Interviu dr. Bogdan Tudose

Dr. Bogdan Tudose este medic primar radiologie și imagistică medicală, specializat în imagistica musculoscheletală și a prostatei prin tehnica RMN multiparametrică, dar și în perfuzia cerebrală, cu competență în efectuarea infiltrațiilor periradiculare. Domnul doctor își desfășoară activitatea în cadrul Medima Health și ne-a povestit despre importanța echipei multidisciplinare în stabilirea unui diagnostic, dar și despre aportul imagisticii medicale, ramură ce a cunoscut un salt uriaș și care se află în continuă dezvoltare.

De ce ați ales ramura radiologiei și imagisticii medicale?

Am fost tot timpul preocupat de a găsi căi prin care un diagnostic prezumptiv să fie cât mai aproape de certitudine. Am realizat de ceva ani că imagistica medicală va deveni indispensabilă în luarea unei decizii terapeutice, iar după părerea mea, acum asistăm la evoluția exponențială a metodelor imagistice și implementarea lor într-un algoritm de diagnostic. Nu cred că evoluția se îndreaptă spre final, ci dimpotrivă, cred că în următoarele decenii examinările imagistice vor deveni indispensabile și din ce în ce mai sofisticate, ajutate probabil în mare măsură de inteligența artificială.

Care sunt cele mai noi descoperiri din domeniul dumneavoastră de activitate?

Este greu de răspuns la această întrebare. Sunt anual zeci de invenții legate de imagistica medicală, odată cu evoluția computerelor și evoluția softurilor imagistice, care au explodat. Dacă acum 20 de ani obțineam aproximativ 10 Mb (megabiți) de informație, acum obținem aproximativ 3 Gb (gigabiți) de informație imagistică de la un singur pacient. Saltul este uriaș; nu cred că există ramură medicală care să se fi modificat la asemenea amploare în ultimii ani. Imagistica medicală a ajuns indispensabilă în majoritatea diagnosticelor, indiferent dacă vorbim de ortopedie, oncologie, pneumologie. Nu cred că se mai poate ca un diagnostic să nu fie susținut de o investigație imagistică.

Cât de importantă este echipa multidisciplinară în rezolvarea fiecărui caz în parte?

Este un subiect foarte sensibil în România. Dacă în celelalte țări din vestul Europei și America de Nord, cu care noi vrem să ne comparăm, echipa multidisciplinară este legalizată și evaluată, la noi, după cunoștințele mele, nu este în primul rând intrată în cutuma spitalicească. Avem încă probleme în a implementa standarde de performanță și stabilirea responsabilităților fiecărui membru în parte. Până nu vom găsi o formulă prin care să responsabilizăm instituțiile medicale în formarea unor echipe de tip multidisciplinar, cu reguli și responsabilități clare, va fi greu să ne dezvoltăm din acest punct de vedere.

Ca să răspund specific la întrebare, echipa multidisciplinară este esențială. Nu putem vorbi despre cazuri oncologice fără radioterapeut, oncolog sau chirurg. Nu putem vorbi de leziuni ortopedice fără recuperare medicală sau medicină sportivă. Sper că în viitor vom fi capabili din punct de vedere logistic să asigurăm statistici clare ale fiecărui spital și, eventual, ale fiecărei echipe medicale, prin care să știm cât de eficienți sunt într-o anumită afecțiune, care sunt șansele de recidivă la 5 ani pentru tipul X de intervenție la spitalul Y – în acest fel, putem afirma obiectiv că în această afecțiune, spitalul Y performează mai bine cu această echipă medicală. Atunci vom forța și spitalele să atragă medici și echipe de top.

Ce presupune perfuzia cerebrală și când se apelează la ea?

Perfuzia cerebrală este relativ recent intrată în practica medicală. Ea presupune identificarea cu ajutorul aparaturii RMN a vascularizației cerebrale, practic măsoară debitul de sânge în unitatea de volum de țesut cerebral. Aplicațiile perfuziei nu se opresc la nivel cerebral; ea se folosește și în imagistica RMN senologică, la nivel prostatic, la nivel hepatic etc. În ultimele decenii, odată cu dezvoltarea aplicațiilor radioterapeutice țintite, de tipul Gamma/Cyber Knife, care presupun distrucția tumorală prin radioterapie, perfuzia cerebrală a luat un avânt considerabil. Practic, perfuzia cerebrală ne aduce elemente în plus în diagnosticul diferențial dintre o tumoră recidivată și o zonă de necroză postradică, precum și informații despre vascularizația leziunilor cerebrale.

Ce presupune protocolul de urgență în caz de AVC?

Protocolul de urgență în caz de AVC se referă la examinarea RMN în urgență, prin secvențe de perfuzie, de difuzie și FLAIR (cu inversie pentru fluid), cu timpi diminuați, în așa fel încât întreaga examinare să dureze aproximativ 4 – 5 minute. În acest timp, suntem capabili să vedem țesutul mort postinfarct, să vedem zona cu perfuzie afectată și, prin diferența dintre cele două, să vedem „zona de penumbră”, adică zona care ar putea fi câștigată în urma unei trombectomii endovasculare. În mod normal, acest algoritm de diagnostic ar trebui introdus într-un program de stroke, similar celui existent pentru infarct miocardic. Trebuie cunoscut că după identificarea leziunilor prin examinarea RMN, este necesară intervenția rapidă endovasculară – ceea ce necesită echipa specializată în radiologie intervențională.

Care sunt urmările AVC-ului?

Urmările AVC-ului sunt multiple. În funcție de zona de infarct, pacientul poate suferi de la tulburări neurologice minore (amorțeli, furnicături, afectarea ușoară a memoriei), până la tulburări neurologice majore – cu hemipareză, afazie, ataxie, comă sau deces. Important este să conștientizăm cu toții că în momentul declanșării AVC-ului, timpul este esențial, iar spre deosebire de alte afecțiuni cronice, cele mai bune rezultate se obțin în primele ore. Toți trebuie să înțelegem că atunci când cineva are un AVC, cel mai probabil va fi tratat de o echipă medicală din apropiere, și aici trebuie să găsim o soluție reală de a avea un radiolog și un aparat RMN pregătit, precum și o echipă de radiologie intervențională, pregătită pentru tratament endovascular.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!