Fitoterapia – aliat valoros în dislipidemii

Un nivel crescut al lipidelor în sânge reprezintă un factor major de risc cardiovascular pentru pacienții cu dislipidemii. Colesterolul, o grăsime esențială pentru funcționarea sănătoasă a organismului uman, poate cauza apariția anumitor probleme de sănătate, periclitante pentru viață (accidente vasculare cerebrale, afecțiuni cardiace, probleme oculare), în cazul creșterii și nesupravegherii nivelului său sangvin. Tot mai multe cercetări dovedesc utilitatea fitoterapiei în îmbunătățirea stilului de viață al pacienților diagnosticați cu dislipidemii. Studiile realizate la nivel internațional au evidențiat anumite principii active și mecanisme de acțiune ale mai multor produse vegetale, folosite ca hipolipemiante. Atât în terapiile standard, cât chiar și ca tratamente alternative, plantele medicinale, fitocomplexele cu multiple acțiuni sinergice, reprezintă un ajutor de necontestat în lupta contra dislipidemiei.

Despre dislipidemii

Dislipidemia poate fi declanșată fie din cauze genetice, fie de un stil de viață dezechilibrat, fiind unul dintre cei mai importanți factori de risc modificabili, pentru boala arterială aterosclerotică.

Ghidurile Societății Europene de Cardiologie (ESC)/Societății Europene de Ateroscleroză (EAS) privind managementul dislipidemiei, precum și alte ghiduri axate pe tratamentul hipolipemiant, în vederea scăderii riscului cardiovascular aterosclerotic la adulți, pun accent pe importanța reducerii colesterolului LDL, în scopul prevenirii bolilor cardiovasculare aterosclerotice [1].

În principiu, pacienții cu dislipidemie nu prezintă niciun simptom evident, aceștia devenind conștienți de prezența afecțiunii abia în momentul în care ajung la medic pentru investigații de rutină și, prin screening specific, se constată un nivel crescut al colesterolului.

Măsurile terapeutice ale dislipidemiilor includ tratamentul farmacologic și non-farmacologic (modificarea stilului de viață), aplicate în concordanță cu nivelul riscului cardiovascular general, precum și cu patologiile și condițiile determinante [2].

În prezent, există deja multe medicamente eficiente pentru tratamentul hiperlipidemiilor. La inițierea terapiei medicamentoase hipolipemiante, specialistul trebuie să evaluaze întotdeauna ponderea factorilor de risc precum și afecțiunile preexistente ale pacientului. Pentru unii pacienți, dieta și modificarea stilului de viață pot fi suficiente pentru atingerea unori valori optime de colesterol, dar în cazul unui procent destul de semnificativ de pacienți cu hiperlipidemii este nevoie de tratament farmacologic. Tratamentul medicamentos principal pentru managementul dislipidemiilor rămân statinele. Efectele secundare ale statinelor includ miopatii și, după cum s-a arătat în ultimii ani, un risc crescut de diabet zaharat.

Alte opțiuni de tratament hipolipemiant recomandat de specialiștii medicali sunt inhibitorii absorbției de colesterol (ezetimib), sechestranții acizilor biliari, fibrații, uleiul de pește. Ghidurile ESC/EAS 2019 includ, de asemenea, ca și medicație pentru tratamentul dislipidemiilor inhibitori ai PCSK9 (protein convertaza subtilizină/kexină de tip 9), lomitapid (inhibitor al proteinei microzomale de transfer al trigliceridelor, mipomersen (oligonucleotid antisens) [1]. Ghidurile privind managementul dislipidemiei servesc ca și un cadru în care pacienții pot fi evaluați, dar o abordare individualizată centrată pe pacient, ținând cont de riscurile, beneficiile și valorile individuale în alegerea celei mai adecvate strategii de medicație ar trebui să ocupe un loc primordial în luarea deciziilor individuale de tratament.

În cazul pacienților care prezintă contraindicații sau reacții adverse la administrarea medicamentelor hipolipemiante, specialiștii au posibilitatea de a recurge la administrarea de specii vegetale cu eficiență în dislipidemii, a căror recomandare se realizează în funcție de caracteristicile lor (câte una sau mai multe asociate). În prezent, se constată o creștere a numărului studiilor clinice care demonstrează efectul hipolipemiant, precum și reacțiile adverse de intensitate scăzută ale anumitor plante administrate în dislipidemii. Studii recente de fitoterapie aduc în atenția profesioniștilor din domeniul sănătății și a pacienților, informații actualizate și autorizate cu privire la siguranța și eficacitatea plantelor medicinale.

 Studiile clinice susțin că anumite plante, cum ar fi drojdia de orez roșu (Monascus purpureus), yerba mate (Ilex paraguariensis) și migdalele (Prunus dulcis) pot constitui un real ajutor în managementul dislipidemiilor.

Drojdia de orez roșu în dislipidemii

Reprezintă o specie de drojdie fermentată. Este denumită Monascus purpureus, fiind de secole un remediu utilizat în medicina chinezească. Această drojdie conține compuși denumiți monacoline. Monacolinele acționează ca inhibitori reversibili ai 3-hidroxi-3-metilglutaril coenzima-A (HMG-CoA) reductazei, enzimă ce catalizează conversia HMG-CoA la mevalonat, care este o etapă precoce și limitativă în biosinteza colesterolului [3].

Aproximativ 90% din conținutul total de monacolină din drojdia de orez roșu este reprezentat de monacolina K și forma sa de hidroxiacid, monacolina KA. Aceasta din urmă este chimic identică cu lovastatina, medicament hipolipemiant din clasa statinelor (inhibitori ai 3-hidroxi-3-metilglutaril coenzima-A reductazei). Proprietățile farmacodinamice ale celorlalte monacoline conținute în drojdia de orez roșu sunt foarte puțin cunoscute, dar este foarte probabil că acestea pot avea, de asemenea, efecte de scădere a lipidelor, precum și de potențare a efectelor monacolinei K [4].

În afară de inhibitorii HMG-CoA reductazei, s-a constatat că drojdia de orez roșu conține și steroli (β-sitosterol, campesterol, stigmasterol și sapogenină), izoflavone și acizi grași mononesaturați. Acești compuși au, de asemenea, capacitatea de a reduce colesterolul LDL. Mai multe studii clinice au dovedit eficacitatea drojdiei de orez roșu în tratarea hipercolesterolemiei ușoare, până la moderate. S-a constatat că, pentru scăderea colesterolului, o doză relativ mică de drojdie de orez roșu (echivalentă cu o doză zilnică de lovastatină, de 5 – 7 mg) este la fel de eficientă ca 20 – 40 mg de lovastatină pură [4].

Un studiu multicentric recent a fost efectuat testând eficacitatea unui extract parțial purificat de drojdie de orez roșu, în ce privește scăderea colesterolului non-HDL și a colesterolului LDL, la pacienții cu dislipidemie. Studiul clinic a fost realizat în 15 centre din S.U.A. și China, cu un total de 116 participanți. Pacienții au fost randomizați la un grup placebo sau la unul dintre cele două grupuri cu doze diferite de drojdie de orez roșu, respectiv 1.200 mg (conținând 12 mg de lovastatină) sau doză  dublă, de 2.400 mg, administrată timp de 4 până la 12 săptămâni. Comparativ cu placebo, tratamentul cu drojdia de orez roșu a fost bine tolerat și a dus la reduceri semnificative atât a colesterolului non-HDL, cât și a colesterolului LDL.

Majoritatea evenimentelor adverse, raportate în ambele grupuri, au fost gastrointestinale, iar unii pacienți au prezentat spasme musculare sau mialgie. Cu toate acestea, nimeni nu a avut miopatie, definită în protocolul de studiu ca durere musculară cu creșteri ale creatin fosfokinazei (CPK) de cel puțin 10 ori mai mari decât limita superioară a normalului (ULN) [5]. Drojdia de orez roșu poate reduce colesterolul total și LDL, fiind bine tolerată, și reprezintă o alternativă acceptabilă pentru scăderea concentrațiilor lipidice crescute la pacienții intoleranți la alte medicamente [6]. Monacolina K fiind chimic identică cu lovastatina, poate prezenta un risc crescut de efecte secundare musculare și de altă natură, în special la pacienții cu antecedente de SAM (mialgie asociată cu statinele). Se recomandă ca administrarea drojdiei de orez roșu să se realizeze sub îndrumarea și supravegherea unui medic care să monitorizeze îndeaproape eficacitatea, siguranța și tolerabilitatea acesteia [4].

În vederea atingerii rezultatelor optime, drojdia de orez roșu se va administra în doză unică, de 5 – 10 mg monacolină K pe zi, în timpul mesei, de preferat seara, sub formă de capsule sau comprimate. A nu se depăși doza zilnică recomandată. Nu se administrează împreună cu statinele.

Yerba mate în dislipidemii

Este un preparat vegetal, bogat în antioxidanți, care oferă beneficii cardiovasculare, inclusiv îmbunătățirea profilului lipidic și prevenirea oxidării colesterolului [7]. Se prepară din frunzele și ramurile lui Ilex paraguariensis A. St.-Hil., Aquifoliaceae. Este o specie nativă din regiunile subtropicale din America de Sud. Frunzele sunt folosite pentru prepararea băuturilor tradiționale (chimarrão, mate și tererê), în special în Brazilia, Argentina, Uruguay și Paraguay [8].

Yerba mate conține mai multe clase de compuși chimici, bioactivi: polifenoli (acid cafeic, acid clorogenic, acid 3,4-dicafeoilchinic, acid 3,5-dicafeoilchinic și acid 4,5-dicafeoilchinic), xantine (cafeină și teobromină), saponine (derivate din acid ursolic și oleanolic), catechine, aminoacizi, flavonoizi (quercetină, kaempferol și rutină), minerale (fosfat, fier și calciu) și vitaminele C, B1 și B2. Mai multe studii clinice au raportat potențialul antioxidant ridicat al extractelor apoase de yerba mate, inclusiv o capacitate inhibitoare împotriva oxidării plasmei și a colesterolului LDL [9].

S-a subliniat și faptul că, aportul obișnuit de yerba mate poate crește apărarea antioxidantă a organismului prin mai multe mecanisme și, de asemenea, capacitatea antioxidantă plasmatică poate fi îmbunătățită chiar și la subiecți sănătoși [10]. Capacitatea antioxidantă plasmatică a yerba mate este o funcție a efectelor individuale și sinergice ale numeroaselor componente, cum ar fi acidul uric, compușii fenolici, acidul ascorbic, tocoferolii, bilirubina și albumina. Acțiunea ateroprotectoare a yerba mate se explică și prin protecția activității paraoxonazei (PON1), care protejează colesterolul LDL împotriva oxidării și reduce oxidarea macrofagelor [8].

Un extract apos din frunzele sale poate avea efecte potențiale de scădere a lipidelor, deoarece saponinele rămân în tractul gastrointestinal și interacționează cu colesterolul și acizii biliari, producând complexe ce împiedică absorbția lor. De asemenea, compușii fenolici și cofeina joacă un rol important în producerea efectului hipocolesterolemiant al yerba mate [7]. Deși multe studii clinice au raportat eficacitatea yerba mate asupra factorilor de risc pentru bolile cardiovasculare, compararea acestora ar trebui făcută cu atenție, având în vedere că extractele pot avea conținut chimic diferit.

Aceste diferențe pot proveni nu numai din sistemul de cultivare și varietate a plantei, ci și din prepararea băuturii, vârsta frunzelor, dacă acestea sunt prăjite sau verzi. Pentru a atinge modificările lipidice dorite în organism, recomandarea cercetătorilor este de a se consuma 1 litru de ceai pe parcursul unei zile. Prepararea tradițională a ceaiului presupune folosirea calabazei (cană specifică sud-americană). Se umple calabaza cu o treime frunze de ceai și apoi se toarnă ușor apa a cărei temperatură trebuie să fie de aproximativ 70 °C. Se lasă la infuzat timp de 5 – 10 minute. În lipsa unei calabaze, frunzele se pun într-un pliculeț de ceai, de unică folosință, și se toarnă peste acesta 1 litru de apă (70 °C).

Migdalele în dislipidemii

Semințele comestibile ale migdalului (Prunus dulcis, denumit și Prunus amygdalus) au câștigat un interes științific deosebit de-a lungul anilor, datorită potențialelor beneficii pentru sănătate, în special asupra metabolismului lipidelor [11]. Consumul de migdale, în principal drept gustări, este încurajat deoarece acestea sunt bogate în proteine, fibre dietetice, acizi grași nesaturați și micronutrienți (vitamina E, riboflavină, niacină și magneziu). Coaja migdalelor este o sursă de compuși bioactivi, ca de exemplu, polifenoli, care joacă un rol important în mecanismul de prevenire a bolilor cardiovasculare. În migdale, sunt prezente și cantități semnificative de l-arginină, precursorul biologic al puternicului vasodilatator, oxidul nitric, migdalele fiind și o sursă naturală de fitosteroli, care pot contribui la reducerea colesterolului LDL [12].

Anumite studii au subliniat că migdalele au efect pozitiv asupra greutății, colesterolului seric, glicemiei, inflamației și stresului oxidativ. Prin intermediul studiilor realizate, s-a constatat că mecanismele responsabile de reducerea LDL, observate la migdale, includ reabsorbția scăzută a colesterolului și a acizilor biliari, creșterea excreției colesterolului și a acizilor biliari și stimularea activității receptorilor LDL. Fitosterolii, fibrele și alfa-tocoferolul din migdale suprimă absorbția colesterolului, crescând excreția acestuia. De asemenea, migdalele reglează sinteza de novo a colesterolului și producția acizilor biliari [13]. Consumul zilnic de aproximativ 45 g de migdale, împreună cu activitatea fizică regulată, poate fi o modalitate naturală de a preveni și gestiona factorii de risc ai bolilor cardiovasculare, în special dislipidemia, care este o preocupare majoră pentru întreaga populație [14].

Conform studiilor clinice, beneficiile dislipidemiante ale migdalelor sunt evidente dacă aportul este limitat la cantitatea de aproximativ 50 g pe zi. În cazul unui consum excesiv, pot apărea efecte adverse, ca de exemplu supradozarea vitaminei E, diaree, erupții cutanate, creștere în greutate. Cele 50 g de migdale se vor consuma pe post de gustare, între mese, pe stomacul gol.

Monitorizarea în mod regulat a colesterolului și trigliceridelor sangvine trebuie să fie o regulă în viața oricărui pacient cu dislipidemie. Pentru a reduce și menține nivelul optim de colesterol și trigliceride, adoptarea unei diete sănătoase și a unui stil de viață activ, din care să nu lipsească sportul, sunt primordiale.

Pentru a reduce și a menține nivelul lipidelor din sânge la valori normale, specialiștii recomandă mișcarea de intensitate moderată, pe cât posibil în fiecare zi a săptămânii, timp de 30 de minute sau mai mult pe zi (o variantă ar putea fi: 2 × 15 minute).

Exercițiile fizice recomandate sunt mersul alert, joggingul, înotul. Ciclismul și dansul sunt la fel de bune. Ridicarea de greutăți este contraindicată.  Exercițiile fizice pot fi incluse în ritmul zilnic de viață: se poate parca mașina mai departe de locuință, se recomandă coborâtul din autobuz cu 1 – 2 stații mai devreme, urcatul pe scări, folosirea bicicletei.

O atenție deosebită trebuie acordată și limitării consumului de alimente bogate în colesterol, grăsimi saturate (margarină, înghețată), a consumului de alcool, zahăr, tutun.

O dietă săracă în grăsimi și bogată în fibre ajută la scăderea colesterolului. Grăsimile animale (carne grasă sau procesată, grăsimi, unt, smântână), în special, sunt alimente destul de periculoase fiind bogate în acizi grași saturați, care cresc nivelul colesterolului. Pentru atingerea de valori optime de colesterol, regula de bază trebuie să fie moderația, atât în ceea ce privește consumul de alimente dar, mai ales, în consumul de alcool. Profesioniștii din domeniul sănătății recomandă consumul a maximum de 1 pahar de vin pe zi. Fumatul și consumul excesiv de alcool trebuie evitate cu orice preț.

Există, de asemenea, grăsimi sănătoase, cum ar fi acizii grași omega-3 (din peștele gras sau uleiul de măsline). Pentru pacienții cu hiperlipidemii se recomandă consumul săptămânal de pește, iar în cazul în care acest lucru nu este posibil, alimentația poate fi suplinită cu administrarea de capsule cu ulei de pește omega-3.

Se recomandă alimentele proaspete, neprocesate. Un loc primordial în alimentația pacienților cu dislipidemii trebuie să ocupe legumele, leguminoasele (linte, fasole, mazăre, năut, soia), fructele, cerealele integrale, nucile. Specialiștii medicali subliniează rolul benefic al fructelor și legumelor consumate în forma lor naturală (datorită în principiu antioxidanților conținuți).

Este indicat a se reduce aportul de sare sub 5 g/zi [2].

În vederea unor rezultate favorabile și de lungă durată, pacienții cu dislipidemie sunt rugați să urmeze și să respecte cu mare responsabilitate modul de administrare, dozele, precum și posologia tratamentului recomandat de medicul curant.

Gestionarea surselor de stres fizic și emoțional nu este de neglijat nici în cazul pacienților cu dislipidemie. Întreținerea stării de sănătate este obiectivul principal de avut în vedere, iar produsele fitoterapeutice pot constitui și în cazul dislipidemiilor, opțiuni eficiente, cu reacții adverse mai blânde, bine tolerate de organism.

Concluzii

Dislipidemiile, atât cele determinate genetic, cât și cele dobândite (stil de viață inadecvat, afecțiuni ce predispun la dislipidemii) constituie factori de risc primordiali pentru bolile cardiovasculare. Dislipidemiile pot fi diagnosticate prin metodele de screening existente. Conform ghidurilor ESC/EAS din 2019, tratamentul dislipidemiilor presupune: modificări ale stilului de viață, pentru reducerea nivelurilor colesterolului total, colesterolului LDL și trigliceridelor, precum pentru și creșterea nivelurilor de colesterol HDL; terapie nutrițională; activitate fizică și tratament medicamentos, dacă este cazul.

Fitoterapia (ramură a terapiei care se ocupă cu mijloacele de prevenire și vindecare a bolilor, prin intermediul plantelor) este un aliat de nădejde în tratamentul pacienților cu dislipidemii, care prezintă contraindicații la administrarea tratamentelor farmacologice, recomandate de ghidurile ESC/EAS, sau care prezintă reacții adverse asociate acestor terapii.

Drojdia de orez roșu reprezintă o alternativă acceptabilă pentru reducerea concentrațiilor lipidice crescute, la pacienții intoleranți la alte medicamente. Yerba mate este un preparat vegetal, bogat în antioxidanți, care ajută la îmbunătățirea profilului lipidic. Cercetări recente au scos în evidență efectele pozitive ale migdalelor asupra colesterolului seric, inflamației și stresului oxidativ. S-a remarcat că migdalele contribuie și la reglarea sintezei de novo a colesterolului și producției acizilor biliari. Produsele de fitoterapie, împreună cu activitatea fizică regulată și un stil de viață sănătos, au efect favorabil asupra profilului lipidic, putând preveni și gestiona factorii de risc ai bolilor cardiovasculare. Monitorizarea sistematică a colesterolului și trigliceridelor sangvine ar trebui să ocupe un loc primordial în viața oricărui pacient cu dislipidemie.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Referințe bibliografice:

1. Mach F., Baigent C., & Catapano A. L., 2020. Ghidul Societății Europene de Cardiologie (ESC)/Societății Europene de Ateroscleroză (EAS) pentru diagnosticul și tratamentul dislipidemiilor, 2019: modificările lipidice, în vederea reducerii riscului cardiovascular. Grupul de Lucru pentru diagnosticul și tratamentul dislipidemiilor al Societății Europene de Cardiologie (ESC) și al Societății Europene de Ateroscleroză (EAS).[online] Romanianjournalcardiology.ro. Available at: <https://www.romanianjournalcardiology.ro/wpcontent/uploads/2020/07/ghid.pdf>[Accessed June 2021];
2. Iovanov V., & Dumanschi C., 2017. Dislipidemiile. Protocol clinic național. PCN-78. Chișinău. 2017. [online] Available at: http://89.32.227.76/_files/15475-PCN%2520-78%2520%2520Dislipidemii%2520%252B.pdf;
3. Cicero A., Fogacci F., Rosticci M., Parini A., Giovannini M., Veronesi M., D’Addato S., & Borghi C., 2017. Effect of a short-term dietary supplementation with phytosterols, red yeast rice or both on lipid pattern in moderately hypercholesterolemic subjects: a three-arm, double-blind, randomized clinical trial. Nutrition & Metabolism, 14(1);
4. Burke F., 2015. Red Yeast Rice for the Treatment of Dyslipidemia. Current Atherosclerosis Reports, 17(4);
5. Moriarty P., Roth E., Karns A., Ye P., Zhao S., Liao Y., Capuzzi D., Bays H., Zhang F., Liu S., Reichman A., Brusco O., Lu G., Lerman S., Duan Z., Guo S., Liu P., Zhao J., Zhang Y., & Li S., 2014. Effects of Xuezhikang in patients with dyslipidemia: A multicenter, randomized, placebo-controlled study. Journal of Clinical Lipidology, 8(6), pp.568-575;
6. Venero C., Venero J., Wortham D., & Thompson P., 2010. Lipid-Lowering Efficacy of Red Yeast Rice in a Population Intolerant to Statins. The American Journal of Cardiology, 105(5), pp.664-666;
7. de Moraes Pontilho MPH, A. Mariana Nunes da Costa Teixeira MPH, C. Yuan BSc, L. Alves Luzia, D. Helena Markowicz Bastos, & P. Helen Rondó, 2015. Yerba Mate (Ilex Paraguariensis A. St. Hil) and Risk Factors for Cardiovascular Diseases, Journal of Food and Nutrition Research, Vol. 3, No. 3, 182-190;
8. Balzan S., Hernandes A., Reichert C., Donaduzzi C., Pires V., Gasparotto A., & Cardozo E., 2013. Lipid-lowering effects of standardized extracts of Ilex paraguariensis in high-fat-diet rats. Fitoterapia, 86, pp.115-122;
9. Boaventura B., Di Pietro P., Stefanuto A., Klein G., de Morais E., de Andrade F., Wazlawik E., & da Silva E., 2012. Association of mate tea (Ilex paraguariensis) intake and dietary intervention and effects on oxidative stress biomarkers of dyslipidemic subjects. Nutrition, 28(6), pp.657-664;
10. Balsan G., Pellanda L., Sausen G., Galarraga T., Zaffari D., Pontin B., & Portal V., 2019. Effect of yerba mate and green tea on paraoxonase and leptin levels in patients affected by overweight or obesity and dyslipidemia: a randomized clinical trial. Nutrition Journal, 18(1);
11. Naz Tahir F., & Danyal M., 2018. Lipid lowering effect of almonds (Prunus Dulcis) in healthy adults. – Nuthealth.org. Nuthealth.org;
12. Dikariyanto V., Smith L., Francis L., Robertson M., Kusaslan E., O’Callaghan-Latham M., Palanche C., D’Annibale M., Christodoulou D., Basty N., Whitcher B., Shuaib H., Charles-Edwards G., Chowienczyk P., Ellis P., Berry S., & Hall W., 2020. Snacking on whole almonds for 6 weeks improves endothelial function and lowers LDL cholesterol but does not affect liver fat and other cardiometabolic risk factors in healthy adults: the ATTIS study, a randomized controlled trial. The American Journal of Clinical Nutrition, 111(6), pp.1178-1189;
13. Tahir F., Shah S. I. A., Danyal M., & Qureshi J., 2018. Effect of almond consumption on serum lipid profile in dyslipidemic adults. Pak. J. Med. Health Sci. 2018, Sept. 4; 12:573–5;
14. Kalita S., Khandelwal S., Madan J., Pandya H., Sesikeran B., & Krishnaswamy K., 2018. Almonds and Cardiovascular Health: A Review. Nutrients, 10(4), p.468.