Tratamentul infecțiilor urinare: recomandările farmacistului

Infecțiile urinare sunt frecvent întâlnite în rândul populației, majoritatea fiind tratate prin automedicație. Abordarea corectă a unei infecţii urinare presupune efectuarea unei uroculturi în primă fază, însă cu toate acestea peste 90% dintre pacienții care prezintă simptomele unei infecții urinare apelează, în primul rând, la specialistul din farmacie, solicitându-i un antibiotic, în special dacă există o infecție recurentă sau tratamente simptomatice. Cum gestionează corect farmacistul sau asistentul de farmacie problema unui pacient cu infecție urinară? Iată ce spun ghidurile medicale despre tratarea corectă a acestor infecții.

Automedicația în infecții urinare

Automedicația a luat amploare în ultimii ani în România, practic cu cât a fost mai facil accesul la informații cu atât a crescut și cererea de medicamente în farmacii, fără recomandare din partea medicului. Acest trend a fost susținut de doi factori:

• numărul tot mai mare de reclame la medicamente și suplimente;
• creșterea numărului de farmacii.

Una din cele mai frecvente afecțiuni pentru care pacientul român apelează la automedicație este infecția urinară. În continuare vom dezbate acest subiect și variantele de abordare corectă a acestei afecțiuni de către farmacist și asistentul de farmacie.

Tipuri de infecții urinare

Infecția urinară este afecțiunea cauzată de prezența germenilor patogeni la nivelul tractului urinar (uretrite, cistite, prostatite, pielonefrite).

În funcție de zona pe care o afectează, infecția urinară se împarte în două categorii:

• infecţie urinară înaltă – afectează rinichii (pielonefrita);
• infecţie urinară joasă – afectează uretra (uretrita), vezica urinară (cistita) sau prostata (prostatita) [1].

Infecțiile urinare afectează cu preponderență populația feminină, aproximativ 50% dintre femei se confruntă cel puțin o dată pe parcursul vieții cu acest tip de infecție. Motivul pentru care această afecțiune este mai des întâlnită la femei decât la bărbați este lungimea uretrei, la perosanele de sex feminin fiind mai scurtă, acest lucru favorizând apariția și dezvoltarea bacteriilor.

Infecțiile urinare la femeile vârstnice

Escherichia coli

Aproape toate infecțiile urinare sunt declanșate de bacteria Escherichia coli (E.coli), care trăiește în mod normal în colon, însă poate afecta orice parte a sistemului urinar, dar cel mai frecvent sunt afectate vezica și uretra. Infecțiile urinare pot apărea și din cauza actului sexual, a stărilor de anxietate, vezicii iritabile sau sensibilității chimice (de exemplu, la săpunuri sau spermicide) [2]. Dacă infecțiile urinare nu sunt tratate corespunzător acestea se pot agrava și pot duce la pielonefrite [3].

Astfel întâlnim trei tipuri de infecții urinare, în funcție de zona afectată a aparatului urinar:

• cistita – este afectată vezica urinară și este cel mai frecvent tip de infecție întâlnită;
• uretrita – este o inflamație a uretrei și apare cu precădere la bărbați;
• pielonefrita – reprezintă o inflamație la nivelul rinichilor și apare în urma unei cistite netratate corespunzător. Se întâlnește frecvent la sugari și bebeluși.

Infecţii urinare – factori de risc 

• Sexul feminin;
• Consumul redus de lichide;
• Amânarea micțiunii când apare nevoia de a urina;
• Vârsta înaintată;
• Sarcina;
• Utilizarea spermicidelor;
• Igiena necorespunzătoare;
• Tratamentul cu antibiotice;
• Menopauza;
• Diabetul sau alte boli cronice;
• Imunosupresia;
• Factorii genetici.

Recomandările farmacistului

În situația în care un pacient se prezintă în farmacie și acuză una sau mai multe din următoarele simptome: disurie (senzație de usturime la urinare), polachiurie (urinare în cantități mici, dar des), hematurie (urme de sânge în urină), enurezis nocturn (incontinență urinară în timpul nopții), urina prezintă un miros neplăcut, dureri în zona lombară sau sensibilitate în abdomenul inferior, farmacistul sau asistentul de farmacie trebuie să îi recomande pacientului efectuarea unor teste de laborator: urocultură, sumar de urină și antibiogramă [4]. De asemenea, mai există varianta testelor rapide ce pot fi efectuate acasă de către pacient. Testul măsoară 4 parametri semnificativi din urină: leucocite, nitriți, proteine și sânge (eritrocite și hemoglobină), poate fi efectuat atât de adulți cât și de copii și are o acuratețe de peste 99,9%.

În cazul pacienților care au infecții urinare recurente ar trebui recomandată, de către medicul specialist, și o ecografie a aparatului urinar, iar farmacistul poate atrage atenția asupra acestui aspect, astfel încât pacientul să fie informat și să conștientizeze importanța menționării acestor detalii în cadrul consultației de la medicul specialist.

Infecțiile urinare complicate

Infecțiile tractului urinar, în lipsa complicațiilor, nu reprezintă o afecțiune gravă, dar trebuie tratată corespunzător, iar farmacistul poate gestiona cu ușurință o astfel de situație. Cu toate acestea, sunt și infecții urinare complicate dacă există anormalități structurale sau funcționale ale tractului urinar, care cresc riscul de infecție: obstrucții, litiază renală, malformații.

Dacă pacientul se prezintă numai în farmacie pentru a-și rezolva problema doar pe baza simptomelor, farmacistul trebuie să țină cont de:

• hiperplazia benignă de prostată, la bărbați;
• sindromul tractului urinar inferior;
• gonoree;
• Chlamydia;
• candida – care prezintă simptome asemănătoare cu cistita.

Totodată cistita poate apărea câteodată ca „simptom” al altor afecțiuni precum:

• diabetul;
• pietrele la rinichi;
• HIV-ul;
• prostata mărită;
• leziunile coloanei vertebrale [7].

Ținând cont de toți acești factori, farmacistul trebuie să facă o anamneză completă și corectă, iar dacă unele informații pe care le obține de la pacient i se par insuficiente sau sunt neconcordanțe în ceea ce i se transmite, atunci pacientul trebuie îndrumat către medicul specialist.

Tratament infecțiilor urinare

Tratamentul corect este stabilit în funcție de rezultatele paraclinice și constă în administrare de antibiotic (ca terapie de primă intenție se folosesc: nitrofurantoin, trimethoprim-sulfametoxazol, amoxicilina, cefalosporine, ciprofloxacin și levofloxacin), medicamente antiinflamatoare și frecvent se asociază suplimente pe bază de merișor care inhibă adeziunea bacteriilor la epiteliul tractului urinar și blochează înmulțirea acestora [3].

Tratamentul de primă intenție se recomandă/prescrie pentru o perioada de 3-5 zile. În cazul în care infecția urinară este însoțită de febră cu temperatură mai mare de 39 ^ºC acest lucru indică o pielonefrită acută [4].

Pielonefrita

Factorii favorizanți pentru apariția pielonefritei sunt:

• refluxul vezico-uretral;
• factorii de tip obstructiv (litiaza renală, tumori ale căilor urinare);
• anomalii ale tractului urinar;
• diabetul zaharat;
• deficiențe imune;
• afecțiuni neurologice (scleroza multiplă, traumatismele vertebrale);
• cateterul de lungă durată;
• denutriția;
• boli cronice;
• constipația;
• reducerea aportului lichidian;
• tulburări neurogene vezicale;
• explorări invazive [5].

Pielonefrita acută debutează brusc cu temperatură mai mare de 39 ºC  însoțită de frisoane, transpirații, greață, vărsături, cefalee. Pacienții prezintă dureri lombare, uni sau bilaterale, în majoritatea cazurilor, cu excepția pacienților cu diabet – majoritatea nu acuză dureri lombare. Se asociază cu polakiurie, nicturie, urină tulbure.

În această situație pacientul trebuie îndrumat către medicul specialist, deoarece tratamentul se va prescrie după efectuarea unui diagnostic diferențial, care se poate face cu:

• apendicita acută;
• pancreatita acută;
• colecistita acută;
• pneumonia bazală;
• tuberculoza renală – poate debuta uneori ca o PNA;
• sarcina ectopică;
• diverticulita;
• boala inflamatorie pelviană și după efectuarea unui examen urinar.

Antibiotice cu spectru larg

Tratamentul constă în administrare de antibiotice cu spectru larg de acțiune pe cale orală sau intravenos. Tratamentul per os: ciprofloxacină sau norfloxacină – 1 comprimat la 12 h timp de 14 zile, iar în cazurile mai grave se administrează tratament intravenos sub atenta supraveghere a medicului în ambulator, iar tratamentul poate dura între 2 și 6 săptămâni și se asociază două antibiotice – ampicilină cu chinolone sau aminopeniciline cu aminoglicozide [6].

Farmacistul și asistentul de farmacie trebuie să recomande administrarea completă a tratamentului, iar pacientul trebuie informat că în cazul în care se simte mai bine și alege să întrerupă tratamentul, există riscul apariției unei noi infecții care poate duce la complicații.

Tratamentul medicamentos trebuie însoțit și de următoarele recomandări:

• repaus la pat;
• aplicare de căldură la nivelul lombar;
• hidratare corespunzătoare – minimum 2 l de lichide pe 24 de ore.

Dacă în tratamentul de primă intenție este prescrisă nitrofurantoina, pacientul trebuie informat despre faptul că poate provoaca stare de greață și vărsături frecvent. În tratamentul cistitelor farmacistul poate recomanda un produs pentru alcalinizarea urinei, precum citratul de potasiu sau citratul de sodiu, dar recomandările se vor face ținând cont că:

• vitratul de potasiu este contraindicat pacienților care fac tratament cu diuretice;
• itratul de sodiu nu se recomandă pacienților hipertensivi, cu insuficiență cardiacă sau femeilor însărcinate [2].

De ce recidiveaza infectiile urinare?

Infecţii urinare – risc de recurență

Odată avută o infecție urinară, există riscul reapariției, de aceea farmaciștii și asistenții de farmacie pot informa pacienții care se prezintă cu cistită sau alte forme de infecții urinare cu privire la câteva aspecte care îi pot ajuta să prevină aceste afecțiuni:

• să consume cât mai multe lichide (minimum 2 litri pe zi) – acest lucru va duce la golirea vezicii mai des, ceea ce determină eliminarea germenilor infecțioși din organism;
• golirea completă a vezicii de urină, după micțiune se așteaptă 20 de secunde;
• urinarea nu se amână;
• igienă riguroasă a organelor genitale cu săpunuri cu pH neutru;
• pacientul să evite constipația (regim alimentar sănătos – bogat în legume și fructe proaspete);
• micțiunea după contactul sexual este o măsură de prevenție;
• lenjeria de corp este indicată a fi din bumbac.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Referințe bibliografice:

1. https://www.cdt-babes.ro/articole/infectie-urinara.php;
2. Mircea Hîrjău, Emma Budura, Prof. Univ. Dr. Farm. Dumitru Lupuliasa, Abordarea cistitei în farmacia comunitară;
3. https://www.medlife.ro/articole-medicale/infectii-urinare-cauze-simptome-tratament;
4. Simona Fătulescu, Cistita, inflamație a vezicii urinare ce afectează mai ales femeile;
5. https://newsmed.ro/pielonefrita-acuta-simptome-diagnostic/;
6. Pielonefrita acută, dr. Oana-Raluca Neagu.

Smărăndița Ștefan

Farmacist