Interviu dr. Adrian Nicolescu

Dr. Adrian Nicolescu este medic specialist medicină internă, are competență în ecografia generală și își desfășoară activitatea în cadrul Spitalului Medicover. Doctorul Adrian Pop i-a fost mentor, fiind cel care l-a făcut să îndrăgească ecografia. Tratarea pacienților cu afecțiuni hepatice decurge mai bine la momentul actual datorită ecografiei, cu ajutorul căreia se face o caracterizare foarte bună a ficatului atât din punct de vedere al structurii, cât și vascular, dar mai ales elastrografic, adică în ceea ce privește gradul fibrozei. Dr. Adrian Nicolescu consideră că viitorii medici ar trebui să pună pasiune în tot ceea ce fac, să fie curajoși și să își dorească să se perfecționeze continuu.

GALENUS: Sunteți medic specialist medicină internă, cu competență în ecografie. De ce această specializare?

Medicina internă, ca specializare, este vastă și, invariabil, orice internist ajunge să-și concentreze eforturile către o ramură a acesteia. În cazul meu, întâmplarea a făcut ca încă din timpul rezidențiatului să am șansa de a-l cunoaște pe domnul dr. Adrian Pop, dânsul fiind cel care a reușit să-mi insufle pasiunea pentru ecografie. Alături de dumnealui, m-am dezvoltat atât profesional, cât și personal, mi-am descoperit și dezvoltat pasiunea pentru ecografie și am învățat că nu trebuie să te oprești niciodată din dezvoltarea profesională. Pentru mine, domnia sa a fost un adevărat mentor.

În cadrul Medicover, dispuneți de un aparat performant, ecograful Logiq E10 R2. Cât de importantă este aparatura în meseria dumneavoastră?

În cazul ecografiei, performanța este dată de două aspecte: nivelul cunoștințelor și performanța aparatului. Aceste două componente sunt interdependente. O pregătire foarte bună, nedublată de un aparat performant, cât și un aparat performant, nedublat de cunoștințe solide, poate duce la erori de diagnostic. Așadar, aparatul este foarte important și, dublat de cunoștințele necesare, oferă siguranța unui diagnostic corect.

Care sunt tipurile de ecografii pe care le efectuați cel mai des și ce organ „ridică” cele mai multe probleme?

Cu ajutorul ecografiei, se pot examina aproape toate structurile corpului, cele mai frecvente tipuri de ecografii fiind ecografiile mamare, abdominale și de părți moi. Cât despre organul care ridică cele mai multe probleme… îmi amintesc faptul că la un moment dat i-am adresat domnului dr. Pop aceeași întrebare. Am să vă ofer răspunsul dânsului: „Cel pe care nu știi să-l interpretezi!”. Orice organ poate dezvolta o gamă foarte largă de modificări, dar ca medic trebuie să fii pregătit. Această pregătire vine prin perfecționarea continuă și foarte mult exercițiu. Aici, specialitate mea de bază, medicina internă, m-a ajutat foarte mult.

Ne puteți oferi câteva detalii despre ecografia pediatrică?

Ecografia este probabil cea mai facilă metodă de investigație în cazul copiilor, fiind preferată de părinți datorită lipsei de nocivitate și pentru că nu aduce disconfort micilor pacienți. Se poate efectua în cazul în care există anumite modificări, ca etapă de diagnostic, sau pentru un control de rutină. Din cauza faptului că își pierd relativ repede răbdarea, din partea medicului presupune o examinare mai rapidă a copiilor, evident păstrând calitatea.

Ce ne puteți spune despre ecografiile hepatice și gastrointestinale? Știm că acestea fac parte dintre domeniile dvs. de interes. Care sunt provocările?

La momentul actual, ecografia poate face o caracterizare foarte bună a ficatului, atât din punct de vedere al structurii, cât și vascular și mai ales elastrografic, adică al gradului de fibroză. Acest lucru este foarte important în monitorizarea afecțiunilor hepatice, începând de la steatoză și până la hepatite cronice, ciroză și formațiuni tumorale. Dacă până în urmă cu 10 ani, pentru stabilirea gradului de fibroză se efectua puncția hepatică, o manevră intervențională cu riscuri și costuri ridicate, la momentul actual, elastografia este o alternativă lipsită de nocivitate și cu costuri reduse. Așadar, în cazul ficatului, ecografia ajută la stabilirea diagnosticului diferitelor afecțiuni și este foarte utilă în monitorizarea ulterioară.

Inițial, tubul digestiv era considerat ca fiind foarte puțin accesibil prin examinarea ecografică. Pe măsură ce a crescut calitatea aparatelor ecografice, precum și experiența și gradul de pregătire al medicilor, examinarea tubului digestiv a devenit parte a investigației. Este foarte utilă pentru depistarea patologiei tumorale și inflamatorii, precum și în urmărirea evoluției după tratamentul medicamentos sau chirurgical. Rămân limite legate de segmente ale tubului digestiv care, din motive de poziționare, nu pot fi vizualizate, dar și limite legate de pacient și de pregătirea acestuia pentru examinarea ecografică.

Ce afecțiuni pot fi depistate prin intermediul ecografiei musculo-scheletale?

Majoritatea structurilor musculo-scheletale sunt superficiale și pot fi bine investigate ecografic, putând fi depistate modificări inflamatorii (tendinite, bursite, miozite etc.), tumorale sau traumatice (rupturi, hematoame etc.). De asemenea, fiind o examinare în timp real, se poate studia mobilitatea diferitelor structuri.

Care sunt beneficiile ecografiei cu substanță de contrast?

Ecografia cu substanță de contrast presupune folosirea unui agent de contrast. Aceasta se poate introduce intravenos pentru studierea vascularizației formațiunilor tumorale sau pentru stabilirea permeabilității vasculare. De asemenea, se poate introduce în diferite cavități – vezica urinară (pentru depistarea refluxului vezico-ureteral) sau intrauterin (pentru stabilirea permeabilității trompelor).

Avantajul ecografiei este dat, pe lângă o caracterizare foarte bună, de lipsa de nocivitate a manevrei și mai ales a agentului de contrast, care este un amestec de apă și gaz, nefiind toxic renal sau hepatic și foarte puțin alergogen.

Ce presupune ecografia intervențională și când se efectuează?

Ecografia intervențională presupune efectuarea de diferite manevre intervenționale – puncții, sub control ecografic, în vederea obținerii materialului tisular. Adăugarea ecografiei la manevrele intervenționale scade riscul complicațiilor, prin evitarea structurilor ce pot fi lezate și prin siguranța atingerii structurii dorite. Joacă un rol foarte important în diagnosticarea formațiunilor tiroidiene, de la nivelul sânului, dar și a celor intraabdominale, stabilindu-se tipul de formațiune și ajutând la decizia ulterioară.

V-ați specializat atât în țară, cât și în străinătate. V-ați gândit vreodată să profesați în afara țării?

Din punct de vedere strict profesional, nu am avut aceste gânduri, tocmai pentru că m-am simțit împlinit profesional, indiferent de etapa profesională în care m-am aflat – student, rezident sau specialist – cu atât mai puțin, după ce m-am dedicat aproape în întregime ecografiei. Am învățat de la omul potrivit și am avut condiții foarte bune de muncă, iar aici mă refer la aparate performante. De altfel, Societatea Română de Ultrasonografie în Medicină și Biologie (SRUMB) este foarte bine organizată, având numeroase cursuri de pregătire și fiind recunoscută la nivel european. Am credința că medicina românească, în ciuda lipsurilor, este foarte performantă.

Ce presupune relația medic-pacient?

Cele mai importante ingrediente sunt încrederea pacientului, empatia medicului și comunicarea. Cea mai bună imagine a performanței medicale este încrederea pacientului. În momentul în care un pacient vine în mod repetat la medic și mai mult decât atât, aduce și oamenii apropiați (părinți, copii), este un indicator foarte important al calității actului medical.

Ce sfaturi le oferiți medicilor aflați la început de drum?

Să se bucure de fiecare moment în care practică medicina, indiferent de condiții. Să pună pasiune în tot ceea ce fac, să se perfecționeze continuu și să nu uite scopul final al medicului – omul din fața noastră!