DR. HADI RAHIMIAN: ”In Romania s-a pierdut increderea in doctori”

Medic primar obstetrica-ginecologie, Director Medical Spitalul Regina Maria Baneasa, Membru in Societatea Internationala de Ecografie Ginecologica si Obstetricala, in Societatea Americana de Obstetrica si Ginecologie si in Societatea Internationala de Diagnostic Prenatal; a realizat in premiera in Romania doua interventii intrauterine: sunturi vezico-amniotice si sunturi toraco-amniotice; si-a dedicat o parte din cariera cercetarii materno-fetale; are competente in ecografia obstetricala si ginecologica, in chirurgia ginecologica laparoscopica si histeroscopie.

GALENUS: De ce ati ales sa profesati in Romania si de ce ati ales aceasta specializare?

Nu a fost alegerea mea neaparat, eu am vrut sa ma duc in SUA, dar pana aici am ajuns. A fost o conjunctura. Am fost in Turcia sa-mi iau viza pentru SUA si m-am intalnit cu un prieten care venea in Romania sa studieze medicina si el mi-a spus despre Romania… N-am putut sa-mi iau viza pentru SUA asa ca am venit aici. Iar specialitatea aceasta am ales-o pentru ca mi-a placut, mi se pare o specialitate care imbina partea medicala cu partea chirurgicala si ofera o sfera mai larga de activitate. Este un amestec reusit.

G: De ce ati ales sa lucrati la Regina Maria si ati plecat din sistemul de stat? Care sunt avantajele sistemului privat, din perspectiva medicului?

Am plecat de la Spitalul Cantacuzino atunci cand a dat Ministrul Nicolaescu o lege prin care tu ca cercetator nu mai aveai acces la pacienti, nu mai puteai sa operezi, puteai doar sa cercetezi. In sistemul privat am cam tot ce-mi trebuie sau daca doresc ceva despre care cred ca este folositor pentru o operatie, un aparat, pot sa-l cer si stiu ca in cateva zile pot sa-l am. In sistemul de stat nu exista asa ceva… Nu te poti duce la directorul spitalului sa-i spui ca iti trebuie un aparat si sa zica da, bine, incerc sa-ti rezolv problema asta, daca nu pot sa il iau acum, o sa-l bag in bugetul anului viitor…Nu, daca ai, bine, daca nu, trebuie sa te adaptezi…

G: Care considerati ca sunt cele mai importante realizari din cariera dumneavoastra?

Cele mai mari realizari sunt ceea ce am facut in ultimul timp pe plan profesional: interventiile intrauterine. Pentru ca inainte in Romania nu prea se faceau, am fost printre putinii care le-au facut sau poate printre primii..

G: Ati facut doua interventii in premiera, povestiti-ne despre ele mai multe…

Prima a fost un sunt toracic, un copil cu hidrotorax, era un copil din Timisoara, l-au trimis la Viena sa se opereze pentru ca in Romania nu erau posibilitati. Parintii auzisera de Regina Maria, au venit aici si i-am facut un sunt toracic, o mica interventie intrauterina, un tub introdus in cutia toracica care dreneaza lichidul amniotic si atunci plamanii se dezvolta normal. Aceasta a fost prima, apoi am mai avut un caz cu sindrom transfuzor-transfuzat cu interventii cu laser pe vasele placentare, am mai avut si interventii pentru copiii care fac anemie intrauterin cu transfuzie intrauterina. Aceasta metoda a fost preluata si de doctorii din spitalele de stat. Si asta ma bucura foarte mult.

G: Acum sunt mai multi medici care fac aceste interventii?

Da, transfuzii intrauterine, dar sunt toracic nu. Probabil ca urmeaza.

G: De ce este nevoie pentru a face o astfel de interventie?

De experienta, iar ca aparatura trebuie un ecograf foarte performant si suntul respectiv, iar pentru cei cu sindrom transfuzor-transfuzat trebuie si un stetoscop si laser, este mai complicat.

G: De ce depinde succesul unei transfuzii intrauterine?

De experienta doctorului, atat.

G: Cum ati luat decizia sa facti astfel de interventii? Pentru ca sunt delicate si implica o responsabilitate foarte mare…

Da, sunt delicate si ai nevoie de foarte multa experienta. Eu am facut niste cursuri in strainatate, am vazut cum fac ei, am facut si eu cateva interventii acolo si apoi am venit si am aplicat aici.

G: Si ii invatati si pe medicii mai tineri?

Da. Pe cine vrea sa invete, oricand. Si cei care fac acum la alte spitale, au venit mai intai aici si am facut impreuna la paciente lor, au vazut cum se face si acum aplica la spitalele lor.

G: Cum procedati cand in urma unei ecografii descoperiti ca pacienta are un fat cu malformatii, pentru ca este o situatie foarte dificila pentru oricine…

Acesta este cel mai urat lucru… le spun sa astepte pentru ca vreau sa repet ecografia. Este o situatie dificila si trebuie mult tact, trebuie sa stii ce spui, cum spui. Pentru ca sunt si unele malformatii incompatibile cu viata si atunci este foarte greu sa le spui. De obicei ii invit la consultatie si pe mama si pe tata, prefer sa fie si tatal aici pentru ca atunci suporta altfel mama toata discutia. Incerc sa le spun despre ce este vorba, despre gravitatea situatiei daca este cazul, iar daca este o malformatie care se poate rezolva intrauterin le spun despre ce este vorba, care sunt riscurile, de ce operatie este nevoie, cand, unde se poate face operatia si le spun care sunt sansele de reusita. Cel mai greu este insa cand vine o mama cu fat mort, asta este cel mai rau si este foarte greu de gestionat.

G: Le recomandati si consiliere psihologica, credeti ca este nevoie in astfel de cazuri?

Da, da. Si avem un psiholg pentru asa ceva.

G: Care sunt cele mai frecvente probleme cu care se confrunta romancele in timpul sarcinii, din experienta dumneavoastra?

Cel mai des intalnesc sarcini oprite din evolutie la varsta mica, dupa care sunt malformatiile, cele mai greu de apreciat sunt malformatiile cardiace, care pot sa scape, sa nu se vada la ecograf, apoi sunt malformatiile de sistem nervos central si cele de membre.

G: Sunt mai populare acum interventiile minim-invazive in Romania? Pentru ca de multe ori vedem ca exista o reticenta la nou cand vine vorba de asta..

Nu este reticenta la nou, este vorba ca din postura doctorului este mult mai comod sa faci ceea ce stii, este foarte greu sa inveti, la 50 de ani sa zicem, un procedeu nou. Dar acum s-a mai schimbat si mentalitatea doctorilor mai in varsta, iar doctorii mai tineri au usile deschise, se pot duce oriunde in Europa si unii dintre eie se intorc si aplica ce au invatat.

G: Cat de importanta este pentru dumneavoastra comunicarea cu pacientul?

Foarte importanta. Eu incerc foarte mult sa comunic cu pacientul. Nu reusesc totdeauna, pentru ca nu toate pacientele sunt pe aceeasi lungime de unda cu mine. Sunt paciente cu care nu pot sa stabilesc o legatura, nu putem sa comunicam… Este foarte important cum comunici cu pacientii si daca se intampla sa fie o problema si comunicarea este bine-stabilita de la inceput, poti sa rezolvi problemele mult mai usor.

G: Care sunt complicatiile care pot aparea in urma unei histerectomii si cum pot fi evitate?

Complicatiile sunt fie sangerari, fie infectii, fie leziunea organelor invecinate. Asta tine si de indemanarea medicului si de tehnica, dar sunt si accidente care se intampla in timpul unei operatii. Ca medic poti sa ai o data sau de doua ori in viata un astfel de accident… dar daca la un doctor asta se intampla in mod regulat si atunci cand opereaza lezeaza unul dintre organele vecine, inseamna ca nu stie sa opereze. Dar o data sau de doua ori se poate intampla oricarui doctor.

G: Cum priviti problema malpraxisului, ce se poate face pentru a preveni malpraxisul?

In Romania, din cauza mai multor factori, s-a pierdut increderea in doctori. Si din cauza aceasta, uneori chiar daca nu este vorba de niciun malpraxis, pacientul zice gata, sigur a facut ceva, sigur a fost o problema si face din nimic, o problema foarte mare. Daca ti se intampla un accident si tu nu ai o comunicare foarte buna cu pacienta de la inceput, apar probleme. Pacienta are dreptate cand iti spune ca ai gresit, dar nici tu nu ai vrut sa se intample asta. Sunt si cazuri absurde, cum este cazul unui coleg de-al meu, doctor, care a fost  dat in judecata de o femeie pentru ca nu i-a zis ca daca face histerectomie nu mai poate ramane gravida. Dar este o absurditate, tu ca doctor nu te gandesti ca femeia nu stie ca daca i-ai scos uterul nu mai ramane gravida.

G: Ce schimbari ati vrea sa vedeti in sistemul de sanatate?

In primul rand sa se dea drumul la asigurari private. Apoi ca medicii sa fie bine platiti pentru ca sa nu mai existe problema ca pacientul vine si trebuie sa dea bani la doctori. Eu cand am plecat de la spitalul de stat, ultimul salariu pe care l-am luat, cu garda cu tot, a fost 2200 lei si eram medic primar din 1993. Asta nu este insa o scuza, daca ai salariu mic sa conditionezi actul medical. Stii despre ce este vorba, stii cat ai salariu. Vrei sa lucrezi la stat, bine, nu vrei, pleci in sistemul privat. Si daca nu mai ramane nimeni in spitalele de stat, se vor gandi probabil ca trebuie sa creasca salariile. Dar daca te complaci in situatia asta si conditionezi actul medical de primirea unor bani de la pacient nu este normal. Daca vine pacientul si iti da la sfarsit ceva din proprie initiativa, asta pot sa spun ca este la limita, macar nu ai conditionat. Si eu asta vreau sa vad si la spitalele de stat, ce este in sistemul privat. Sa fie curat, sa fie aranjat, sa fie doctorii bine-platiti si asistentele. Dar sunt multe probleme si cu medicamentele si cu aparatura… La un spital unde 70% din bani se cheltuiesc cu salariile personalului, n-ai cum cu ceilalti 30% sa cumperi si aparatura si medicamente. Banii acum in sistemul sanitar sunt putini si sunt prost impartiti.

Bianca Bădescu