Interviu dr. Ana Șestacova

Dr. Ana Șestacova este medic de familie, unul dintre cei mai cunoscuți și iubiți din Brașov, iar notorietatea sa a depășit granițele județului. Este un model de viață, conduită și profesionalism, de iubire de oameni și de lucru în echipă, un exemplu admirabil, concret, despre ceea ce înseamnă medicul de familie în comunitate, despre importanța sa în sistemul medical și social; este o dovadă că se poate și că, oriunde s-ar afla, dacă vrea, omul sfințește locul! S-a născut la Bălți, în Republica Moldova, a copilărit la Soroca, a devenit studentă a Facultății de Medicină din Chișinău, a absolvit Medicina la Cluj și s-a stabilit în județul Brașov, mai întâi în comuna Bunești, iar acum își desfășoară activitatea în comuna Feldioara. Ca Președinte al Patronatului Medicilor de Familie din județul Brașov, doamna doctor luptă nu numai pentru pacienții săi, ci și pentru a-i atrage pe tinerii medici către această specialitate, atât de importantă în ceea ce privește mai ales prevenția, fiind puntea de legătură între pacient și sistemul medical. Crearea Centrelor de Permanență în județul Brașov a fost o reușită și o demonstrație practică de scădere a aglomerărilor de la UPU (Unitatea de Primiri Urgențe). A investit din banii ei sume considerabile, a atras investiții, sponsori și parteneri și a convins autoritățile locale de importanța acestora.

Sunteți originară din Republica Moldova. Povestiți-ne, vă rugăm, despre locurile natale.

Amintirile mele din copilărie sunt multe și frumoase, de aceea îmi amintesc mereu cu plăcere despre acea perioadă a vieții. De mică am știut că voi deveni medic, fără să am exemple în familie, fără să avem prieteni care să fi lucrat în domeniu. Aveam o trusă mică din lemn cu instrumentar medical, pe care mi-o făcusem singură, cu seringi și ace din metal, cu sticluțe cu ser, moldamină, penicilină, colecționate de peste tot. Mi-aduc aminte cum, într-o zi, am injectat toate florile din grădină – am vrut să le fac bine și să crească mai repede, dar s-au ofilit! Doamne, cât m-am întristat, cât am mai plâns! Asistam de fiecare dată la sacrificarea găinilor sau a porcului; aveam pregătită o seringă și luam sânge. Copilăria mi-a fost plină de visul de a deveni medic, un vis primordial, de mic copil, de fapt, de când mă știu și doar pentru asta am muncit și m-am pregătit. Am dat admiterea în Chișinău și, după un an de studii, au apărut burse pentru România. Media mare mi-a dat posibilitatea să aleg, așa că, deși ai mei insistau să merg la Iași, să fiu mai aproape de casă, prioritatea mea a fost calitatea și renumele, așa că am ales Facultatea de Medicină din Cluj, pe care am absolvit-o.

Cum de ați ajuns de la Cluj în județul Brașov, în comuna Bunești, adică la sat? De ce?

Clujul a fost și va rămâne familia mea adoptivă, locul unde se află toți mentorii mei, înseamnă Spitalul Municipal, unde m-am format ca medic la toate secțiile, la Geriatrie, Interne, ATI, Chirurgie, apoi Spitalul de Pediatrie II, unde mi s-a insuflat dragostea față de acest domeniu și de medicină, în general. Pot spune că este familia pe care am lăsat-o la un moment dat în favoarea dragostei. Iubitul meu de atunci și actualul meu soț, Edmond Hermel, locuia în Brașov, iar noi ne vedeam aproape în fiecare weekend și în vacanțe. Buneștiul a apărut în viața mea când făceam naveta Cluj – Brașov – Cluj, atunci fiind deja medic rezident. De fiecare dată, fără să realizez și să îmi explic de ce, îmi atrăgea atenția Biserica Evanghelică din comuna supranumită „localitatea cu radar”; când o traversam, încetineam și mereu îmi spuneam „Doamne, ce frumoasă este biserica!”. Întâmplător, am aflat că acolo era un post liber, de fapt, rămăseseră fără medic de trei ani de zile. Așa cum am făcut de fiecare dată când am ales un loc, am spus imediat „Vreau să merg la Bunești!”. Deși prietenii, rudele, colegii, mi-au spus că puteam să aleg un post mai aproape de Brașov – se repeta momentul alegerii dintre Iași și Cluj, eu am ales acea localitate, care m-a atras ca o magie.

Ce v-a ținut… la țară? Ce v-a determinat să rămâneți „între frontierele” județului Brașov și ale țării?

Dragostea! Da, dragostea m-a determinat să rămân aici! Voiam să plec din țară, dar m-am îndrăgostit! Asta mi-a întărit decizia luată și asumată de a rămâne în țară și de a continua ce am început: să îmi fac cât mai bine meseria de medic, visul meu împlinit. Soțul meu este din Brașov și are o familie extraordinară, de care m-am îndrăgostit de la început. Soacra mea este cel mai cunoscut anticar din România, o persoană admirabilă, cu o cultură inestimabilă și cu o bibliotecă impresionantă. Cred cu tărie că un om care iubește cărțile, iubește în egală măsură și oamenii. Dragostea stă la baza oricărei decizii în viață, chiar și de a rămâne undeva sau de a pleca undeva. Cred că asta este elementul, partea de umanitate care trebuie să ne caracterizeze pe toți.

Care v-au fost satisfacțiile sufletești, morale și profesionale de până acum?

Evoluția mea, realizările morale și profesionale, puterea de muncă pe care o am țin de faptul că am o familie minunată și îi mulțumesc lui Dumnezeu în fiecare zi pentru asta. Realizările mele ca medic le datorez în primul rând fiicei mele, Myriam, și lui Edmond. Fără înțelegerea lor, nu aș fi reușit. Fetița noastră este, la aproape 12 ani, multiplă campioană la Karate Fudokan – Shotokan; a început Karate Tradițional de la 6 ani, iar după doi ani a devenit vicecampioană europeană. Edmond Hermel, soțul meu, îmi este mentor în ceea ce privește managementul și administrația cabinetului de Medicină de Familie și a Centrului de Permanență din Feldioara, pe care le coordonez. Altfel nu aș putea să profesez, să fiu medic în adevăratul sens al cuvântului. Edmond este discret, modest, educat și foarte cultivat și, deși are cu ce se mândri, nu îi place să iasă în față, dar se află mereu în preajma mea, mă ajută și mă susține tot timpul. Am și pasiuni – o colecție de miniaturi, de care mă ocup însă tot mai rar, și cititul – îmi place să citesc cărțile vechi, pe le am în biblioteca familiei. De sport nu mai am timp, deși e o pasiune comună a familiei noastre; o continuă soțul meu, alergător montan, și fetița, campioană la karate. Îmi plac animalele și natura, avem doi căței, un motan, un acvariu imens, un cobai și turturele diamant, iar în cabinetele mele există numai hârtie și materiale reciclabile.

Se spune că medicul de familie ar trebui să facă parte din familia unui pacient, mai ales în mediul rural. Acest lucru vă solicită, vă responsabilizează mai mult?

Medicul de familie chiar este o parte a sufletului unei familii! Personal, dacă mă întrebați de orice pacient al meu, știu exact ce are, ce patologie, ce probleme. Chiar și soțul meu se minunează uneori și se întreabă cum reușesc! Comunicarea dintre medic și pacient este esențială și poate fi foarte stabilă și de calitate sau invers! E ca într-o căsnicie. Oamenii sunt diferiți, dar orice relație care se bazează pe respect, încredere, sinceritate, profesionalism, bun simț, funcționează. E ca o legătură de suflet, te înțelegi din priviri. Mediul rural fiind mai restrâns, unde toată lumea se cunoaște cu toată lumea, e frumos, dificil și provocator. Medicul de familie trebuie să își cunoască pacienții, dar și pe rudele acestora; astfel, prin asociere cu istoricul medical, poți stabili ușor un diagnostic. E important să știu dacă mama, tata, bunicii, străbunicii au suferit de anume boli, au avut o anume patologie, iar asta pe mine mă ajută enorm. Este foarte important din punct de vedere uman și medical să stabilești în timp relații cu oamenii, care dincolo de boli și suferință, să se transforme într-o relație de prietenie. Noi, medicii de familie, mizăm pe actul medical de calitate, nu vrem să oferim doar hârtii, adeverințe, să scriem concedii, pentru că nu asta este esența medicinei; nu vrem să devenim birocrați, ci să fim mereu alături de pacienți. Vreau ca medicina de familie să fie pusă pe acel piedestal pe care trebuie să fie!

Nu ați avut uneori senzația că o veți lua de la zero și că vă luptați cu morile de vânt?

Ba da, de nenumărate ori, dar nu m-am lăsat copleșită de astfel de lucruri! Ca președinte al Asociației Medicilor de Familie din județul Brașov, implică foarte multă muncă și timp alocat din partea mea, dar și a colegilor mei care își doresc cu toții o schimbare în mai bine, în ceea ce înseamnă medicina de familie din punct de vedere legislativ. A devenit o ramură birocratică și de multe ori nu mai avem timp și uităm să profesăm. Perfecționarea și dobândirea de noi cunoștințe ne ajută să ținem pasul cu tot ceea ce se întâmplă în domeniu, mai ales în ceea ce privește dialogul și comunicarea cu instituțiile statului. Este foarte multă muncă, de asumare și de implementare a schimbărilor și noilor directive, care s-au succedat cu un ritm aproape amețitor în ultima vreme. Legat de organizarea Patronatului, am norocul unei echipe exemplare, cu oameni de excepție care se susțin și se ajută reciproc. Am văzut cu toții cât de mult au contat toate acestea, mai ales în era COVID!

Ați fost și sunteți direct implicată în campania de vaccinare. Cum vă împărțiți între cabinetul medical, munca de teren, Centrul de Vaccinare, Centrul de Permanență și cum ați gestionat campania?

Este o întrebare delicată, pentru că nu aș dori ca medicii de familie să îmi urmeze neapărat exemplul. Dintotdeauna am considerat că activitatea de vaccinare anti-COVID trebuie să fie parte integrantă a medicinei de familie: prevenția. Noi trebuie să punem accent pe prevenție, și nu pe tratament. Asta este esența medicinei de familie. Acest val ne-a luat pe toți oarecum prin surprindere, dar noi suntem prima treaptă de acces a pacientului către sistemul medical. La Feldioara, am intervenit foarte repede, am făcut funcțional centrul de vaccinare în numai două zile și am înregistrat recorduri ale numărului de persoane vaccinate la nivel local și național. Am început activitatea de peste un an și prin mâinile noastre au trecut peste 16.000 de oameni care au fost vaccinați. Mă mândresc cu echipa mea! Coordonarea este una, dar dacă nu ai o echipă pe care să contezi, degeaba! A fost foarte important sprijinul autorităților locale. Mi-a fost greu să mă împart între Centrul de Permanență, cabinet și Centrul de Vaccinare. Recunosc, mi-am cam ignorat familia în această perioadă, dar am marele noroc că sunt înțeleasă și ajutată de fiica și de soțul meu. Foarte rar ne bucurăm de tot mai puținele zile libere pe care le mai avem și asta e partea tristă a vieții și carierei mele. Partea fericită este însă satisfacția imensă pe care o am ca medic, din partea pacienților care mă apreciază! De aceea, nu cred că pot fi un exemplu demn de urmat pentru colegi, dar am dovedit că se poate.

Ați avut curiozitatea să estimați cam câți pacienți v-au trecut prin mână?

Este important să ținem socoteala la cât de mult bine facem, nu la numărul de pacienți pe care i-am tratat. Recunoștința lor este cea mai importantă, iar cel mai frumos lucru care mi se întâmplă este atunci când pacientul îmi spune „VĂ MULȚUMESC!” sau când îmi trimite mesaj și îmi scrie „VĂ IUBESC, Doamna Doctor!”. Cred că aceste cuvinte și chipul, privirea lor întrec orice statistici și recorduri și doboară orice baricade. Contează cantitatea de bine și ajutorul oferit pacienților noștri!

Centrele de Permanență au fost o provocare pentru doamna dr. Ana Șestacova, de când a început activitatea în Medicina de Familie, mai ales în mediul rural, dar și urban. A înființat în 2011 primul centru în Bunești, care a funcționat foarte bine, și din punct de vedere administrativ, și medical. A lăsat acolo o echipă formată de ea și a luat-o de la zero la Feldioara. La ora actuală, Centrul Medical de Permanență din localitate este un reper în domeniu, fiind considerat unul dintre cele mai de succes proiecte ale sale. A fost coordonator pentru alte două astfel de centre din Brașov și la cel de la Târlungeni. În prezent, doctorița se apropie de finalizarea unui alt proiect, care va implica mult mai mulți medici și specialiști din județ.

Nu ați avut uneori senzația că o veți lua de la zero, că vă veți lupta cu morile de vânt, atunci când ați ales un loc nou, o altă provocare?

Cred că tot parcursul vieții mele a fost ca un început al unei evoluții… De la început, am răspuns provocărilor. Ajunsă în România, eram ca un străin; a trebuit să învăț foarte bine limba română, să mă

adaptez mediului, oamenilor, zonei geografice; din Moldova, am ajuns în Ardeal, apoi la Brașov și nu oriunde, ci la țară. Am avut parte și de dezamăgiri, deziluzii, am avut parte de greutăți și obstacole dar, dacă aș pune în balanță, în viața mea oamenii buni au fost în majoritate. Și ca femeie, și ca medic a fost dificil, dar singură, niciodată nu aș fi realizat aproape nimic. Totul este pasiune, dăruire, muncă, dedicație, nesomn, renunțare, lipsă de timp liber, dar am alături familia, căreia nu îi pot oferi tot ce mi-aș dori.

Dr. Ana Șestacova a dovedit că se poate face medicină la cel mai înalt nivel și la sat! Și toate acestea într-o Românie cu peste 300 de comune fără medici de familie, oferind mereu exemple celor care conduc sistemul de sănătate, aflat în impas, mai ales în acest domeniu. Dispune de aparatură performantă și de toate stocurile medicale necesare. Pentru a se perfecționa și a-și însuși practica medicală, a devenit și asistent medical licențiat, cu competențe în îngrijiri paliative; a urmat Școala de Asistente Medicale în același timp cu rezidențiatul.

După ce a pus la punct cabinetul Medicului de Familie și Centrul de Permanență din comuna Bunești, s-a stabilit la Feldioara, unde pacienții primesc îngrijiri de calitate, în cabinete primitoare, bine utilate și pline cu flori, 24 din 24 de ore, 7 zile din 7. Centrul de Permanență de aici rivalizează cu orice unitate de primiri urgențe dintr-un spital de la oraș. Datorită dânsei și echipei sale, Centrul de Vaccinare anti-COVID din Feldioara a stabilit recorduri la nivel de județ și chiar național, în ceea ce privește numărul persoanelor vaccinate într-o singură zi.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!