Dr. Alina Sturdza, un specialist de vârf în onocologia feminină

De la Viena la București, nu invers. Medicul Alina Sturdza, radioterapeut oncologic la prestigiosul Spital Universitar AKH din capitala Austriei, revine în România, dând curs inițiativei Spitalului Monza de implicare în dezvoltarea programul de prevenire a cancerului feminin ”Woman’s Health Academy”. Ne-a vorbit despre motivațiile care determinat-o să ia această decizie, precum și despre particularitățile și provocările acestei ramuri a medicinei, de care se arată acaparată.

G: Stimată doamnă doctor, aveți o experiență remarcabilă de studiu și practică în centre de prestigiu din străinătate – Princess Margaret Hospital, Universitatea din Toronto (Canada) și AKH WIEN (Austria). Ce vă determină să veniți să profesați în România, în contextul în care foarte mulți medici de la noi caută să plece din țară?

Am tratat, în Canada şi Austria, o mulţime de pacienţi din toate colţurile lumii, iar în Viena am venit pentru a mă supraspecializa în tratamentul cancerelor genitale. Cred însă că este datoria mea să dau ceva înapoi ţării în care m-am născut şi în care am crescut, iar faptul că România ocupă primul loc din Europa în incidenţa cancerelor de col uterin reprezintă pentru mine o motivaţie în plus de a contribui la schimbarea acestei statistici. Am tratat multe paciente din România la Viena şi bucuria pe care o vedeam în ochii lor când auzeau că sunt româncă m-a mişcat întotdeauna şi m-a motivat să fac ceva mai mult. Multe femei nu reuşesc să ajungă la AKH sau la alte centre supraspecializate din Europa. Eu cred că pot să ofer acestor femei o speranţă. Majoritatea cancerelor genitale sunt curabile dacă sunt depistate la timp. Am paciente în Viena care se întorc sănătoase la control la 15 ani după terminarea tratamentului. Ele sunt o mare motivaţie pentru mine.

Cred că este timpul să schimbăm ceva în sistemul medical din România. Aici sunt foarte mulţi medici competenţi, dar nu suficienţi. E timpul ca cei care s-au specializat afară să aducă încet-încet expertiza lor acasă. Trebuie să motivăm tinerii medici să rămână în România sau să se întoarcă aici, parţial sau permanent. România este o ţară cu mult potenţial, iar sănătatea şi învăţământul sunt, alături de economie, ramuri esenţiale pentru existenţa şi dezvoltarea unui popor. Ai multe satisfacții făcând carieră şi bani în străinătate, dar, din punctul meu de vedere, este minunat să clădeşti ceva — poate chiar de la zero — într-o ţară în care limba vorbită este limba ta maternă, în care înţelegi cu uşurinţă cultura şi sufletul oamenilor pentru că, într-o proporţie mai mică sau mai mare, te regăseşti în ele.

În oncologie, relaţia doctor-pacient este extrem de deosebită prin natura diagnosticului şi a tratamentului special. Pacienţii au nevoie de încurajare şi de atitudine pozitivă în tot ceea ce ţine de această încercare extrem de dificilă. Este esenţial pentru ei să vorbească aceeaşi limbă cu medicul lor şi să nu rătăcească pe holurile spitalelor de renume din străinătate, unde poate că nici nu ştiu cum să ceară un pahar cu apă. Eu îmi doresc ca pacienţii români să găsească în ţara lor căldura, competenţa şi expertiza asemănătoare celor din străinatate, ca să nu mai fie nevoie să-şi vândă agoniseala de o viaţă pentru a merge şi a se trata acolo.

G: Ce v-a motivat alegerea specializării în diagnosticarea și evaluarea patologiei tumorale în cancerul feminin?

O să vi se pară incredibil, dar vestitul spital Princess Margaret din Toronto, deşi este cotat al treilea din lume pe oncologie, nu avea prea dezvoltată partea de radiaţii oncologice în sfera genitală. Acest lucru m-a determinat să vin la supraspecializare în acest domeniu în Viena, care este cel mai renumit centru din lume în tratarea acestor malignoame. Ginecologia oncologică a fost aria pe care m-am concentrat dintotdeauna. Iniţial trebuia să stau doar un an și să mă întorc — atât dura bursa mea la AKH în Viena, bursă primită de la National Cancer Institute of Canada. Am fost fascinată de ceea ce vedeam şi făceam acolo încât am decis să îmi schimb planurile iniţiale şi să rămân. Acum încerc să fac ceva şi pentru România.

G: Cum apreciați evoluția cancerelor feminine de acum, față de începutul carierei dumneavoastră?

Din păcate, în general, incidenţa cancerelor feminine nu a scăzut deloc, mai degrabă putem spune că a înregistrat o uşoară creştere. Cancerul de sân este depistat mai devreme, datorită screeningului mai bun, devenind astfel un fel de boală cronică tratată de-a lungul a zeci de ani. În cazul cancerelor genitale, suntem puşi în faţa unor tumori “perfide” care nu sunt recunoscute la timp din cauza creşterii în interior, dar şi din cauza schimbării histologiei. Până acum zece ani, majoritatea cancerelor de col uterin erau scoamoase, acum însă aproape 25% dintre acestea sunt adenocarcinoame, fiind mai agresive şi având o prognoză mai proastă. Acest lucru este valabil pentru Canada şi Viena. Din păcate, în România, toate aceste tumori sunt, în plus, diagnosticate de cele mai multe ori în stare avansată. Din acest motiv, diagnosticarea lor rapidă reprezintă, în acest moment, aria mea de interes. Crearea unui program pentru sănătatea femeii este prioritatea mea.

G: Ce rol au modificările de mediu în declanșarea acestor afecțiuni? S-a făcut o asociere între substanțele chimice din antiperspirante și cancerul de sân. Ce ne puteți spune în acest sens?

În general, există o întreagă listă de substanțe chimice care sunt cancerigene, câteva putând fi găsite cu ușurință în componența antiperspirantelor, de exemplu benzenii, benzidinele, cadmiul, oxidul de ethylene, uleiurile minerale netratate sau ușor tratate, clorura de vinil și lista continuă. Din păcate, multe dintre aceste componente se găsesc în aproape tot ce ne înconjoară în ziua de astăzi. Trebuie să fim realiști și să înțelegem că nu putem evita chiar toate substanțele cancerigene. Există însă anumite lucruri, cum ar fi azbestul, care trebuie 100% evitate. Inclusiv praful de lemn sau chiar emisiile de la cuptorul din bucătarie trebuie limitate ca expunere, neputând fi 100% evitate. Sunt alți factori de risc recunoscuți care pot fi complet evitați, precum fumul de țigară care, chiar și pasiv, este extrem de nociv, fiind în general asociat cu mai multe tipuri de cancer.

G: În România, cancerul mamar este pe primul loc atât în ceea ce privește incidența, cât și mortalitatea, cauza principală fiind diagnosticarea bolii într-un stadiu avansat. Cum se prezintă situația în Austria, acolo unde lucrați? Cum reușesc medicii de acolo să țină sub control această patologie?

Cred că peste tot în lume există mai multe tipuri de paciente: unele care fac controale regulate, din diverse motive, sau pur și simplu pentru că au o educație medicală avansată, și altele care, dimpotrivă, sunt la cealaltă extremă amânând consultarea unui medic fie de teamă, fie din lipsă de timp/bani. În cele mai multe dintre cazuri, acestea din urmă ajung la medic prea târziu. Între aceste două extreme, se află pacientele care merg din când în când la medic sau care merg și au ghinionul să nu fie depistate. Am regăsit, atât în Canada, cât și în Austria, aceste trei tipologii. Din punctul meu de vedere, două lucruri sunt determinante în luarea inițiativei de a face un examen clinic/imagistic: o educație medicală corespunzătoare și programe de screening clare și accesibile. Există inițiative atât private, prin diferite asociații și fundații, cât și din partea Ministerului Sănătății, de a crea acești doi piloni esențiali și în România. Desigur, sunt necesari atât bani, cât și timp, dar eu sunt extrem de încrezătoare că acest lucru se va produce în viitorul nu prea îndepărtat.

Bineînțeles că printr-un program de screening corespunzător se pot depista cancerele în formă incipientă și tratamentul necesar va fi astfel mai puțin traumatic pentru paciente și mai eficient pentru sistem. În plus, cu cât cancerul este într-un stadiu mai avansat, cu atât posibilitățile de tratament sunt mai limitate și prognosticul mai puțin bun. Aceste lucruri sunt valabile, de fapt, pentru orice tip de cancer. După o anumită vârstă, în special persoanele care prezintă anumiți factori de risc pentru a dezvolta cancer trebuie să consulte un medic.

Atât în Canada, cât și în Austria, medicii își fac meseria și tratează cu același profesionalism și dedicare pe toată lumea care intră pe ușa cabinetului şi necesită tratament.

G: Foarte multe femei au noduli la sâni și cei mai mulți dintre ei sunt benigni. Ce diferențiază un nodul nepericulos de cancer?

Din fericire, există sisteme de raportare a mamogafiilor și ecografiilor de sân standardizate, cel mai comun fiind sistemul BI-RADS® care are 6 puncte și care a fost preluat aproape în întreaga lume. Un scor “0” înseamnă clar lipsa patologiei, “3” se referă la un nodul cu mare probabilitate de a fi benign, “4” înseamnă că suspiciunea de malignitate este crescută și poate fi necesară o biopsie, “5” și “6” obligă la biopsie. Toți acești noduli care au scoruri de “3” și “4” trebuie observați în dinamică, deoarece își pot schimba aparența de la o examinare la alta — atât în bine, cât și în rău. De aceea, este important ca investigația imagistică să fie facută cu același aparat, pentru o comparație cât mai adecvată.

G: Cât de frecvent trebuie efectuate ecografia și/sau mamografia în cazul existenței nodulilor mamari?

Nu există un raspuns universal: depinde de vârsta pacientei, de factorii de risc și de antecedentele personale. În general, dacă nu există factori de risc familiali sau personali, și pacienta este sub 40 de ani și asimptomatică, o ecografie la 2-3 ani este mai mult decât suficientă. După 50 de ani, o femeie fără factori de risc trebuie să-și facă, în general, o mamografie și, în funcție de rezultatul acesteia, îi vor fi recomandate următoarele perioade de repetare a examenului imagistic. Între 40 și 50 de ani, nu există reguli universale. Recomandarea mea este de a efectua o mamografie și, în funcție de rezultat, controale la indicația medicului. La pacientele cu factori de risc crescuți, trebuie stabilit individual, împreună cu medicul curant, frecvența și tipul de investigații necesare.

G: Recomandați masectomia radicală ca metodă de prevenție? Există acest trend lansat de Angelina Jolie.

Nu există o indicație standard pentru toate femeile. Trebuie stabilit individual tipul de tratament preventiv sau curativ. Ceea ce recomand eu este, întâi, estimarea riscului de cancer pe perioada vieții cu “Breast Cancer Risk assessment tool” care, apoi, se compară cu riscul general la nivelul populației. Pacienta este informată despre riscul ei individual și ea hotărăște ce dorește să facă mai departe. Metodele radicale nu se potrivesc pentru toată lumea.

Angelina Jolie este o vedetă extrem de cunoscută, dar poate nu toată lumea știe că mama ei a murit în condiții dramatice din cauza unui cancer ovarian — chiar mă aflam în Canada când mama ei s-a stins. Sunt convinsă că a cerut consiliere de la cei mai buni specialiști înainte de a lua o asemenea decizie. Alte antecedente personale ale actriței nu cunosc, dar sunt absolut convinsă că au înclinat în balanță și alți factori personali care nu sunt așa cunoscuți marelui public. Este lăudabil că actrița a făcut publică această experiență personală din dorinţa de a crește gradul de conștientizare cu privire la riscul crescut de cancer de sân și ovarian la anumite femei. Ea nu avea în nici un caz nevoie de publicitate și, de aceea, consider minunat ceea ce a făcut.

Există femei în Canada și USA care apelează la acest tratament “profilactic”, dar numai după testări genetice și după estimarea riscului individual de a dezvolta cancer de sân/ovar. Fiecare femeie trebuie să gândească pentru ea, să nu urmeze orbește ceea ce a făcut vedeta, până nu se sfătuiește cu un medic competent. Mastectomia totală dublă şi ooforectomia au consecințe psihologice și fizice imense, mai putin mediatizate, mai ales în rândurile persoanelor tinere, deci nu pot sublinia îndeajuns cât de importantă este decizia adaptată la individ.

G: Și dacă tot am vorbit de Angelina, ea și-a extirpat și ovarele, din aceleași considerente. Cancerul de ovare este, într-adevăr, unul dintre cele mai cinice forme de cancer, deoarece este greu de depistat în stadii incipiente. Vorbiți-ne de cauzele acestei afecțiuni și ce putem face pentru a preveni apariția ei.

Din păcate, cancerul ovarian poate fi prevenit numai prin scoaterea trompelor uterine, unde se dezvoltă acest tip de cancer. În prezent, nu există o metodă eficientă de screening și nici un marker tumoral cu specificitate și sensitivitate crescute. Examenele ginecologice anuale, incluzând ecografie transabdominală sau transvaginală, sunt singura metodă de a depista la timp un cancer ovarian incipient.

G: Când se impun testele genetice pentru determinarea riscului de a dezvolta cancer? Oferă acestea o plasă de siguranță?

Când există istoric personal sau la rude de gradul I (mama, sora, fiica, tata) de cancer de sân sau ovar, în special dacă au apărut la vârsta de sub 50 de ani. Este vorba despre testele genetice BRCA1 și BRCA 2 care, când sunt prezente, sunt asociate cu un risc mai mare de câteva ori decât în rândurile populației generale de a dezvolta cancer de sân sau ovarian, dar care nu este niciodată 100%.

G: Nu putem să nu vorbim de cancerul de col uterin, mai ales că România contiună să fie ”lider” în topul țărilor europene în ceea ce privește decesul în urma diagnosticării cu această afecțiune. Ce măsuri credeți că ar putea conduce la o modificare a acestei situații prea puțin onorante pentru țara noastră?

Este foarte simplu: examenul ginecologic și testul Papanicolau efectuate anual de către persoane competente. Acest lucru este valabil pentru fiecare femeie care și-a început viața sexuală, chiar dacă nu există un partener stabil și permanent, sau pentru femeile care au fost cândva active sexual, chiar și după menopauză.

G: Foarte mulți părinți se opun vaccinării anti-HPV de teama efectelor adverse. Ce mesaj aveți pentru ei? Dumneavoastră v-ați vaccina fetițele?

Pot să răspund numai că vaccinul respectiv este speranța viitorului și este recomandat la toate femeile care și-au început activitatea sexuală și care plănuiesc să devină active sexual în viitorul apropiat. În unele țări, acest vaccin este oferit gratuit pentru fetițe de la 12 ani în sus și se ia în considerare chiar vaccinarea băieților. În anumite țări, acesta este însă controversat. Din punct de vedere etic, nu vă pot răspunde la cealaltă întrebare.

G: Care a fost cea mai tânără pacientă pe care ați tratat-o și ce tip de cancer avea?

Eu personal am tratat o pacientă de 23 de ani cu cancer de col uterin, dar împreună cu echipa de ginecologie oncologică de la AKH din Viena am tratat paciente de 18 ani cu variante de cancere de ovar.

G: În ce măsură influențează șocurile emoționale apariția bolilor oncologice. Se vorbește tot mai des de impactul acestora asupra sănătății în general.

Șocurile emoționale creează, în general, scăderea imunității întregului organism și este cunoscut faptul că unele cancere, mai ales cele cauzate de virusuri dormante din ADN-ul celular “înfloresc” în asemenea mediu. O viață echilibrată și trăită sănătos va fi întotdeauna indicată pentru toată lumea pentru așa-numita “stare de bine” a organismului.

G: Care sunt cele mai noi metode de tratament în oncologie? Știu că puneți mare preț pe brahioterapie. Explicați care sunt avantajele acestui tip de radioterapie și în ce tip de cancer se aplică.

Există foarte multe metode noi de tratament în oncologie, în fiecare dintre cele trei mari ramuri de tratament: chirurgie, medicină internă și radioterapie oncologică. În chirurgie, la mare cinste se află chirurgia robotică ce folosește mașinile “da Vinci” care ajută la recuperarea mai rapidă și cu cât mai puține efecte secundare. În domeniul medicinei interne, prin descoperirea aşa-numitelor “targeted therapy”, s-au adăugat luni și ani de viață pacienților. În radioterapia oncologică, se folosesc astăzi tehnici foarte precise care se concentrează asupra “țintei” ferind în același timp organele de risc (de exemplu VMAT, IMRT și Thomotherapy).

Brachiterapia este, de fapt, o metodă foarte veche, de peste 100 de ani, dar care implică multă experiență și o activitate de echipă extraordinară. Ceea ce este nou în ultima perioadă în domeniul brachiterapiei este ghidajul sub rezonanță magnetică, tehnică folosită pentru prima dată în Viena de către echipa Prof. dr. Richard Pötter — echipă din care sunt onorată să fac parte. Prin brachiterapie se aplică o doză crescută și foarte țintită de radiații într-un timp scurt și foarte precis. Brachiterapia se aplică nu numai în cancerele ginecologice, ci și în cele de sân, prostată, cap și gât, rectal și anal, în anumite cancere bronhiale și esofageale și în sarcoame.

Bianca Bădescu