Interviu dr. Andrei Ioan Bogdan

Cu peste 15 ani de experiență, dr. Andrei Ioan Bogdan este medic primar ortopedie – traumatologie și a ales să profeseze în România, în ciuda curajului și perseverenței care l-au dus la stagii, specializări și supraspecializări în țări precum Regatul Unit, Germania, Austria, Suedia, Slovenia, Belgia, Franța și Polonia. Tot ce a învățat afară, a pus în practică acasă, punând bazele clinicilor Centrokinetic, pe care are în plan să le extindă și mai mult în următorii ani. Aici a clădit o echipă de specialiști, pe care o descrie drept „foarte bună” în a ajuta pacienții cu probleme osteoarticulare. Nu a visat niciodată să ajungă așa departe, însă s-a bazat mereu pe calități pe care le consideră absolut necesare în cariera unui medic: seriozitatea, perseverența și ambiția. Însă, pe lângă tot meritul specialistului, sistemul medical trebuie să ofere un cadru de pregătire mult mai larg pentru medicii rezidenți, subliniază dr. Andrei Ioan Bogdan.

Galenus: Este o plăcere să vă „reîntâlnim”, domnule doctor! De la ultimul interviu și până în prezent, omenirea a trecut printr-o grea încercare – pandemia. Mulți pacienți au evitat controlul medical o perioadă, de teama virusului. Cum ați resimțit această perioadă, din prisma specializării dumneavoastră?

Activitatea mea nu s-a schimbat deloc, asta și pentru că multe dintre afecțiunile ortopedice sunt urgențe, iar pacienții nu pot amâna rezolvarea acestor probleme. Aș putea spune că a și crescut activitatea mea medicală, pentru că profesez exclusiv în mediul privat, iar pacienții au fost restricționați la a apela la acest tip de servicii medicale în spitalele de stat. Schimbările au fost la nivel de interacțiune. Am dezvoltat ideea de a face follow-up pacienților în mediul online, am deschis noi căi de comunicare și a trebuit să ne înțelegem reciproc din punct de vedere emoțional, pentru că această pandemie ne-a afectat deopotrivă.

Povestiți-ne și despre schimbările ce au intervenit pe plan profesional în ce vă privește. Ați fondat și dezvoltat Centrokinetic, fapt ce s-a transformat într-o ușoară tranziție, de la rolul de medic la cel de antreprenor.

Proiectul a început în 2017, după o lungă perioadă de gândire, după multe calcule și nopți nedormite. Dacă mă uit în urmă și accept cine sunt acum, nu pot spune că am făcut tranziția de la medic la antreprenor. Am rămas același medic, chiar am progresat în această direcție. Dar pot spune că muncesc mult mai mult, pentru că antreprenoriatul m-a obligat să aloc mai mult timp profesiei mele, tocmai pentru a nu dăuna părții medicale. Am învățat foarte repede că este nevoie de o echipă, am atras oameni foarte buni lângă mine sau m-am dus eu lângă ei. Așa am dezvoltat Centrokinetic, un proiect foarte îndrăzneț în care am ambiții foarte mari.

A existat, la începutul carierei de medic sau poate încă de pe băncile facultății, acel moment în care v-ați gândit că într-o zi veți avea propria clinică?

Nu, niciodată nu m-am gândit la asta. Nu am avut nici cunoștințele necesare, nici susținere financiară sau din partea familiei mele. Din nefericire, părinții mei s-au stins acum mulți ani, tata chiar la începutul carierei mele de medic, așa că situația nu mi-a permis să am un astfel de gând. Dar, odată cu trecerea anilor, lucrurile s-au schimbat, succesul meu medical dându-mi încrederea necesară să fac un astfel de pas.

Care este cea mai mare provocare pentru un medic ortoped în România? De ce ați ales să rămâneți și să profesați la noi în țară?

Cea mai mare provocare cred că este modul în care îți creezi un drum în această meserie. Din păcate, sistemul medical românesc nu îți asigură un drum sigur, clar, lin, bazat doar pe seriozitatea ta, ca om sau ca medic. Sistemul medical românesc te supune unui drum anevoios, complicat, cu multe situații limită, în care medicul trebuie să aibă o mare adaptabilitate și noroc ca să poată reuși, peste alte calități absolut necesare: seriozitate, putere de muncă, perseverență, ambiție. Este o întrebare cu un răspuns complex și cred că e nevoie de o schimbare în modul de formare a medicilor în România.

Mozaicoplastie și reconstrucția gleznei prin implant de tijă blocată retrogradă de tibie cu inserție calcaneană la Spitalul Județean Suceava, artroplastie totală de șold la Reșița, operații de fuziune lombară la Târgu Jiu – sunt doar câteva exemple de intervenții în premieră regională, care s-au realizat recent în spitalele de la noi. Suntem pe drumul cel bun?

Nu cred neapărat că suntem pe drumul cel bun datorită sistemului, ci vorbim despre ambiția unor colegi care vor să arate că pot și este foarte bine că fac asta. Dar este meritul lor pentru că singuri s-au pregătit pentru aceste intervenții, singuri și-au plătit cursuri în afara țării pentru a se specializa, singuri și-au cumpărat cărți și tot singuri au decis să facă aceste intervenții. Este decizia lor, bazată pe curaj și ambiție. Un sistem medical nu se poate baza pe aceste calități, pentru că astfel totul este lăsat la voia întâmplării. Un sistem competent trebuie să aibă centre dedicate de „antrenament” pentru rezidenți, iar în urma rezidențiatului fiecare chirurg să poată efectua, fără probleme, intervențiile pentru care a fost pregătit. Noi nu avem așa ceva în România. Și mai sus sunt exemple pozitive de profesori care vor să-i învețe pe colegii tineri, de medici primari care vor să-i învețe pe rezidenți, dar avem și foarte multe exemple negative. Revin la ideea că este nevoie de un sistem mult mai competent de pregătire a medicilor în rezidențiat.

Cred că medicina va oferi mult mai mult pacienților, așa cum au existat salturi în toată istoria omenirii. Și mai cred că progresul actual este mult mai rapid, ceea ce înseamnă că vor apărea noi tratamente foarte performante, într-o perioadă scurtă. Cred că în medicină ne așteaptă mult bine.

O întrebare care sperăm că se potrivește atât posturii de medic, cât și celei de antreprenor: cât de ușor este să găsiți colegi noi – specialiști, în ciuda exodului medicilor români?

Răspunsul este simplu: Centrokinetic nu are foarte mulți medici, mai exact – în acest moment – 36 de medici foarte buni. Am căutat să lucrez alături de medici foarte buni, atât pentru a oferi calitate serviciilor medicale, dar și pentru a progresa alături de ei. Mediul academic bun oferă un salt uriaș în cariera unui medic. Legat de exodul medicilor din România, cred că are două cauze: numărul mare de medici care termină Universitatea de Medicină, România fiind probabil țara cu cel mai mare număr de absolvenți de medicină, dar și faptul că sistemul medical nu le oferă stabilitatea, condițiile și satisfacțiile profesionale ce pot fi obținute în alte sisteme europene.

Ortopedia și recuperarea medicală – o soluție integrată, pe care ați reușit să o oferiți tot mai multor pacienți. Sunteți promotorul acestui tip de abordare în România: este acest mix esențial în vindecarea pacientului?

Abordarea esențială este imagistica – ortopedia – recuperarea medicală. Prin ecografii, RMN, CT, Rx, imagistica este esențială pentru a avea un diagnostic corect. În plus, multe dintre afecțiunile osteoarticulare au nevoie de consultații de neurologie și reumatologie, precum și de investigații sangvine și EEG/EMG. Astfel, am încercat să îmbin toate aceste idei pentru a spori calitatea serviciilor medicale. Și cred că am reușit să creăm un concept unic din punct de vedere al afecțiunilor osteoarticulare. În plus, având mai multe clinici, am încercat să avem toate aceste servicii în fiecare clinică și să facem ca totul să fie foarte rapid, adică drumul pacientului de la prima consultație, până la diagnosticul final.

Prevenția nu este tocmai un atu când vine vorba de ortopedie – traumatologie. Care sunt cele mai frecvente cazuri ce aduc pacienții pe holurile secțiilor/clinicilor de ortopedie?

De cele mai multe ori, ne confruntăm cu urgențe medicale ce necesită timp și atenție sporită. Rareori avem pacienți care vin pentru prevenție, dar sunt pacienți care întreabă, după ce își rezolvă o problemă, ce pot face ca să nu mai ajungă în aceeași situație. Aici vorbim tot de un fel de prevenție sau de o conștientizare a situației în care se află. Dar, la modul general, avem pacienți de toate vârstele, de la copii, până la pacienți de vârsta a 3-a, cu afecțiuni degenerative, cu artroză.

Din prisma vastei experiențe în domeniul ortopediei, aveți vreun caz care v-a impresionat mai mult decât toate celelalte?

Sunt multe cazuri, unele cu impact emoțional, altele profesional, pentru care am găsit soluțiile potrivite sau pur și simplu adaptate la particularitatea pacientului sau la condițiile de care dispuneam. Sunt multe cazuri care m-au impresionat, am dat 110% pentru fiecare caz și am făcut totul pentru fiecare pacient. Am fost mereu sincer cu mine, cu pacienții, am încercat să mă pun în locul lor ca să pot lua decizii cât mai „umane”.

Dacă ar fi să faceți o radiografie a ultimilor ani pe plan profesional, considerați că ați ajuns la rezultatele dorite?

Cred că am ajuns la rezultatele voite, puțin diferite de rezultatele dorite. Tinerețea mi-a dat un entuziasm fantastic și o dorință nemărginită de a crea lucruri mari în ortopedie, lucruri care nu cred că s-au îndeplinit exact așa cum am visat. Nici nu cred că vreau să dezvolt mai mult acest subiect pentru că discutăm de visuri, iar uneori visurile nu se pot transpune în realitatea în care trăim. Când am zis că am ajuns la un rezultat voit, cred că am transpus sau adaptat fiecare vis la realitatea medicală în care profesam și l-am făcut să fie cât se poate de real. După atâția ani, pot spune că sunt mulțumit și că încă mai am ambiția de a progresa. Iar din punct de vedere antreprenorial, cred că am realizat foarte multe, dar drumul este încă la început. Am construit 3 clinici medicale, avem o echipă de aproape 200 de oameni și, în următorii 3 ani, mi-am propus să deschid încă 7 clinici.

Aveți un sfat pentru „visătorii” aflați la început de drum, în domeniul medical? Pot să aibă în perspectivă o dezvoltare ca a dumneavoastră?

Da, sigur. Să viseze foarte mult, dar să își adapteze visurile, să le pună în practică. Cred că eu sunt exemplul elocvent că se poate, fără susținere din partea părinților, fără susținere financiară, fără alte oportunități. Cred că mintea, ambiția și perseverența te pot duce oriunde și nimeni nu îți poate lua viitorul.

La ce noutăți ne putem aștepta în domeniul ortopediei, în viitorul apropiat?

Ca orice altă ramură medicală, ortopedia se va dezvolta, vor apărea noi tehnologii, noi aparate, noi implanturi, tehnici operatorii, așa cum se întâmplă de 50 de ani. Este o normalitate, iar noi, medicii și antreprenorii, trebuie să ne adaptăm la toate aceste schimbări propuse de cercetători și firmele medicale. 

Este ceva ce nu v-am întrebat și ați dori să adăugați?

Aș dori să încurajez medicii tineri să nu se lase afectați de obstacolele pe care le întâlnesc inevitabil în cariera medicală, să dea dovadă de ambiție, perseverență, verticalitate. Astfel vor reuși, iar recompensa reușitei, transpusă în mulțumirea pacienților, este un sentiment fantastic, greu de atins în orice altă meserie.

Adelina Mariş