Interviu dr. Elena Păcuraru

Dr. Elena Păcuraru, director medical al clinicii OHT Medical Center, este medic primar medicină internă și are competență în ecografia generală. Se implică activ în procesul de vindecare și consideră că, de multe ori, cauza unei afecțiuni nu este una organică, ci psiho-emoțională. Tocmai de aceea, încearcă să construiască o relație deschisă cu fiecare pacient. Doamna doctor atrage atenția asupra faptului că nu seniorii reprezintă cea mai vulnerabilă categorie de pacienți, ci persoanele de vârstă medie.

GALENUS: Care sunt aspectele care v-au determinat să alegeți medicina internă?

Când a sosit momentul, crucial în viața oricărui medic, și anume alegerea specialității, ceva ce îți dorești și vei face toată viața, nu m-am putut hotărî ce îmi place cel mai mult. Atunci am realizat pentru prima oară că îmi doresc totul, vreau pentru restul vieții profesionale imaginea de ansamblu, să văd pacientul ca întreg. Am rămas loială acestei alegeri și acestei viziuni și am fost întotdeauna atentă în a surprinde impactul bolii unui organ asupra întregului.

Cum v-ați desfășurat activitatea în această perioadă? Ce dificultăți ați întâmpinat?

Cred că pentru toată comunitatea medicală, a fost o perioadă plină de provocări. Până la 31 martie a.c., am activat în secția Medicină Internă a Spitalului Clinic de Urgență „Prof. Dr. A. Ionescu”, secția fiind dedicată, în cadrul spitalului, îngrijirii pacienților COVID. Recunosc că nu am avut temeri, am luat această provocare ca pe o sarcină medicală pe care trebuie să o îndeplinesc atât eu, cât și întregul personal al secției. Ne-am însușit cu acuratețe și rapid tehnica echipării și dezechipării și am respectat cu rigoare circuitele epidemiologice implementate la nivelul spitalului, astfel încât tot personalul a rămas sănătos și ne-am putut efectua activitatea fără sincope.

Care sunt cele mai frecvente provocări în profesia dumneavoastră?

Stabilirea unui canal de comunicare cu pacientul este, pentru mine, primul deziderat al consultației. Fără o bună relație medic-pacient, actul vindecării este dificil. Pacientul trebuie ascultat și, în același timp, trebuie să îi demontezi, cu argumente logice și pe înțelesul lui, toate temerile legate de boală, clădind, în același timp, o atitudine constructivă vizavi de procesul de însănătoșire. Și ajungem și la marea provocare: responsabilizarea pacientului față de propria sănătate, să îl fac să înțeleagă că nu există medicamente care să lupte împotriva greșelilor.

Care sunt cele mai solicitate tipuri de ecografii?

Ecografiile abdominale. Din păcate, de prea multe ori, pacienții solicită această examinare din proprie inițiativă, trecând peste consultul medical inițial, fără să înțeleagă faptul că, doar cu ajutorul ecografiei, foarte rar se poate stabili un diagnostic cu certitudine, aceasta fiind o investigație care trebuie indicată și judecată întotdeauna în context.

Care sunt cele mai vulnerabile categorii de vârstă?

Poate șochez, dar nu vârstnicii, deoarece această categorie, în cele mai multe cazuri, este atentă cu sănătatea sa. Seniorii sunt conștiincioși în a-și administra medicamentele și a respecta orarul controalelor medicale. Pentru mine, cele mai vulnerabile sunt persoanele active de vârstă medie, prinse în caruselul obligațiilor socio-profesionale și familiale, și frecvent neatente la stilul de viață, la igiena somnului, având lungi perioade de suprasolicitare. Acesta este segmentul de vârstă la care am văzut, în cei peste 30 ani de activitate în spital, adevăratele drame, acesta fiind un segment unde lucrez foarte mult cu oamenii. Le arăt unde fac greșeli care se contabilizează în economia generală a organismului, putând degenera în boli cronice, care le pot afecta definitiv calitatea vieții și chiar integritatea.

Cât de importantă este efectuarea unui CT pulmonar pentru pacienții care au fost infectați cu virusul SARS-CoV-2?

Examinarea CT pulmonară este foarte utilă la acești pacienți, mai ales la cei cu forme medii și severe, în timpul fazei acute, deoarece, împreună cu alți parametri, oferă orientare în privința evoluției pacientului și astfel se pot lua decizii terapeutice prompte. În faza post-infecție, de recuperare, mult mai important este aspectul funcțional și urmărirea ritmului regresiei tulburărilor funcționale. În acest moment, este importantă recuperarea respiratorie.

Care sunt afecțiunile pe care le tratați cel mai des?

În general, afecțiuni cronice degenerative din sfera medicinei interne. În ultimele luni, m-am implicat, la nivelul clinicii, împreună cu specialiștii în recuperare medicală, în crearea unor protocoale terapeutice complexe privind recuperarea diferitelor categorii de pacienți, dincolo de noțiunea clasică ce vizează pacientul cu reumatism cronic degenerativ sau pacientul neurologic și dincolo de procedurile clasice, cunoscute, fizioterapia, kinetoterapia și masajul, cu accent deosebit pe recuperarea pacientului. Din punctul de vedere al medicului internist, aceste proceduri se pot combina cu terapii moderne, ce și-au dovedit eficiența, atât în studii, cât și în practica clinică, așa cum sunt protocoalele terapeutice din medicina hiperbară, dar și altele, cu beneficii sporite pentru pacienți.

Cum reușiți să dezvoltați o relație bună cu pacienții dumneavoastră?

Mă repet. În primul rând, ascultându-i. În al doilea rând, implicându-i în mod activ și responsabil în propriul proces de vindecare. Și în al treilea rând, pentru că vreau să creez această relație. Știm cu toții că nu de puține ori, simptomatologia unui pacient nu are în spate o cauză organică, ci o cauză din zona psiho-emoțională. Nu poți ajunge acolo dacă nu ai clădit inițial această relație. În general, fără această relație, nu poți ajunge prea departe în procesul de vindecare.

Aveți vreun sfat pentru viitorii medici, aflați la început de drum?

Să nu uite niciodată că pacientul nu reprezintă „obiectul” muncii noastre, ci este vorba despre un OM. Un om care vine în fața noastră cu speranța că îi vom asculta durerile, că îi vom disipa fricile și vom găsi leac suferințelor. Să nu uite că medicina clinică reprezintă baza practicii medicale, toate investigațiile trebuie făcute logic, pe baza mecanismelor fiziopatologice, identificate în timpul anamnezei și examenului clinic, iar terapiile trebuie să fie concise, pacientul fiind persuadat să compenseze medicația auxiliară prin corecția stilului de viață. Dar pentru a reuși acest lucru trebuie, în primul rând, să stabilească acea legătură medic-pacient.