Argila în tratamentul stresului și nu numai

Roca de argilă dispune de toate mineralele naturale: calciu, cupru, sulf, fier, magneziu, mangan, siliciu, zinc, potasiu, fosfor etc. Iar respectând regimul alimentar antitoxic și consumând multe crudități, acestea completează tot deficitul de elemente urma din organism. Tratamentul consta în ingerarea apei argiloase preparată din argilă pudră și apă de pe tărâțe.

Cura cu argilă

Cura cu argilă durează trei săptămâni. După o pauză de 7-10 zile, se reia cu ingerarea apei argiloase 12-15 zile, lunar. Se folosesc cataplasme subțiri pe ceafă, cu durată de două ore, câte doua-trei pe zi. Acest tratament cu argilă se face și preventiv, pentru îndepărtarea surmenajului, oboselii și menținerii tonusului fizic.

În cursul unui efort fizic de mare intensitate, apare hipermagneziemia tranzitorie, ca urmare a eliminării de magneziu din mușchi solicitați, a acidozei și a reducerii volumului plasmatic; dacă durata efortului fizic se prelungește, urmează o fază hipomagneziemică.

În cazul sportivilor de performanță, ritmicitatea antrenamentelor conduce la ameliorarea randamentului biochimic, deci la obținerea unor performanțe sportive pentru același consum de oxigen, precum și la o reducere a gradului de stres metabolic, prin adaptare. Activitatea fizică intensă poate duce însă la o depleție de magneziu prin diferite mecanisme. Regimul dietetic al sportivului, suplimentat cu calorii, poate deveni proporțional mai sărac în magneziu.

Hipomagneziemia indusă de efortul fizic prelungit se datorează, în parte, și unui influx de magneziu în unele celule: în eritrocite sau în adipocite.

Exercițiile intense induc pierderi urinare sporite de magneziu atât în timpul efortului, cât și în fazele de recuperare. Deși concentrația magneziului e redusă (6 mg/l), transpirația abundentă poate contribui la negativarea balanței de magneziu. La persoanele bine antrenate, însă, concentrația de magneziu în sudoare se reduce.

Sunt cunoscute crampele musculare ale celor cu muncă grea la temperaturi ridicate (minerit, turnătorii), care se corelează cu creșterea eliminărilor de magneziu. Se pare că hiperaldosteronismul din efortul fizic duce la creșterea concentrației de potasiu și magneziu în sudoare. Este posibil ca depleția de magneziu, determinată de efortul fizic intens, prelugit și repetat, să reducă sau să anuleze efectele benefice pentru sănătate ale efortului fizic. Sportul de performanță nu ameliorează longevitatea, ba chiar expune la mănifestări de uzură prematură anumite organe și sisteme.

„Moartea subită de origine cardiacă a unor sportivi s-ar putea datora unei aritmii induse de depleția de magneziu”.

De ce au murit fotbaliștii noștri? Consider că nimeni nu a analizat depleția de magneziu în aceste cazuri, când moartea a apărut subit, neavând la origine o boală cardiacă.

Efortul fizic favorizează apariția leziunilor musculare

Efortul fizic deosebit de intens și prelungit favorizează apariția unor leziuni musculare, mergând până la rupturi musculare; în plasmă se observă creșterea fosfocreatinkinazei, mioglobinei etc. Acești parametri biochimici de leziune musculară de efort sunt ameliorați de administrarea de magneziu (16, 23, 33).

În cazul activității competiționale, trebuie luat în considerare și stresul psihic de competiție.

Mineralele argiloase, alături de un regim alimentar bogat în alimente cu un conținut mare de magneziu și urmat de un regim atoxic, previn depleția de magneziu.

Apa de pe tărâțele de grâu este benefică datorită conținutului în magneziu și, în combinație cu substanța argiloasă activă din argilă, fixează magneziul în organism, ajută la fixarea magneziului conținut de alimente, în apă, fructe și legume proaspete. Apa argiloasă se prepară din 150 ml apă de pe tărâțe și o linguriță de argilă. Aceasta este doza pentru 24 de ore. Cura cu argilă durează 3 săptămâni și se repetă după o pauză de 7 zile.

Se poate ingera dimineața cu1/2 oră înaintea dejunului sau înaintea celorlalte mese. Este indicat ca apa argiloasă să fie pregătită cu argilă pudră, care se poate prepara cu 1/2 oră înainte de a fi băută. Se pune întrebarea: ” De ce?”.

Motivul este foarte clar: datorită conținutului mare de substanțe argiloase, diametrului granulelor părților argiloase sub 0, 00006 mm și „a puterii mari de absorbție a apei”.

După ingerarea apei argiloase (soluția coloidală formată din substanța argiloasă activă), eventuale depuneri de la baza recipientului de sticlă sau porțelan, nu se aruncă, se depozitează (tot într-un vas de porțelan sau sticlă), ele conținând încă multe părți argiloase, fiind utilizate ulterior pentru prepararea cataplasmelor.

Pudra de argilă trebuie utilizată atât pentru reducerea pierderilor de magneziu prin transpirație, cât și pentru introducerea elementelor urmă prin piele în organism.

De asemenea, pudra de argilă naturală – mineralele argiloase constituite în majoritate din aluminosilicați – este mult mai utilă, înlocuind talcul pentru mâini.

Argila pudră îndepărtează formarea bătăturilor, a crăpăturilor și, spre deosebire de talc, intră în piele foarte ușor, protejând palmele.

Pudra de argilă are efecte și în transpirația picioarelor, prin simpla pudrare a pantofilor de atletism, gimnastică, baschet, fotbal etc. Pe lângă faptul că evită la maximum transpirația, produce o senzație de răcorire a piciorului,

După efort, se face spălarea și uscarea pielii, putând fi utilizată pudrarea tuturor zonelor articulațiilor. Este recomandată, de asemenea, aplicarea cataplasmelor, după efort, direct pe musculatură. Acestea se aplică direct pe piele, călduțe, având o grosime de 0,5-1 cm și cu o duratî de circa 2 ore.

Se pot face băi în suspensie argiloasă călduță având densitate mare, 4 linguri de argilă la un litru de apă, dar numai în recipienți din lemn. porțelan, sticlă, faianță, excluse fiind cele din plastic sau metal.

În cazul deficitului de magneziu, se aplică seara cataplasme groase și reci pentru abdomen, care se lasă până dimineața.

Se pot pune cataplasme în timpul zilei pe ceafă, cu grosime mijlocie și cu o durată de o oră, după care se aruncă.

Dr. Antonela Marika

medic specialist boli interne, competente in fitoterapie, apiterapie