Interviu Dr. Andrei Ioan Bogdan

Ce ne puteți spune despre inovațiile actuale din domeniul ortopediei?

Sunt foarte multe și foarte importante. Ceea ce am observat în ultimul deceniu este că ortopedia se îndreaptă către operații mult mai puțin invazive, mult mai standardizate, cu scopul ca pacientul să se recupereze cât mai repede. Implanturile ortopedice au evoluat enorm, fiind folosite materiale net superioare compatibile cu investigațiile imagistice, multe dintre ele nefiind nevoie a mai fi scoase. Tratamentele artroscopice s-au dezvoltat foarte mult, la nivelul tuturor articulațiilor, iar în prezent multe dintre afecțiunile intraarticulare pot fi abordate minim-invaziv. De asemenea, terapiile regenerative au luat amploare pentru că ajută enorm la recuperarea rapidă a pacientului.

V-ați supraspecializat în chirurgia piciorului…

Da, mi-a plăcut această zona chirurgicală pe de-o parte, dar în același timp am fost nevoit să descopăr ce tehnici există pentru platfus, copilul meu confruntându-se cu această problemă. Astfel, acum 3-4 ani, în urma unor cursuri de specializare în Polonia și Germania, am reușit să implementez o tehnică nouă minim-invazivă pentru această afecțiune. În rest, chirurgia piciorului se adresează, în special, monturilor care se asociază cu alte probleme secundare: degete deformate, bătături, instabilități articulare. Tot la acest capitol putem discuta și despre instabilitățile de gleznă, tot mai frecvente în acest moment.

În anul 2016 v-ați alăturat echipei Clinicii de recuperare Centrokinetic și ați pus bazele unui concept unic, personalizat. Care sunt pașii acestui program?

În cadrul Clinicii Centrokinetic, echipa medicală încearcă să urmărească fiecare pacient în parte și să îi ofere un program personalizat de recuperare. Lucrăm după protocoale foarte bine standardizate, adaptate fiecărui pacient în parte. Ce face această metodă să fie deosebită și performantă este chiar îmbinarea rolului de medic specializat cu cel de terapeut. Fiecare tratament a fost împărțit în 5 etape de recuperare:

1. Controlul durerii și al inflamației: în această fază pacientul se află inițial la recuperare, este evaluat și sunt urmărite scăderea durerii și a inflamației. Pacientul va urma un program de kinetoterapie, dar și fizioterapie: crioterapie, ultrasunete, drenaj limfatic, terapie manuală, electroterapie, tecar. În medie, această etapă durează 2-4 săptămâni.
2. Restabilirea mobilității articulare: obiectivul este de a realiza o gamă completă de mișcări la nivelul articulației afectate sau restabilirea unei mișcări specifice în absența durerii. Etapa se bazează pe stretching, elongații vertebrale, mobilizări articulare. Durează, în medie, 2 săptâmâni.
3. Recuperarea forței musculare și a rezistenței:constă în exerciții specifice menite să crească forța musculară, tonusul și capacitatea la efort. Această etapă poate dura până la 3 luni în funcție de afecțiunea pacientului.
4. Recuperarea coordonării:orice afecțiune la nivelul aparatului musculo-scheletal sau neurologic determină modificări ale mecanismelor proprioceptive, mecanisme care ne permit să percepem poziția membrelor noastre în spațiu. Propriocepția trebuie stabilită cât mai repede și reprezintă un parametru foarte important pentru o recuperare completă și pentru a preveni recidiva.
5. Recuperarea sportivă: pentru un om normal în această etapă se urmărește recaptarea unor gesturi simple, uzuale, necesare în viața de zi cu zi. Pentru un atlet, în această etapă se urmărește reintegrarea lui în sport.

Care sunt activitățile care determină cele mai multe traume de natură ortopedică?

În acest moment probabil că activitățile sportive, mai ales cele la nivel de amator. Acest fenomen a luat mare amploare în România, pacienții efectuând tot felul de activități sportive. După cum știm, orice activitate sportivă poate duce la o accidentare, unele mai ușoare, altele destul de grave. De asemenea, lipsa infrastructurii rutiere duce la multe accidente și astfel există o sumedenie de pacienți care vin din zona aceasta.

Cum arată pentru dumneavoastră o zi obișnuită de lucru?

O zi obișnuită… zilele mele sunt foarte bine organizate, dar sunt diferite. În principiu, în fiecare dimineață merg la Spitalul Clinic de Urgență unde am un program normal, ca orice medic. Două zile merg la Centrokinetic unde ofer consultații în jur de 7 ore, iar vinerea după-amiaza merg la Sanador unde operez sau consult, în funcție de adresabilitatea pacienților. Uneori sâmbăta țin cursuri kinetoterapeuților de la Centrokinetic despre anatomie, afecțiuni și tratamente. Două după-amiezi sunt rezervate copiilor mei, pe care îi duc la diferite activități. Cred că sunt sau încerc să fiu un om normal și încerc să găsesc un echilibru între carieră și familie.

Aveți o experiență vastă în domeniul ortopediei. Ați întâlnit obstacole de-a lungul carierei dumneavoastră?

Nu pot spune că am întâlnit obstacole ci, din contră, am întâlnit oameni de calitate, profesori de la care am învățat foarte multe lucruri și aici aș dori să amintesc de prof. dr. Filipoiu Florin, șeful Catedrei de Antomie a UMF „Carol Davila”, prof. dr. Panait Gheorghe, prof. dr. Horia Orban, șeful Secției de Ortopedie a Spitalului Elias și prof. dr. Popescu Gheorghe, șeful Secției de Ortopedie a Spitalului Clinic de Urgență. Ei sunt oamenii care mi-au influențat cariera în mod pozitiv, medicii pe care am încercat să îi copiez profesional și din punct de vedere uman, și de la care am învățat enorm. În rest, consider că depinde doar de tine cum îți construiești cariera.

„După atâția ani de ortopedie, pot spune că este o ramură medicală foarte frumoasă, vastă, o ramură care îți dă șansa să te supraspecializezi în ceea ce îți place: protezare, chirurgie minim-invazivă, traumatologie, chirurgia piciorului, a mâinii, a umărului și cotului, a genunchiului. În mod cert, cei care vor alege această ramură chirurgicală nu vor regreta.”