Interviu dr. Corina Aricescu

Cu dublă specializare, atât ca medic specialist în boli infecțioase, cât și ca medic specialist în diabet, nutriție și boli metabolice, dr. Corina Aricescu, actualmente director medical al Clinicii Nutrimed, și-a dorit să devină medic din dorința de a ajuta pe ceilalți. Alegerea specialităților a venit în urma stagiului de microbiologie, care a reprezentat contactul cu lumea nevăzută a microorganismelor și a impactului lor. Pandemia a reamintit tuturor cât de importantă este prevenția, subliniază dr. Corina Aricescu. În privința incidenței diabetului zaharat, aceasta a suferit o creștere îngrijorătoare în ultimii ani, cu peste 40% mai multe diagnosticări decât în 2012. Tendința de creștere a continuat accelerat și în perioada ulterioară pandemiei de COVID-19. Cifrele devin și mai îngrijorătoare având în vedere că, estimativ, una din două persoane nu știe că are diabet, este semnalul de alarmă tras de specialist.

Galenus: Ce v-a îndreptat pașii către o carieră în medicină?

Corina Aricescu: Dintotdeauna mi-am dorit să fiu medic. Nu a fost vorba de un moment anume, o întâmplare sau cineva care să-mi îndrume pașii spre această carieră. Pur și simplu, am avut setarea de a ajuta oamenii în această viață.

Ați avut modele care v-au inspirat și, astfel, v-au marcat deciziile pe mai departe?

Stagiul care m-a inspirat în alegerea primei specialități a fost cel de Microbiologie, coordonat de domnul prof. Ioan Mircea Popa. A fost momentul în care am luat contact cu lumea nevăzută a microorganismelor vii și am înțeles impactul lor asupra organismului uman și nu numai. Este o lume fascinantă, interconectată cu absolut întreg mediul înconjurător și cu impact letal, atunci când sunt patogene.

Când și cum ați ales către ce specialități să vă îndreptați?

Pentru mine, pasiunea pentru microbiologie s-a manifestat de-a lungul anilor. Mai mult, a interferat și cu cea pentru nutriție. După examenul de rezidențiat, am decis să-mi continui formarea în rezidențiat în specialitatea Boli infecțioase, sub coordonarea domnului prof. Adrian Streinu Cercel.

Sunteți atât medic specialist în boli infecțioase, cât și specialist în diabet zaharat, nutriție și boli metabolice. Ce legătură există între cele două specialități?

Legătura dintre cele două specialități este dată de pasiunea mea pentru nutriție, dar și pentru lumea nevăzută a microorganismelor și impactul lor asupra organismului uman pe termen lung. În schimb, pandemia din 2020 a creat o legătură nevăzută între cele două specialități prin creșterea numărului de cazuri de diabet, după infecția COVID-19.

Atât bolile infecțioase, cât și diabetul reprezintă provocări extrem de actuale. Din perspectiva și experiența dumneavoastră, este vreuna dintre cele două „mai periculoasă”?

Pandemia din 2020 a restabilit valoarea specialității de boli infecțioase și a întărit încă o dată nevoia înțelegerii acestei specialități în viețile noastre, precum și nevoia de a înțelege măsurile corecte de protecție, că este necesar să respectăm protocolul și circuitele, astfel încât să ne protejăm pe noi, să protejăm pacientul și pe cei dragi. Fiecare specialitate are provocările ei, plusuri și minusuri, dar să nu uităm că meseria noastră presupune contact cu pacientul. Riscul de expunere la agentul patogen, pentru noi – ca medici – este același, indiferent de specialitate.

În majoritatea cazurilor de boli infecțioase, este necesar să vorbim despre prevenție. În ce măsură reușim, la momentul actual, să prevenim?

Tot ce ne-am reamintit în pandemie despre prevenție rămâne cât se poate de actual și în prezent sau în viitorul apropiat. Am înțeles că este necesar să respectăm regulile, să purtăm mască, să ne izolăm la domiciliu când problema de sănătate o impune și mă bucur enorm să-mi văd pacienții protejați prin propriile lor acțiuni.

Este diabetul în prag de „epidemie”? Potrivit ultimelor statistici, în România, diabetul se află în topul bolilor cronice. Cum se pot îndrepta cifrele sumbre?

În privința incidenței diabetului zaharat, aceasta a suferit o creștere îngrijorătoare în ultimii ani. În 2019, erau cu 41% mai multe cazuri decât în 2012. Tendința de creștere a continuat accelerat și în perioada post-COVID-19. În 2021, la fel ca peste tot în lume, România a înregistrat un număr record al cazurilor de diabet diagnosticate: circa 1,5 milioane de cazuri. Dintre acestea, majoritare sunt cazurile de diabet zaharat de tip 2, mai exact 83,9% din totalul cazurilor raportate în cabinetele medicilor diabetologi. În ceea ce privește prevalența, aceasta se apropie de media europeană, situându-se ușor sub aceasta: în România, 1 din 12 adulți are diabet, iar în Europa, 1 din 11 adulți a primit acest diagnostic. Se estimează că una din două persoane nu știe că are diabet. În Europa, numărul total estimat al persoanelor nediagnosticate este de 21,9 milioane. Proporția acestora (persoane cu vârsta cuprinsă între 20 și 79 de ani) este de 21,4% la nivelul României, respectiv de 35,7% la nivelul Europei. Diabetul zaharat de tip 2 este o afecțiune care se instalează treptat și care rămâne cu pacienții întreaga viață. Totuși, afecțiunea poate fi prevenită sau întârziată prin schimbări în stilul de viață.

„Când vorbim despre diabet, este nevoie ca populația să fie cu adevărat conștientă de pericolele pe care afecțiunea le ascunde. Doar o adresare directă către specialist poate ajuta la prevenirea complicațiilor care pot apărea dacă diagnosticul este întârziat.”

Fie că vorbim despre boli infecțioase, fie despre diabet, este automedicația un fenomen greu de stăpânit, în contextul global în care internetul devine cel mai bun „prieten” al pacientului?

Reglementările legislative în ceea ce privește antibioterapia vor limita extrem de mult pe viitor automedicația, astfel încât va scădea riscul apariției rezistenței la antibiotice. Rezistența la antimicrobiene apare atunci când microbii supraviețuiesc unui tratament insuficient sau neadecvat, dobândesc rezistență și nu mai răspund la acel tip de tratament. Primul afectat de această rezistență este chiar pacientul care a luat antimicrobiene în mod eronat. Acesta nu va putea fi tratat în cazul unor posibile viitoare infecții și, în plus, va transmite microbii rezistenți și către alte persoane, propagând astfel această problemă. Indiferent ce ne spune internetul, soluția la problema noastră de sănătate, ca pacienți, o vom găsi la un specialist. Recomand întotdeauna pacienților să verifice sursa informațiilor pe care le accesează și le explic că nu aplicăm orice citim. Planul terapeutic este stabilit de către specialist după o anamneză și o evaluare clinică a pacientului, urmată de evaluare paraclinică, respectându-se ghiduri și protocoale terapeutice.

Din diverse motive, mulți specialiști români din domeniul medical aleg calea străinătății. Pe dumneavoastră ce v-a ținut acasă?

Nu pot nega că această tentație a existat după terminarea facultății. Dar iubesc România așa cum este ea, imperfectă. Știu că aici pot aduce un zâmbet pe fața pacienților mei dragi. Și știu că aici pot schimba ceva. Am rămas și voi rămâne din dragoste pentru ai mei pacienți.

Ce sfat i-ați oferi unui tânăr care ar alege specialitățile pe care le-ați urmat dumneavoastră?

Alegerea unei specialități se face cu sufletul. Trebuie să-ți placă ceea ce alegi. Pentru că alegerea făcută presupune să profesezi specialitatea respectivă zi de zi, poate chiar o viață. Nu trebuie să primeze considerentele pragmatice, financiare.

Din perspectiva dumneavoastră, ce ar ajuta la o bună relație medic – pacient?

Atât medicul, cât pacientul trebuie să conștientizeze că fac parte din aceeași echipă. Relația lor trebuie tratată ca un parteneriat. Pacienții le încredințează medicilor sănătatea lor. Cu siguranță, medicii își asumă responsabilitatea majoră pentru stabilirea unui diagnostic și planificarea unui tratament pentru pacienții lor. Așadar, încrederea, comunicarea și empatia reprezintă ingredientele-cheie ale relației medic – pacient.

Practica sau teoria: ce-l ajută cel mai mult pe medic în zilele noastre?

Practica și teoria sunt la fel de importante în parcursul medical. În orice specialitate, drumul de la teorie la practică este lung, dar frumos, presărat cu provocări, cu suișuri și coborâșuri, însă trebuie să nu uităm că teoria creează o bază solidă pentru partea practică