Interviu Dr. Bogdan Mocanu

Timp de patru ani, ați fost director medical la Institutul de Fonoaudiologie și Chirurgie Funcțională O.R.L. „Prof. Dr. D. Hociotă”. Ce a însemnat această experiență?

În Institutul O.R.L. am intrat în anul de stagiu, au urmat 5 ani de rezidențiat și alți 5 ani de medic specialist, apoi medic primar… În total 14 ani. Rămâne spitalul meu de suflet, sunt acolo oameni lângă care am crescut, este Prof. Călărașu căruia îi datorez o bună parte din evoluția mea ulterioară…  Am arătat că se poate să faci medicină de performanță și, în același timp, să realizezi ceva pentru spitalul pe care îl consideri „acasă”. A fost o perioadă grea, fără weekenduri, cu mult stres, dar consider că a meritat. Acum aproape 3 ani când am plecat de acolo, am lăsat în urmă un spital performant, dotat la un nivel optim și mă mândresc cu tot ce am putut să realizez. Sper și cred că oricând aș intra în acel spital, oamenii pe care îi cunosc se vor bucura să mă vadă și asta spune tot.

În 2013, ați obținut brevetul de invenție pentru un set de dispozitive pentru o tehnică de dializă. Explicați-ne despre ce este vorba mai exact.

Filtrarea renală, atunci când nu mai funcționează, este înlocuită cu filtrarea prin membrana peritoneală în locul aparatului de dializă. Invenția a fost premiată cu Medalia de Aur la Salonul de la Geneva. O metodă simplă, ieftină și care ar putea să dea peste cap o industrie internațională de 500 de miliarde de euro. Invenția s-a născut într-o țară greșită. Dacă geniul Profesorului Alexandru Ciocâlteu, socrul meu, s-ar fi manifestat în Statele Unite sau în Europa Occidentală, cu siguranță lupta nu ar mai fi fost atât de inegală. Este o invenție care deranjează multa lume…

Ați avut ocazia să urmați cursuri de perfecționare și specializare în cadrul unor instituții medicale celebre, precum Mayo Clinic din Minnesota și Hopital FOSH din Paris. Ce anume ați studiat acolo?

Din prima secundă când ajungi acolo trebuie să te transformi într-un burete și să absorbi orice informație oferită. Sistemul medical în sine este complet diferit în Europa Occidentală, dar mai ales în Statele Unite. Primează grija față de pacient. În mare, rezultatele de multe ori sunt similare cu ale noastre, dar calea de a ajunge acolo este total diferită. Am fost fascinat de Mayo Clinic, ca medic este cea mai prețioasă experiență profesională pe care am obținut-o până acum, practic mi-a schimbat viziunea despre medicină.

Știm că vă ocupați de cancerele rinosinusale. Cât de frecvente sunt acestea prin comparație cu alte neoplasme? Există statistici privind incidența acestui tip de cancer în țara noastră?

10-15% din cancere sunt în sfera O.R.L. Nu vă pot da cifre exacte despre incidența din România. La nivelul Comunității Europene, incidența cancerelor ORL este de aproximativ 30 de pacienți la 100.000 de locuitori. Dintre cancerele capului și gâtului, doar 3% sunt cancere rinosinusale. Nu reprezintă mult, dar localizarea acestor tumori le face greu de manageriat pentru că, de cele mai multe ori, ele nu pot fi extirpate în limite de siguranță oncologică, adică cu margini de țesut sănătos în jurul tumorii. Există tumori situate la baza craniului, aproape de nervii optici, nu poți avea acele margini de siguranță făra să pui în pericol, de multe ori, chiar viața bolnavului, intraoperator.

Ce simptome pot semnala prezența cancerului rinosinusal?

Din păcate, simptomele nu sunt tipice, vorbim despre obstrucție nazală persistentă, sângerări nazale, uneori scăderea acuității vizuale și protruzia unui glob ocular, infecții sinusale care nu cedează la un tratament antibiotic corect efectuat…

Cum se pune diagnosticul? Ce investigații sunt necesare?

În primul rând, examenul clinic ORL și examenul endoscopic – explorarea foselor nazale cu o videocameră. Bineînțeles, de elecție pentru diagnostic și pentru stadializare este examinarea radiologică CT și RMN cu substanță de contrast și biopsia.

Ce sfaturi aveți pentru studenții la medicină aflați la început de drum?

Urmează un drum lung, anevoios, greu. Nu există capăt de linie, dar există nenumărate stații și în fiecare stație întâlnești oameni care îți pot mulțumi că le-ai schimbat viața în bine. Cu asta ne hrănim, cu starea de bine pe care o oferim altora. Dacă simți acest lucru, înseamnă că ești potrivit pentru această meserie.