Noutăți în terapia cu fluorochinolone

Rezumat:

Fluorochinolonele sunt antimicrobiene cu spectru larg (bacterii gram-pozitive, gram-negative, micobacterii, anaerobe). Datorită acestui spectru și unui profil farmacocinetic optim, ele sunt utilizate pentru combaterea a numeroase infecții bacteriene. Însă, în ultimii ani, autoritățile de reglementare au emis diverse semnale de alarmă privind siguranța utilizării acestor substanțe active. Administrarea lor a fost asociată cu apariția unor reacții adverse serioase, printre care tendinită și ruptură de tendon, neuropatie periferică potențial ireversibilă, cu consecințe funcționale grave sau dezlipire de retină. Aceste fenomene impun evaluarea atentă a raportului risc-beneficiu în cazul utilizării fluorochinolonelor, precum și limitarea folosirii lor conform recomandărilor oficiale.

Cuvinte-cheie: fluorochinolone, tendinită, ruptură de tendon

Abstract:

Fluoroquinolones are antimicrobial agents with broad spectrum (including gram-positive, gram-negative, mycobacteria and anaerobic bacteria). This spectrum together with an optimum pharmacokinetic profile determines the extensive use of these therapeutic agents for the treatment of various bacterial infections. But in recent years, regulatory agencies have issued various alarm signals over the safety of these active substances. Their administration was associated with the occurrence of serious adverse reactions, including tendinitis and tendon rupture, potentially irreversible peripheral neuropathy with functional consequences or retinal detachment. These phenomena require careful consideration of the risk-benefit ratio when using fluoroquinolones, as well as limiting their use according to the official recommendations.

Keywords: fluoroquinolones, tendinitis, tendon rupture

Cuprins articol:

1. Introducere
2. Indicații terapeutice autorizate
3. Avertizări de farmacovigilență și recomandări
4. Bibliografie

Introducere

Antimicrobienele fluorochinolone au fost introduse în terapeutică începând cu 1980, iar de atunci au fost utilizate pentru combaterea infecțiilor cu bacterii gram-negative [1]. A urmat o serie de îmbunătățiri structurale, care au determinat apariția unor reprezentanți noi. Deși au fost sintetizați peste 10.000 de astfel de compuși, numai un procent de 2% a intrat în studii clinice. Doar 20 au primit autorizații de punere pe piață [2]. Cele mai noi fluorochinolone se caracterizează printr-un spectru larg care include bacterii gram-pozitive, gram-negative, micobacterii, dar și bacterii anaerobe [2,3], precum și printr-un profil farmacocinetic optim, cu absorbție orală bună și grad de difuziune ridicat.

Fluorochinolonele autorizate de punere pe piață în România, precum și dozele și intervalul de administrare la adulți se regăsesc în tabelul 1 [4-9].

Tabelul 1. Indicații terapeutice și mod de utilizare

În cazul copiilor, se recomandă utilizarea cu prudență, doar în infecții bacteriene grave și în exacerbări ale fibrozei chistice. Experimentele pe animale indică un risc de deteriorare a cartilajului la organismul în creştere [4-9].

Indicații terapeutice autorizate

Norfloxacina, fiind unul dintre primii reprezentanți ai fluorochinolonelor, are indicații terapeutice relativ limitate. Acestea includ cistite acute necomplicate la femei sub 65 ani,  alte infecţii urinare joase, incluzând infecţii ale prostatei şi infecţii urinare înalte, cu germeni sensibili la adult, uretrită gonococică sau infecţie gonococică endocervicală, fără semne clinice de diseminare pelvină. Producătorii recomandă utilizarea de moxifloxacină ca antibiotic de rezervă pentru tratamentul pneumoniei dobândite în comunitate (PDC), a infecţiilor complicate cutanate.

Ofloxacina, pefloxacina, ciprofloxacina, levofloxacina prezintă un spectru terapeutic larg cuprinzând:

• infecţii ale tractului urinar inferior, acute sau cronice și prostatite;
• uretrită gonococică şi non-gonococică;
• boală inflamatorie pelvină;
• infecţii osteoarticulare;
• infecţii pulmonare (de ex., acutizări ale bronşitei cronice, exacerbările fibrozei chistice, pneumonii nosocomiale) și tuberculoză pulmonară cu micobacterii rezistente, mai ales la pacienţii imunodeficienţi (ofloxacina);
• infecţii ORL (de ex. sinuzită cronică, suprainfectarea otitei cronice, profilaxia infecţiilor în chirurgia urechii medii);
• infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi;
• infecţii gastrointestinale: diareea călătorilor, gastroenterita cu Salmonella, dizenteria bacilară acută, febra tifoidă;
• infecţii intraabdominale, inclusiv colangite şi infecţii ale micului bazin;
• septicemie;
• prevenirea infecţiilor cu bacterii gram-negativ la pacienţii imunodeprimaţi;
• antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ) [3-8].