Interviu Dr. Anca Coricovac

Câți embrioni se pot transfera din punct de vedere legal?

Nu există în acest moment reglementări legale în această privință. Deciziile care ne guvernează în alegerea numărului de embrioni pentru transfer țin de o alegere și o indicație medicală corectă și adecvată cazului: calitatea embrionilor, vârsta embrionilor la data transferului, vârsta femeii, reducerea riscului de sarcină multiplă. De exemplu, în practica noastră, în 99% dintre cazuri am limitat transferul la 1, maximum 2 embrioni.

Ce ne puteți spune despre conservarea ovulelor?

O evaluare corectă și la timp a vârstei reale reproductive și a rezervei de celule reproductive, pe baza unor teste simple sau combinate, poate reprezenta o decizie înțeleaptă atunci când îți dorești dar îți propui amânarea unei sarcini. Lipsa unui partener potrivit, dificultatea în a găsi echilibrul necesar între povara răspunderilor de la job și viața de familie, dorința de dezvoltare în carieră, toate acestea pot influența si amâna decizia de a deveni mamă, neluând în calcul o problemă esențială, aceea a scăderii fertilității cu vârsta și a complicațiilor sarcinii la vârste avansate.

Se vorbește astfel tot mai mult de „social freezing”, o metodă avansată de reproducere asistată care permite crioconservarea ovocitelor ca măsură de prezervare a fertilității, cu folosirea lor ulterioară, la o vârstă și un moment dorite. Astfel, o sarcină obținută la o vârstă mai avansată, va avea în fapt, vârsta ovocitelor la data crioprezervării. Cu siguranță aceasta nu elimină riscurile și complicațiile unei sarcini normale în condițiile în care ea se amână spre vârsta de 45-50 de ani. Studiile arată că, față de o sarcină la 20-30 de ani, sarcina unică la 45-50 de ani, poate crește riscul de diabet gestațional de până la 6 ori și riscul de complicații hipertensive în sarcină de până la 14 ori.

Ne puteți povesti un caz din experiența dumneavoastră profesională care v-a marcat?

Sunt multe experiențe care m-au marcat, atât reușite cât și nereușite. Și nu sunt cazuri, sunt povești de viață trăite la intensitate maximă, unele mai fericite, altele mai triste. De multe ori spunem, eu și colegele mele, că am putea să scriem o carte dacă ar fi să putem să povestim fiecare experiență trăită. Însă fiecarea cuplu, fiecare poveste este unică și strict confidențială. Împărtășim în echipă experiențele trăite și ne bucurăm pentru fiecare reușită și ne întristăm pentru neșansă.

Desfășurați și activitate academică. Ce le transmiteți studenților care doresc să vă calce pe urme?

Studenții mei sunt niște minunați boboci abia intrați pe băncile Facultății de Medicină. Embriologia se studiază în anul I și este un preambul pentru noțiunile stufoase de anatomie pe care aceștia le au de învățat. Embriologia, ca materie de studiu pentru studenții la medicină este pe cât de dificilă, pe atât de importantă pentru înțelegerea logică a anatomiei umane, a genezei unor anomalii ereditare și congenitale existente în patologia pediatrică și chiar a vârstelor înaintate.

Îmi propun să le transmit informații teoretice și practice pe care să le înțeleagă și pe care să le asocieze în practica lor viitoare, oricare ar fi specialitatea lor ca medici în viitor. Încerc să le trezesc interesul și să-i captivez povestindu-le și asociind noțiunile, uneori aride, cu practica mea clinică. În final, rolul meu este de a le deschide calea cunoașterii, mai departe este meritul și ambiția fiecăruia de a ajunge mai bun și chiar a depăși profesorul.