Conferențiar doctor Șerban Bălănescu: „Terapia biologică cu anticorpi monoclonali este o modalitate de tratament a multor boli, care nu a existat până acum în cardiologie”

Conferențiar doctor Șerban Bălănescu este medic primar Medicină Internă și Cardiologie și șef de secție Cardiologie Intervențională la Spitalul Monza din București. A ales medicina din pasiune și se spune că, atunci când faci o meserie cu plăcere, nimic nu mai pare greu. S-a specializat pe Cardiologia Intervențională și ne-a vorbit în interviul acordat despre ce presupune, mai exact, această ramură a cardiologiei clinice, care sunt afecțiunile pe care le tratează și cum face față provocărilor care, prin prisma meseriei, nu lipsesc. Ne-a vorbit pe larg și despre noua generație de tratamente biologice în cardiologie, despre care veți afla mai multe în textul de mai jos.

GALENUS: Ce v-a determinat să alegeți medicina?

Am ales medicina din pasiune. Am acasă doi părinți medici, am văzut ce fac și mi-a plăcut teribil. Sigur, tata voia să mă fac profesor de fizică, dar nu mi-a plăcut. Mama a vrut să mă fac doctor și a avut dreptate pentru că mi-a plăcut. Așa că m-am făcut doctor din pasiune. Am un fiu care se face doctor tot la fel… din pasiune. Inițial, voia să se facă inginer de sunet, însă, în clasa a 12-a, când ne pregăteam să-l dăm la Conservator și să facă inginerie de sunet, a zis că vrea să urmeze această carieră. Și face medicina în București, în momentul de față este anul V.

G.: Ce presupune, mai exact, cardiologia intervențională?

Cardiologia intervențională este o ramură a cardiologiei clinice, o subspecialitate care se ocupă cu diagnosticul și tratamentul. Specialitățile medicale s-au împărțit în ultima vreme în subspecialități. Cardiologia este o specialitate derivată din medicina internă care inițial a avut un profil strict, neintervențional, neinvaziv. Însă, pe măsură ce medicina progresează, specialitatea cardiologiei a devenit o specialitate semichirurgicală. Din specialitatea de bază, care înseamnă în continuare diagnostic și tratament cu tablete, s-au despărțit specialități complexe cum este cardiologia intervențională, aritmologia, specialități care presupun intervenții minim invazive pe calea vaselor de sânge, fără dezavantajul anesteziei generale și a plăgilor pe care le lasă trauma chirurgicală.

G.: Ce afecțiuni se tratează cu ajutorul cardiologiei intervenționale?

Afecțiunile care se tratează în cardiologia intervențională sunt, în special, anomaliile vaselor de sânge și ale inimii care, în mod clasic, erau operate. Cea mai importantă boală pe care o tratează este boala cardiacă ischemică sau cardiopatia ischemică, din simplul motiv că este o boală larg răspândită și afectează adulții de vârstă medie, adulții de vârsta a treia din ce în ce mai des, iar cardiopatia ischemică ca boală este una dintre principalele cauze de mortalitate în lumea civilizată și crește în țările în curs de dezvoltare. India, China, America de Sud, unde societățile în curs de dezvoltare nu evoluează întotdeauna armonios, neștiind ce trebuie să mănânce, ce trebuie să facă, ca activitate fizică etc. Însă, în ultima vreme, pot fi tratate și anomaliile structurale clasic operate, cum ar fi bolile valvelor inimii care, în mod clasic, trebuiau operate. Ce trebuie înțeles este că partea de cardiologie intervențională nu lucrează singură, ci într-o asociere strictă atât cu partea de investigații, cât și cu partea chirurgicală.

G.: Cât de importantă este colaborarea în echipă când vine vorba despre tratarea bolilor de inimă?

Nu se poate spune că un pacient cardiovascular complex, cu boli grave, poate fi tratat numai de către un singur doctor, cu o singură metodă. Pacienții cu multiple complicații se tratează astăzi în centre dedicate, cu echipe complexe, în care fiecare face câte o bucățică la vârf. Nici cardiologia intervențională și nici chirurgia cardiacă nu pot lucra singure. Evident că se cam uită acest aspect. Echipele medicale care tratează bolnavi complecși sunt formate din mai mulți membri. Dar se vede, din păcate, cel puțin în mass-media, acea dorință către partea de spectacol. Dacă ați urmărit conferințele de presă din America, cu proceduri de vârf făcute pe la spitale de renume, ați observat că este un panel format din 5-6 oameni. Medicina de vârf nu se face altfel decât în echipă.

G.: Ce pondere are stilul de viață în ceea ce privește bolile de inimă? Care sunt cele mai proaste obiceiuri care îmbolnăvesc inima?

Modul de viață este, în principal, responsabil de apariția acestor boli. Suntem sedentari, consumăm alimente bogate în calorii, alimente preparate termic sau cu multe etape de pregătire. Mergem cu mașina, luăm liftul și, când trebuie să urcăm pe scări, gâfâim excesiv. Acest mod de viață este primul implicat în generarea bolilor cardiovasculare. Există însă și probleme de sănătate care conduc la apariția bolilor cardiovasculare și care depind numai parțial de stilul de viață. Un exemplu foarte bun este hipertensiunea, care depinde de mâncatul sărat și de sedentarism, însă are o componentă genetică importantă. Același lucru se întâmplă cu o bucată de patologie care înseamnă anomaliile de colesterol și de grăsimi sangvine. Este vorba, în aceste cazuri, și de o componentă ereditară.

G.: Cum ne afectează stresul inima?

Cu siguranță, are o pondere, dar nu determinantă. Stresul nu vine singur, el vine la pacienții foarte sedentari, la cei care mănâncă nesănătos și sunt obezi, astfel încât stresul este, dacă vreți, un factor agravant al unei situații preexistente. Este, cu siguranță, important, n-am nicio îndoială că, în măsura în care zilnic trăim într-o situație de încordare anormală, anomaliile sangvine induse de modificările hormonale pe care le face această încordare anormală determină creșterea glicemiei, a pulsului, a tensiunii arteriale, toate cu impact asupra stării de sănătate cardiovasculare. Este important, dar nu determinant.

G.: Ce presupune noua generație de tratamente biologice în cardiologie?

În Europa și în Statele Unite au fost aprobate încă de anul trecut pentru utilizare clinică o clasă nouă de medicamente. Această nouă clasă de medicamente a fost introdusă în cardiologie ca noutate, repet, încă de anul trecut, însă așa-zisa terapie biologică cu anticorpi monoclonali este o modalitate de tratament a multor boli, care nu a existat până acum în cardiologie. Datorită modalității de acțiune, este extrem de țintită, precisă și eficientă, pentru că nu se mai pune problema modificării cu o chimicală sintetizată în laborator un mecanism biologic la nivelul ficatului sau intestinului. Terapia cu anticorpi monoclonali țintește direct cu un medicament care se adresează în mod specific unui singur element patologic. Este vorba despre inhibitori de PCSK9. PCSK9 este o proteină produsă în ficat, care circulă liberă în sânge și care intervine în captarea colesterolului rău. Proteina a fost descoperită în 2003, iar o cantitate mare este asociată cu niveluri mari de colesterol „rău” pentru că împiedică recaptarea la nivelul țesuturilor. Când se administrează un anticorp monoclonal care nu se leagă de niciun alt mecanism biologic, decât de PCSK9, nivelul de colesterol LDL scade marcat, colesterolul „rău” disponibil pentru a se depune este redus semnificativ. Noua clasă de medicamente are mai mulți reprezentanți, doi fiind deja aprobați pentru utilizare clinică și pot fi găsiți în farmacii. În România nu se găsesc toți, dar au fost aprobați în comunitatea europeană, după cum spuneam, și vor intra probabil și la noi în țară în curând, cu scopul de a reduce drastic colesterolul LDL, care nu poate fi influențat semnificativ în momentul de față prin tratamentul standard. Avantajul este că se administrează injectabil, subcutanat, o dată la două săptămâni sau o dată pe lună, degradându-se dacă sunt înghițiți cu apă ca o tabletă clasică.

G.: Există reacții adverse?

Reacțiile adverse sunt extrem de reduse. Riscul infecțios, adică de a face complicații infecțioase (gripă mai des, infecții bacteriene etc.) descrise la alte tipurii de terapii biologice, este mai mic, pentru că acum ne adresăm cu acești anticorpi monoclonali metabolismului grăsimilor sangvine, și nu mecanismelor de apărare ale organismului, nu imunității anormale, nu celulelor neoplazice, pentru că există terapie biologică în oncologie, adică anticorpi împotriva celulelor canceroase, în reumatologie etc. Ca toate clasele de medicamente, au fost testate în etape diferite de cercetare. Nu există medicamente care să aibă doar avantaje și niciun dezavantaj. Ideea este aceea de balanță.

G.: Cu ce situații neobișnuite v-ați confruntat până acum?

Noi, la Spitalul Monza, avem pacienți care vin fără soluție, iar acesta este un lucru care, la început, ne-a speriat. Aveam exclusiv pacienți refuzați în toate locurile cu putință, iar situațiile neobișnuite apar mereu și sunt impresionante. Unii pacienți au încă resurse de tratament, iar medicul își asumă răspunderea în același timp cu pacientul, deci trebuie să fie o reacție bidirecțională; situații de felul acesta întâlnim zilnic. Personal, trebuie să-ți și placă ceea ce faci. Uneori, am o stare de încărcare, legată de tipul de intervenție sau de numărul de pacienți care trebuie rezolvați, dar nu mă obosește. Rezolvarea situațiilor medicale complexe a devenit o rutină, nu mai este nimic neobișnuit.

G.: Sunt spitalele din România dotate cu tot ceea ce este necesar pentru tratarea bolilor de inimă?

Răspunsul trebuie nuanțat. Până să vin la Spitalul Monza, am lucrat la spitalele de urgență mari. Nu că sunt pregătite, sunt suprapregătite. Competență medicală găsiți peste tot în România, indiferent de nivel. În spitalele publice, în care am lucrat cu bolnavi asemănători cu cei de la Spitalul Monza, nu aveam cu ce-i rezolva. În special defectele de materiale și de aprovizionare cu tehnică de vârf erau principala problemă. Dar din punct de vedere al capacității, ea există peste tot în România.