele sirtuine, alte reglatoare esenţiale în procese ca metabolismul energetic sau longevitatea.

„Numeroase studii in vitro și in vivo au arătat că statusul PARP-1 și NAD influențează răspunsurile celulare la genotoxicitate, ceea ce poate duce la mutaţii genetice și la formarea cancerului”, evidenţiază Surjana, Halliday şi Damian [3]. Este interesant de menţionat faptul că deficitul de NAD a fost corelat cu o serie de malformaţii congenitale la oameni şi la şoareci, după cum relevă un studiu publicat în 2017 în The New England Journal of Medicine. Rezumând, nicotinamida este un precursor al energiei celulare, un modulator al citokinelor inflamatorii şi un actor primordial în repararea ADN, atribute care o recomandă într-o varietate de terapii.

Utilizări actuale ale nicotinamidei

Ca şi niacina, nicotinamida este folosită în profilaxia şi tratarea deficitului de vitamina B3, a cărui formă severă conduce la instalarea pelagrei.

Totuşi, în momentul de faţă, domeniul în care se încearcă exploatarea la maximum a efectelor NAM este cel dermatologic. O gamă foarte largă de preparate topice cu nicotinamidă (creme, geluri, loţiuni, serumuri, măşti faciale etc.), dar şi de preparate orale, tratează diverse afecţiuni ale pielii cu mai mult sau mai puţin succes.

Deşi este încă nevoie de studii mai aprofundate, există date privind anumite beneficii ale nicotinamidei din acest punct de vedere: efect antiinflamator, îmbunătăţirea funcției de barieră a pielii ori ameliorarea unor dezechilibre precum excesul de sebum, roşeaţa, hiperpigmentarea sau apariţia ridurilor. Datorită acestor proprietăţi, se încearcă utilizarea sa în tratamentul acneei, rozaceei, dermatitei atopice, keratozei actinice, afecţiunilor buloase şi în terapiile anti-aging.

„S-a constatat că niacinamida pătrunde rapid în piele, iar, după aplicarea topică, în țesutul cutanat se găsesc niveluri crescute de NADH. (…) NADPH este un cofactor în sinteza acizilor grași și a lipidelor, precum ceramidele, ceea ce explică de ce aplicarea topică a niacinamidei întăreşte bariera lipidică cutanată și îmbunătățește funcția de barieră a pielii. De asemenea, reduce producția de sebum și dimensiunea porilor, fiind o alegere excelentă pentru pacienții cu piele grasă, care doresc întinerirea. Niacinamida crește producția de colagen și glicozaminoglican, stimulând componentele matricei dermice care pot netezi ridurile”, arată P. K. Farris în lucrarea Master Techniques in Facial Rejuvenation [4].

Totodată, conform câtorva studii, asocierea nicotinamidei orale cu tetraciclina ar putea constitui o alternativă mai sigură şi mai puţin toxică la steroizii sistemici în tratarea afecţiunilor buloase pemfigoide. Această soluţie terapeutică ar fi de ajutor în cazul pacienţilor cu comorbidităţi care contraindică administrarea de corticosteroizi sistemici, relevă un studiu din Singapore [5]. Deşi mecanismul prin care nicotinamida are potenţialul de a ameliora afecţiunile buloase este deocamdată neclar, se apreciază că sunt implicate procese precum inhibarea fosfodiesterazei, stimularea conversiei triptofanului în serotonină sau inhibarea eliberării de histamină.

Alte potenţiale arii de aplicabilitate

Ameliorarea simptomelor anxietăţii

Anxietatea este o altă problemă în cazul căreia au fost realizate studii referitoare la efectele terapeutice ale niacinamidei. Conform unui studiu publicat în revista Nature, nicotinamida ar avea acţiune similară benzodiazepinei [6].

Jonathan E. Prousky reiterează această premisă prin prezentarea a trei studii de caz [7]. Datele biochimice care sintetizează efectele tip benzodiazepină ale niacinamidei fac referire, printre altele, la influențarea ponderii serotoninei, noradrenalinei, dopaminei și GABA în acele zonele ale creierului despre care se crede că s-ar afla în dezechilibru la persoanele cu anxietate. Articolul lui Prousky mai evidenţiază că niacinamida a modulat activitatea măduvei spinării și a avut efecte anticonvulsivante, de relaxare musculară și hipnotice.

Prevenirea diabetului

Cu ocazia unor cercetări în scopul prevenirii diabetului de tip 1, niacinamida a dovedit unele proprietăţi ce au suscitat interesul. Astfel, NAM utilizată în doze mari, a contribuit la reducerea riscului sau la întârzierea instalării diabetului de tip 1 la anumite animale şi la om. După cum arată un studiu publicat în „The British Journal of Clinical Practice”, în 1992, nicotinamida ar avea capacitatea de a proteja celulele beta şi de a îmbunătăţi secreţia de insulină la pacienţii cu risc înalt [8].

Din păcate, studii ulterioare precum European Nicotinamide Diabetes Intervention Trial (ENDIT), care a înrolat 552 de pacienţi, au infirmat această proprietate a nicotinamidei. Terapia cu NAM  nu a oferit protecţie şi prevenţie rudelor de gradul 1 ale celor diagnosticaţi cu diabet de tip 1 sau cu anticorpi anti-celule insulare [9].