INTERVIU DR. CARMEN VOCHESCU

Multi pacienti ajung la medic acuzand simptome carora nu li se gaseste o cauza organica clara, altii urmeaza tratamente pentru diverse boli dar vindecarea intarzie sa apara. In astfel de cazuri, probabilitatea ca la mijloc sa fie vorba de o afectiune psihosomatica este destul de mare, aceasta necesitand si colaborarea psihiatrului pentru obtinerea vindecarii. Am stat de vorba cu dr. Carmen Vochescu, medic specialist psihiatru la Centrul Medical Alfa despre afectiunile care sunt provocate de factori psihologici, despre modul in care actioneaza acesti factori asupra sanatatii, despre tipurile de personalitate cu risc de a dezvolta boli psihosomatice, dar si despre tratamentul indicat in astfel de cazuri.

G: Stim ca factorii psihologici ne pot afecta sanatatea fizica, cum se intampla acest lucru?

Organismul uman trebuie privit ca o unitate in care creierul si celelalte organe se afla intr-o stransa interdependenta. Este binecunoscut faptul ca emotiile pot provoca modificari importante in functia organica si ca suferintele in plan psihologic pot sa genereze nu numai boli psihice, ci si boli somatice (denumite psihosomatice). De asemenea si anumite boli somatice, ca de exemplu tumorile cerebrale, insuficientele de organ pot antrena tulburari psihice importante (mergand pana la stari delirante sau comatoase).

G: Ce tipuri de tulburari somatice pot fi determinate de factorii psihologici?

In cadrul psihosomatic se contureaza o serie de tulburari:

tulburari care prezinta o alterare anatomo-clinica sau biologica obiectivabila – de exemplu, astmul bronsic
tulburari pur functionale – nu au leziune organica, dar sunt dereglate anumite functii ale organismului ( HTA, constipatia cronica)
tulburari somatoforme : tulburari psihiatrice care mimeaza tulburarile psihosomatice, dar nu prezinta leziuni patologice organice demonstrabile sau un proces fiziopatologic cunoscut.

G: Ce sunt bolile psihosomatice, cum pot fi definite?

Sunt acele afectiuni medicale de obicei organice a caror aparitie si/sau evolutie este afectata de factori psihologici. Bolile psihosomatice apar la oamenii cu un anumit tip de personalitate si o predispozitie de organ, determinate de o serie de factori etiopatogenici in randul carora factorul psihic joaca un rol important.

G: Care sunt factorii declansatori ai bolilor psihosomatice?

In bolile psihosomatice, factorul genetic-constitutional si factorii de mediu orienteaza vulnerabilitatea de organ, fixand astfel tinta pe care vor actiona factorii psihologici – stresul, afectele negative, stilul de coping. Factorii declansatori pot fi:

1) O tulburare psihica ce afecteaza o conditie medicala generala (de exemplu, depresia majora intarzie recuperarea dupa infarct miocardic);

2) Simptome psihologice (anxietatea care exacerbeaza astmul etc.);

3) Raspuns fiziologic legat de stres (de ex. exacerbarea la stres a ulcerului, a hipertensiunii arteriale, aritmiei etc.).

G: Ce presupune tratamentul afectiunilor psihosomatice si ce specialisti ar trebui implicati in acest proces?

Bolile psihosomatice necesita o relatie de colaborare intre medicul de familie, medicul internist si psihiatru, majoritatea pacientilor psihosomatici intalnindu-se in medicina primara. Tratamentul unei afectiuni psihosomatice implica:

1.Tratamentul specific bolii organice

2. Tratament medicamentos psihiatric:

Acesta este recomandat in urmatoarele situatii:

-pentru reducerea anxietatii si a afectelor negative

-in depresia secundara unei conditii medicale

-atunci cand simptomatologia si trairile afective ale pacientului nu pot fi explicate doar prin afectiunea de baza sau sunt mult exacerbate

-cand vindecarea treneaza in pofida tratamentului corect al afectiunii organice

Se administreaza :

anxiolitice, care au un efect rapid, sunt bine tolerate, dar si un risc crescut de dependenta, de aceea durata lor de administrare trebuie sa fie limitata la maxim 30 de zile
antidepresive: intra mai greu in actiune, pot avea anumite efecte secundare la inceputul tratamentului, dar nu dau dependenta si sunt foarte eficiente pe termen lung ; folosirea acestora in bolile psihosomatice cunoaste o raspandire larga, de la administrarea lor in cardiopatia ischemica pentru preventia recidivelor de infarct miocardic pana la folosirea in urticaria cronica; exista, de asemenea, date despre eficienta antidepresivelor in psoriazis, astm bronsic, artrita reumatoida, sindrom de oboseala cronica, fibromialgie, colon iritabil.

3. Psihoterapie : este utila pentru diminuarea afectelor negative, facilitarea constientizarii si exprimarii propriilor sentimente, diferentierea senzatiilor de sentimente, schimbarea comportamentului in fata bolii, gestionarea stresului.

G: Spuneti-ne mai multe despre tulburarile somatoforme, ce sunt, sum se manifesta?

Tulburarile somatoforme sunt acele manifestari somatice care sugereaza o conditie medicala, dar care nu sunt explicate pe deplin de conditia medicala respectiva. Sunt prezente probleme psihologice care iau o forma de manifestare fizica, cu simptome ce ii cauzeaza pacientului o suferinta semnificativa sau afectarea functionala.

Exista mai multe tipuri de tulburari somatoforme:

1. Tulburarea de somatizare:

Este caracterizata prin simptome multiple, recurente, variabile in timp, traite si invocate cu puternica neliniste, care pot aparea in aria oricarui aparat sau sistem, in special cardiovascular, gastrointestinal, cutanat sau al sensibilitatii dureroase. Criteriile de diagnostic includ: un istoric de durere legat de cel putin 4 locuri sau functii, o istorie de cel putin doua simptome gastro-intestinale, altele decat durerea, un simptom sexual si un simptom pseudoneurologic. Simptomele nu pot fi explicate de o conditie medicala sau sunt mult exacerbate fata de ceea ce ar justifica afectiunea respectiva, perturband semnificativ diverse arii de functionare.

Aceste simptome nu sunt produse intentionat. Ele se pot explica la nivel psihologic prin reprimarea unor dorinte/impulsuri inacceptabile si exprimarea lor partiala prin simptomatologie somatoforma, aceasta devenind un mod de comunicare sociala si emotionala.

2. Tulburarea somatoforma nediferentiata:

Este caracterizata prin acuze somatice neexplicate, care dureaza cel putin 6 luni: colon iritabil, diaree, dispepsie, disurie, flatulenta, sughit, hiperventilatie, urinari frecvente, tuse, spasm piloric, nevroza cardiaca.

3. Tulburarea conversiva:

Este caracterizata printr-unul sau mai multe simptome pseudoneurologice: perturbari ale constientei, simptome senzoriale(pierderea sensibilitatii tactile sau algice, diplopia, cecitatea psihica, surditatea psihica), simptome motorii (alterarea coordonarii sau echilibrului, paralizia sau deficitul motor localizat, dificultatea de deglutitie, retentia urinara, afonia), simptome specifice crizelor convulsive dar fara modificari pe EEG. Dupa efectuarea investigatiilor medicale complete se infirma cauzele neurologice ale acestor simptome. Atat simptomele cat si deficitul produs sunt tratate cu o atitudine ce pare mai curand indiferenta (la bèlle indifferènce). Se observã sugestibilitatea si o tendinta la atragerea atentiei, pacientul obtinand anumite avantaje din rolul de bolnav: atentie din partea anturajului, eliberarea de unele sarcini sau indatoriri, recompense; dar el nu produce simptomele in mod intentionat.

Tulburarea este legata intotdeauna de o cauza psihologica, cu caracter psihotraumatizant si se explica drept o forma de protectie a pacientului fata de o situatie intolerabila din punct de vedere psihologic.

4.Tulburarea algica:

Este caracterizeaza prin durere ce nu corespunde distributiei neuroanatomice, traita puternic afectiv si de o intensitate ce nu poate fi explicata prin existenta vreunei boli somatice. Durerea este simptomul esential al tabloului simptomatologic, ea devenind centrul gravitational al vietii individului. Ea are un grad de severitate ce justifica atentie medicala, putand fi situata intr-unul sau mai multe sedii anatomice si determinand detresa psihica sau o deteriorare semnificativa in functionarea individului. Factorii psihologici (stresul, conflictele) se coreleaza intotdeauna cu aparitia sau exacerbarea durerii.

5. Tulburarea hipocondriaca:

Reprezinta grija obsesiva sau convingerea ferma a individului ca are o boala somatica severa(cancer, SIDA,etc).Astfel, senzatii fizice banale sunt interpretate exagerat, in pofida rezultatelor negative ale investigatiilor si asigurarilor repetate ale medicilor asupra starii de sanatate. Aceste senzatii sunt traite intens afectiv, au caracter anxiogen si pot perturba ritmul de viata al persoanei. In multe cazuri pot fi depistate afectiuni somatice coexistente, dar adesea acestea nu justifica temerile individului. Unul dintre aspectele specifice acestei tulburari consta in rezistenta opusa de pacient in fata medicilor care ii infirma suspiciunile sau temerile exagerate.

6. Tulburarea dismorfica corporala:

Este preocuparea obsesiva pentru un defect presupus sau vazut exagerat in aspectul fizic. Efectuarea operatiilor de chirurgie plastica in cazul pacientilor care insista ca starea lor s-ar ameliora daca defectul respectiv ar fi corectat este foarte putin utila, nefiind recomandata.

G: Cum explicati procesul de somatizare?

Exista mai multe explicatii ale somatizarii, putem vorbi despre somatizare ca:

mecanism de aparare psihologic – somatizarea poate fi vazuta ca o expresie mascata a bolii psihice; simptomele somatice, ca o expresie a suferintei, permit depresiei sau anxietatii subiacente sa ramana in afara constiintei; acesti pacienti isi exprima suferinta psihologica preferential prin canale fizice.
reactii ale corpului la nerezolvarea problemelor psihologice, neacceptarea acestora, imposibilitatea de gestionare a conflictelor psihologice, a stresului
tendinta de a apela la ingrijiri medicale: suferinta psihologica ii determina sa interpreteze senzatii fizice comune ca pe dovezi ale unei boli; cei cu tulburari emotionale se adreseaza medicului pentru simptome pe care ceilalti le depasesc fara ajutor medical.

G: De ce pasi ar trebui sa tina medicii cont in tratarea tulburarilor somatoforme?

1. Investigarea posibilelor cauze organice: la pacientul neinvestigat anterior, aceasta este atitudinea obligatorie. La pacientii care au deja un dosar impresionant de analize si investigatii precedente, se recomanda evitarea altor analize inutile.
2. Tratamentul medical al afectiunilor somatice: Unii pacienti au date obiective si o afectiune diagnosticata, care insa nu explica in totalitate acuzele. Altii pot fi diagnosticati cu anumite tulburari functionale (de ex., sindrom de colon iritabil).
3. Tratament medicamentos psihiatric: Pentru a pune in evidenta tulburarea somatoforma este necesar ca bolnavul sa fie consultat si de catre medicul psihiatru. Se poate asocia in functie de situatie medicatie antidepresiva, anxiolitica, sedativa sau antipsihotica.
4. Psihoterapie: Este dificil de realizat datorita convingerii indivizilor ca au o afectiune somatica si a rezistentei crescute la argumentele psihologului. Rolul psihoterapiei este de a intelege ce factorii de stres actioneaza in cazul pacientului respectiv, ce mecanisme de compensare a dezvoltat, iar apoi sa gaseasca alte comportamente adaptative mai potrivite si un mod de comunicare mai sanatos. De asemenea prin psihoterapie individul invata sa isi constientizeze nevoile si conflictele, credintele eronate, sa descifreze mai corect mesajele transmise de corp, sa combata mai eficient stresul.