Roinița în managementul tulburărilor gastrointestinale. Eficacitate și mecanisme de acțiune

Roinița (familia: Lamiaceae; gen: Melissa; specie: Melissa officinalis L.) este o plantă cunoscută în numeroase țări pentru activitățile sale medicinale fiind folosită de mult timp în diferite sisteme etno-medicale pentru tratamentul mai multor boli. În prezent, roinița este întrebuințată pe scară largă în medicină, industria alimentară și cosmetică. Utilizarea roiniței este legată în special de conținutul ei în valoroase substanțe fitochimice. Ca și plantă medicinală, roinița a fost folosită din cele mai vechi timpuri pentru a trata diferite afecțiuni, inclusiv afecțiuni gastrointestinale, cardiovasculare, neurologice, psihologice [1].

Cu scopul de a oferi o vedere mai cuprinzătoare asupra caracterizării botanice, utilizării tradiționale, fitochimice, activității farmacologice, farmacocinetice și toxicității roiniței, Shakeri et al. (2016) au revizuit și analizat pe larg texte majore vechi nepublicate, literatura publicată și cea electronică despre medicamentele tradiționale cu roiniță din diferite regiuni ale lumii. S-a concluzionat faptul că multe dintre utilizările tradiționale ale roiniței sunt validate de studii farmacologice moderne. Datele analizate de Shakeri et al. (2016)  au arătat că roinița este o sursă potențială pentru tratamentul unei game largi de boli, deși sunt justificate studii de confirmare pentru a fundamenta aceste efecte în cadrul clinic. Datele privind multe aspecte ale roiniței: mecanismele de acțiune, farmacocinetica, efectele adverse ale extractelor, potențialele interacțiuni cu medicamentele standard de îngrijire și compușii activi sunt încă limitate, ceea ce necesită studii suplimentare, în special la oameni [2].

Compoziția bioactivă a roiniței

Principalii constituenți chimici caracteristici din frunzele de roiniță (Folium Melissae), conform Organizeției Mondiale a Sănătății (OMS) sunt:

• acizii hidroxicinamici (rosmarinic până la 6%, p-cumaric, acizi cafeic și clorogenic)
• ulei esențial (0,02–0,37%) compus din monoterpene (peste 40%) și sesquiterpene (peste 35%)
• terpenoide: citral (un amestec de izomeri neral și geranial), citronelal, geraniol, nerol, linalol, acetat de farnesil, humulen (a-cariofilenă), b-cariofilenă și eremofilenă
• alți constituenți: flavonoide, taninuri, triterpene acide (de exemplu: acizii ursolic și oleanolic) [3].

Varietatea de compuși bioactivi din roiniță a fost studiată pentru efectele asupra sistemului gastrointestinal, având un impact semnificativ în reducerea spasmelor și inflamației intestinale, precum și în reglarea motilității gastrointestinale.

Mecanisme de acțiune

Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) recunoaște frunzele de roiniță (Melissa officinalis folium) ca un produs medicinal tradițional pe bază de plante pentru tratamentul simptomatic al tulburărilor gastrointestinale ușoare, inclusiv balonare și flatulență. Privitor la funcția gastrointestinală (GI), Cooperativa Științifică Europeană pentru Fitoterapie (European Scientific Cooperative on Phytotherapy – ESCOP), validează frunzele de roiniță pentru tratamentul simptomatic al tulburărilor digestive (de exemplu: spasme minore) [4]. Conceptele fiziopatologice referitoare la tulburările funcționale ale tractului gastrointestinal includ ca mecanisme de bază tulburările de motilitate și producția de acid.  Deși roinița este folosită de mult timp în medicina tradițională pentru asigurarea confortului digestiv și beneficiile asupra stării de spirit și a performanței cognitive, până în prezent, rezultatele puținelor studii care au fost efectuate pentru a caracteriza efectele roiniței, în principal asupra motilității tractului gastro-intestinal, sunt rare și adesea contradictorii. Cele mai multe dintre studiile disponibile au fost efectuate cu extract de frunze de roiniță.  Observațiile rezultate din aceste studii au fost dependente de partea intestinală testată și au fost parțial dependente de specie. În condiții bazale, Schemann și colab. au raportat o motilitate crescută în stomacul proximal și distal, în timp ce Sibaev și colab. au remarcat că frunzele de roiniță nu au avut efecte asupra proprietăților electrofiziologice de bază ale celulelor musculare netede din ileon.

Rezultatele științifice ale Aubert et al. (2019) arată că extractele hidroetanolice de frunze de roiniță testate au efecte asupra activității contractile ale tractului gastrointestinal care nu depind de vehiculul său (etanol) fiind dependente de partea intestinală testată și de doza folosită. În acest studiul au remarcat că extractele hidroetanolice de frunze de roiniță au afectat în special răspunsul motilității în jejun și ileon, neavând niciun efect asupra antrului și colonului. Aceste efecte s-ar putea datora unei acțiuni a compușilor fenolici, dar experimentele ulterioare vor trebui să confirme această ipoteză. Beneficiile roiniței ar putea fi legate de acțiunile spasmolitice dependente de locul acțiunii, pe lângă acțiunea sa antiinflamatoare, antinociceptivă și prosecretoare [4].

O bază științifică oferită in vivo de Juee et al. (2023) a dovedit utilizarea frunzelor de roiniță ca remediu pe bază de plante gastroprotector de către localnicii din regiunea Kurdistan prin intermediul modelelor animale experimentale (șobolani) cu ulcer gastric indus de etanol. Studiul macroscopic a arătat o scădere semnificativă a indicelui ulcerului la doze mari (500 mg/kg). Studiul microscopic a confirmat că potența extractului de roiniță (500 mg/kg) a arătat o îmbunătățire remarcabilă a leziunilor mucoasei. Extractul de roiniță a dovedit o mare eficacitate pentru scăderea markerilor proinflamatori (TNF-α și IL-β1). Studiul fitochimic a evidențiat o cantitate apreciabilă de tanin și flavonoide în extract. Parametrii in vitro au fost evaluați pentru demonstrarea posibilului mecanism de acțiune al plantei: activitatea antioxidantă și estimarea nivelului de citokine proinflamatorii. Descoperirile acestui studiu au sugerat că suprimarea cascadei inflamatorii și activitatea antioxidantă ar putea fi mecanismul posibil pentru potența gastroprotectoare exprimată de fitoconstituenții de tanin și fenol ai roiniței. Observațiile studiului au candidat roinița ca un agent puternic de gastroprotecție [5].

Petrisor et al. (2022) menționează evaluarea roiniței alături de alte extracte de plante (Iberis amara, Silybum marianum și un amestec de Angelica archangelica și Carum carvi) prin asociere cu STW5, preparat alcătuit din mai multe plante, cunoscut și recomandat de ghidul german de tratamente pentru unele boli gastrointestinale în condiții neinflamatorii și inflamatorii. S-a constatat că doar extractul de roiniță a manifestat un efect sinergic puternic atunci când au fost luate în considerare celulele musculare netede intestinale [6].

Prin acțiunea spasmolitică și carminativă, roinița susține funcționarea corespunzătoare a tractului gastrointestinal în caz de tulburări gastrice și stări spastice (de exemplu: balonare, dureri abdominale, constipație și dispepsie) [7], simptome gastrointestinale care apar frecvent în perioada de tranziție hormonală a femeilor, în menopauză. Stresul și anxietatea, frecvente în perioada menopauzei, pot exacerba aceste simptome gastrointestinale. Roinița oferă un suport holistic pentru femeile care se confruntă cu tulburări digestive în timpul menopauzei, contribuind la îmbunătățirea calității vieții. Având în vedere proprietățile sale antispastice și carminative, roinița poate fi eficientă în ameliorarea simptomelor dispepsiei funcționale (una dintre cele mai frecvente tulburări gastrointestinale caracterizată de durere, disconfort abdominal, balonare și greață). Datorită capacității sale de a calma musculatura esofagului inferior și de a reduce inflamația, roinița acționează favorabil în ameliorarea refluxului gastroesofagian. Flavonoidele și acizii fenolici prezenți în roiniță sunt recunoscuți pentru proprietățile lor antioxidante și antiinflamatoare, ceea ce le face utile în protejarea mucoasei gastrice și intestinale de inflamație și daune oxidative (de exemplu: gastrită, boală de reflux gastroesofagian – BRGE). Totodată, efectele antispastice și antiinflamatoare propulsează roinița ca posibil tratament complementar pentru sindromul intestinului iritabil (IBS).

Siguranța utilizării roiniței

Ca orice compus natural, medicament sau extract de plantă, roinița poate avea efecte adverse, chiar dacă evenimentele raportate sunt foarte rare și planta poate fi considerată substanțial sigură [1]. În cazul unor tulburări gastrointestinale severe sau cronice se recomandă consultarea unui specialist medical înainte de administrarea de roiniță. În cazul utilizării de medicamente care influențează sistemul nervos central sau care sunt metabolizate la nivel hepatic trebuie avută în vedere posibilitatea interacțiunilor medicamentoase.

Concluzii

Datorită proprietăților sale calmante și antiinflamatoare, roinița a devenit subiectul mai multor studii clinice și experimentale care au evidențiat eficacitatea sa în ameliorarea afecțiunilor digestive. Explorarea mecanismelor de acțiune și eficacității roiniței în managementul tulburărilor gastrointestinale, oferă oportunități viitoare pentru investigații asupra acestei plante medicinale.

Referințe bibliografice:

1. Zam, W., Quispe, C., Sharifi-Rad, J., López, M. D., Schoebitz, M., Martorell, M., Sharopov, F., Fokou, P. V. T., Mishra, A. P., Chandran, D., Kumar, M., Chen, J., & Pezzani, R. (2022). An Updated Review on The Properties of Melissa officinalis L.: Not Exclusively Anti-anxiety. Frontiers in Bioscience-Scholar, 14(2), 16. https://doi.org/10.31083/j.fbs1402016;
2. Shakeri, A., Sahebkar, A., & Javadi, B. (2016). Melissa officinalis L. – A review of its traditional uses, phytochemistry and pharmacology. Journal of Ethnopharmacology, 188, 204–228. https://doi.org/10.1016/j.jep.2016.05.010;
3. WHO Monographs on Selected Medicinal Plants, Volume 2 (Geneva, World Health Organization 2002), pp.180-186;
4. Aubert, P., Guinobert, I., Blondeau, C., Bardot, V., Ripoche, I., Chalard, P., & Neunlist, M. (2019). Basal and Spasmolytic Effects of a Hydroethanolic Leaf Extract of Melissa officinalis L. on Intestinal Motility: An Ex Vivo Study. Journal of Medicinal Food, 22(7), 653–662. https://doi.org/10.1089/jmf.2018.0154;
5. Juee, L. Y., Sofi, S. H., & Adham, A. N. (2023). Melissa officinalis gastroprotective and antioxidant efficacy. Journal of Functional Foods, 105, 105550. https://doi.org/10.1016/j.jff.2023.105550;
6. Petrisor, G., Motelica, L., Craciun, L. N., Oprea, O. C., Ficai, D., & Ficai, A. (2022). Melissa officinalis: Composition, Pharmacological Effects and Derived Release Systems—A Review. International Journal of Molecular Sciences, 23(7), 3591. https://doi.org/10.3390/ijms23073591;
7. Kelber, O., Bauer, R., & Kubelka, W. (2017). Phytotherapy in functional gastrointestinal disorders. Digestive Diseases, 35(Suppl. 1), 36–42. https://doi.org/10.1159/000485489.