Interviu conf. univ. dr. Ruxandra Sinescu-Băltățeanu

Conf. univ. dr. Ruxandra Sinescu-Băltățeanu este medic primar chirurgie plastică, estetică și microchirurgie reconstructivă, și își împarte activitatea între Compartimentul de Chirurgie Plastică-Microchirurgie Reconstructivă din cadrul Spitalului Universitar de Urgență Elias – pe care-l coordonează, clinica sa – Project Beauty, și munca alături de studenții pe care-i pregătește în cadrul UMF „Carol Davila”, București. Și-a dorit încă din copilărie să urmeze această profesie nobilă, se perfecționează continuu și este mereu în temă cu noutățile din domeniu. Are propria filozofie despre sănătate și frumusețe, pe care o împărtășește în cadrul interviului următor.

GALENUS: Cum a început povestea dumneavoastră profesonială? Ce anume v-a determinat să alegeţi acest drum?

Am crescut într-o familie de medici și acest lucru a venit oarecum firesc. De pe la 4-5 ani am anunțat că voi deveni doctor și așa a rămas – pentru mine, cel puțin. Cred că parinții mei nu m-au luat în serios inițial, iar apoi, văzând că îmi mențin intenția, deși crescusem, chiar au încercat să mă facă să mă răzgândesc. Nu e o profesie ușoară oriunde ai ajunge să o practici, în România provocările erau și încă sunt mai mari și mai „adânci” decât în alte țări, iar ei și-ar fi dorit o viață poate mai ușoară pentru mine. În momentul în care s-au convins că sunt foarte hotărâtă, m-au înțeles și m-au susținut, explicându-mi însă foarte realist la ce mă angajez. În ceea ce mă privește, în afară de medicină nu m-am văzut efectiv făcând altceva niciodată. Într-o oarecare măsură, mi-ar fi plăcut – și încă îmi place – să fac design de interioare, însă, când îmi proiectam imaginea vieții mele de adult în minte, singura variantă care apărea și rămânea a fost întotdeauna medicina.

De ce v-ați oprit asupra acestei specializări, ați avut un mentor?

Mentorul meu în specialitate a fost și încă este domnul profesor Ioan Lascăr – profesionalismul dumnealui este bine cunoscut, însă această perioadă de învățare de la dumnealui (și de la mulți alții) a început odată cu prima mea zi în Clinica de Chirurgie Plastică de la Spitalul Clinic de Urgență Floresca, nu înainte. Am ales chirurgia plastică dintr-un motiv foarte simplu: m-a fascinat, este un domeniu extrem de vast, creativ și versatil, abordează orice zonă anatomică și este singura specialitate chirurgicală care îmbină practic știința cu arta. Un chirurg plastician nu se poate plictisi niciodată, iar lucrul acesta m-a atras teribil în facultate și s-a dovedit că nu m-am înșelat.

Care a fost prima intervenţie chirurgicală pe care aţi realizat-o? Dar cea mai dificilă?

Primele intervenții în viața oricărui rezident de chirurgie sunt suturile de plagă, nu are cum să fie altfel. Se pornește de la simplu la complex. Este ca la construcția unei case, dacă vreți: începi cu fundația, însă dacă nu o așezi perfect, toată casa va fi fragilă. Bazele trebuie foarte bine puse, ca în orice domeniu. Trebuie mai întâi sa mergi bine și de abia apoi vei putea să alergi, nu-i așa? Eu am avut marele noroc să îmi petrec o mare parte a perioadei de pregătire într-un spital cu adresabilitate enormă, deci cu multă patologie, și ca atare am avut ocazia să învăț multe lucruri relativ repede.

Cea mai dificilă intervenție… mi-e greu să vă dau un răspuns punctual. Fiecare intervenție chirurgicală are particularitatea ei, noi tratăm pacienți, individualități, fiecare caz este deosebit dintr-o anume perspectivă. Cel mai dificil pacient al chirurgului plastician este fără îndoială marele ars, arsurile sunt politraume, îngrozitor de complexe din toate punctele de vedere: fiziopatologie, tratament în urgență, susținere biologică îndelungată, tratament definitiv, recuperare etc. Cea mai de finețe parte din specialitatea mea și cea care necesită și cel mai înalt nivel de pregătire este microchirurgia – chirurgia structurilor anatomice înalt specializate, de dimensiuni foarte mici, care se petrece sub magnificație cu microscop operator. După cum vă spuneam, chirurgia plastică oferă o sumedenie de provocări.

Cum arată o zi din viața dumneavoastră, cum vă împărțiți între spital, clinică etc.?

Nu e chiar foarte ușor, munca mea presupune desigur partea clinică și chirurgicală la spital, activitate universitară de pregătire cu studenți și rezidenți și bucățica mea personală care ține de clinica privată. Se poate dovedi provocator, fără îndoială. Încerc să combin organizarea și flexibilitatea. Chirurgia nu este niciodată după ceas și pot interveni întotdeauna surprize. Prima parte a zilei este întotdeauna la spital, în sala de operație sau pe secție, cu echipa mea de care sunt foarte mândră – în afară de copii, consider că aceasta este cea mai mare realizare a mea, echipa pe care am reușit să o am alături. Trei sau patru după-amieze pe săptămână mi le petrec la clinică. Încerc întotdeauna să am o după-amiază pe care să o pot dedica familiei, de obicei asta se întâmplă lunea.

Activitatea clinicii mele, Project Beauty, este primordial axată pe partea de wellness și frumusețe, abordate holistic. Deci chirurgie estetică, pacienți sănătoși, energii bune. La spital ne ocupăm de chirurgie plastică și reconstructivă cu tot ceea ce cuprinde ea: urgențe chirurgicale, chirurgia mâinii, patologie tumorală malignă de piele și țesuturi moi, chirurgie reconstructivă complexă, microchirurgie.

Care sunt cele mai cerute proceduri medicale estetice?

Dacă discutăm despre chirurgie, rămân în top intervențiile la nivelul sânului, rinoplastia, blefaroplastia și remodelarea corporală – liposucție, abdominoplastie. Însă procedurile care au cunoscut cea mai mare ascensiune sunt cele minim-invazive, cu timp scurt de recuperare: injectabilele de toate tipurile, procedurile laser sau cu radiofrecvență, chiar și firele de lifting.

Aveți pacienți care și-au dorit o schimbare și au venit cu un model anume?

Da, am deseori, și chiar încurajez pacienții să aibă un model în momentul în care își verbalizează dorințele. Există o dubla motivație: comunicarea se simplifică mult – specialitatea mea este intens vizuală și funcționăm cu imagini, de aceea este mult mai ușor să discuți „aplicat”. Și, poate chiar mai important, ajută enorm pentru o parte esențială a relației medic-pacient, valabilă doar în chirurgia estetică, și anume stabilirea realistă a așteptărilor pe care pacientul le are. Să presupunem că pacientul/pacienta se visează arătând ca o celebritate anume, de exemplu, însă nu exprimă direct în cuvinte lucrul acesta, iar dorința sa nu este realizabilă practic. Ei bine, în acest caz, indiferent cât de bun este rezultatul estetic obținut, acea persoană va fi extrem de dezamăgită fiindcă realitatea nu corespunde cu nivelul de așteptare. Dacă însă pacientul solicită clar un anume aspect final pe care tu ca medic știi că nu i-l poți oferi indiferent ce ai face, discuția se desfășoară într-un cu totul alt registru. Poți explica ce este fezabil și ce nu, „reglajele” se fac mult mai ușor, iar pacientul acceptă sau nu posibilitățile efective de tratament în deplină cunoștință de cauză.

Știm că aveți o filozofie personală în ceea ce privește frumusețea. Povestiți-ne mai multe, vă rugăm.

Frumusețea este o noțiune cu semnificație diferită și foarte personală pentru fiecare dintre noi. În cazul chirurgilor plasticieni, se adaugă și studiul aprofundat și ca atare definiția este un pic mai complexă, însă în esență totul se rezumă la proporții, simetrie și echilibru. Scopul nostru ca profesioniști este să obținem un rezultat estetic, funcțional, armonios și bine încadrat în „întregul” pacientului. Filozofia mea personală este că îmbunătățirile trebuie să fie minimale și astfel gândite încât să respecte cu totul individualitatea pacientului. Nu mi-au plăcut niciodată transformările majore și ca atare nu le-am abordat în cariera mea. Cred că scopul nostru este să ajutăm pacientul să se simtă confortabil în propria piele, dar în același timp să se recunoască în oglindă.

Ce trebuie să știe un pacient care își dorește o intervenție estetică, chiar dacă discutăm de o intervenție minim-invazivă?

În primul rând, că orice astfel de intervenție este de făcut pentru noi înșine, nu pentru altcineva. Dacă avem o nemulțumire legată de aspectul nostru fizic pe care ne-o putem rezolva astfel, atunci da, apelăm la serviciile unui profesionist. Dar niciodată nu facem acest pas ca să fim „la modă”, pentru că iubitul/soțul are anumite așteptări, sau pentru că am văzut la o prietenă și ne-a plăcut cum îi stă.

Apoi, să reținem că, deși mare parte din abordarea modernă a esteticii este axată pe proceduri cu timp scurt de recuperare, ele rămân mici intervenții, nu sunt o glumă. Există și rezultate mai puțin bune sau chiar catastrofale și complicațiile nu lipsesc, unele dintre acestea fiind redutabile – cum este, de exemplu, riscul de orbire în cazul injectării de acid hialuronic. Ca atare, pregătirea și experiența medicului sunt extrem de importante.

De asemenea, este bine să ne calculăm totuși o perioadă „tampon” între momentul programării și alte evenimente. Adică, nu ne gândim să ne operăm cu o lună înainte de nuntă și nici să apelăm la proceduri minim-invazive în ziua dinaintea absolvirii. În final, nu întotdeauna „cel mai ieftin e cel mai bun” în alegerea clinicii sau a medicului. Chiar dimpotrivă, aș spune că în acest domeniu, un tarif prea mic ar trebui să ridice niște semne de întrebare. Substanțele de calitate sunt costisitoare, iar un medic cu multă pregătire a investit foarte mult în educația sa – toate acestea se regăsesc în prețul final.

Aţi refuzat vreodată un pacient deoarece îşi dorea lucruri nerealiste?

Desigur, nu doar o dată. Prima datorie a medicului este aceea de a nu face rău. Pacienții pot să aibă așteptări nerealiste, este până la un punct chiar firesc – nu sunt specialiști – , însă medicul este de fapt cel care stabilește oportunitatea intervenției. Și tot datoria noastră este să îi explicăm pacientului ce este realizabil și ce nu, cu ce riscuri, cu ce rezultate. Multele imagini deformate pe care le vedem în jurul nostru sunt, până la urmă, creații ale unor practicieni de medicină estetică, practicieni care fie nu au pregătirea necesară sau suficientă pentru a pune indicația corectă, fie nu au verticalitatea să spună „nu” atunci când acest „nu” se impune.

Care sunt ultimele tehnici în domeniul chirurgiei plastice și reconstructive?

Ca în orice domeniu, evoluția tehnologiei este foarte importantă. S-au făcut mari progrese în vindecarea tisulară. Există proteze perfect funcționale de articulații mici. Chirurgia Mohs permite excizii precise ale formațiunilor tumorale cutanate și prezervarea țesuturilor sănătoase, tehnică extrem de folositoare îndeosebi în zone funcționale. Transferul liber microchirurgical se bazează pe vase de sânge de calibru din ce în ce mai mic. Beneficiile transferului adipos și de celule stem sunt din ce în ce mai bine înțelese. Transplantul de țesuturi compozite s-a cristalizat în ultimii ani și și-a câștigat un loc în clinică. Bioimprimarea 3D ia avânt și poate fi folosită cu mult succes atât pentru regenerarea pielii, cartilajului și osului, cât și în chirurgia nervilor periferici sau a malformațiilor congenitale.

Medicina estetică a evoluat foarte mult. Cum s-a schimbat de-a lungul carierei dumneavoastră şi până în prezent?

Așa este, este un domeniu în continuă evoluție. Procedurile minim-invazive sunt actualmente din ce în ce mai răspândite și mai rafinate. Viața foarte agitată pe care o ducem – sau o duceam înainte de pandemia de SARS-Cov-2 – a impus dezvoltarea de noi metode care să fie cât mai rapide și cu timp de recuperare cât mai redus. Tehnologia a ajuns să ocupe un rol foarte important, iar progresele sunt amețitoare, device-urile se schimbă la propriu de la an la an, dacă nu chiar de mai multe ori pe an. Inclusiv în chirurgie au apărut noi dispozitive care își dovedesc încet-încet eficiența. Chirurgia regenerativă este „copilul minune” al chirurgiei estetice a timpurilor noastre. Din fericire, tendința mondială este să se renunțe la exagerări de orice fel, ne dorim mai degrabă schimbări mici, care îmbunătățesc întregul fără să transforme pacientul într-o altă persoană, pe principiul conform căruia „frumusețea stă în detalii”.

Ce înseamnă Project Beauty, și mai ales echipa Project Beauty?

Project Beauty a fost o idee pornită acum 10 ani, inițial foarte restrâns, care între timp a crescut și s-a dezvoltat foarte armonios, într-un ritm lent, dar constant și sigur. Este oaza mea de liniște și de echilibru, un loc cu multă energie pozitivă, unde îmi place să cred că dăruim bucurie și frumusețe și primim în schimb zâmbete senine și cuvinte de mulțumire. Echipa noastră este formată din colegi inimoși și dedicați pe care soarta mi i-a scos cu generozitate în cale, care se completează unii pe alții și care împărtășesc aceeași viziune, atât profesională, cât și umană.

Aveți o experiență vastă în acest domeniu și multiple stagii în clinici renumite din străinătate. Ce planuri de viitor aveți?

Primul plan este să fim sănătoși!! În rest, ar fi foarte multe. Mi-aș dori să putem extinde activitatea din spital, lucru foarte greu de făcut în această perioadă. În ceea ce privește cabinetul, mi-aș dori să ajungem să oferim întreaga gamă de servicii medicale legate de sănătatea femeii, privită holistic. Am făcut câțiva pași pe acest drum, însă mai e mult până departe.

Ce sfaturi le oferiţi chirurgilor esteticieni la început de drum?

Această titulatură de „medic estetician” este puțin forțată. Specialitatea mea se numește „chirurgie plastică, estetică și microchirurgie reconstructivă”. Desigur că proceduri de medicină estetică oferă și alți practicieni, îndeosebi medicii dermatologi, însă practic în România nu există „medic estetician”, deși vedem deseori această formulare. Ca să nu mai divaghez, un chirurg plastician trebuie să stăpânească mai întâi cat mai bine cu putință restul ramurilor specialității și de abia apoi să abordeze partea de chirurgie estetică. Spun lucrul asta fiindcă e un domeniu extrem de complex, care lasă foarte puțin loc de eroare. Chirurgia estetică este un miraj după care aleargă foarte mulți dintre cei tineri, având senzația eronată că este simplă și foarte ofertantă financiar – de abia după ce capeți ceva experiență ajungi să înțelegi că de fapt nivelul de responsabilitate este enorm și că rezultatele foarte bune se obțin greu, după multă învățare și cu prețul multor nopți nedormite.

Ce vă place să faceți în timpul liber, cum vă relaxați?

Timpul meu liber este dedicat în covârșitoarea majoritate familiei. Soțul meu este neurochirurg, într-o familie formată doar din medici oricum ne adunăm acasă pe durate scurte. Ador să călătoresc – este o mare lipsă a acestui an – și să citesc. Totul pe muzică. Ne lăudăm cu o mică menajerie acasă, căței și pisici am avut dintotdeauna, mai nou s-au adăugat și doi peruși, iar animăluțele mă relaxează prin simpla lor prezență foarte mult.