Interviu dr. Laura Papagheorghe

Dr. Laura Papagheorghe este medic specialist dermato-venerologie în cadrul Spitalului Clinic Colțea și tratează o patologie foarte variată. Se dedică întru totul pacienților săi, alături de care face echipă, și de fiecare dată insistă ca fiecare persoană să iasă din cabinet lămurită. Se implică activ în programele de prevenție, caută să se perfecționeze continuu și atrage atenția că pacienții cu boli dermatologice au nevoie și de sprijin psihologic, asta deoarece unele afecțiuni pot reprezenta o cauză a excluziunii sociale.

 GALENUS: Ce v-a determinat să alegeți dermatologia, să vă îndreptați atenția către această ramură a medicinei?

Aș vrea să pot spune că a fost o dorință dintotdeauna să aleg această specialitate. Realitatea este că îmi doream să aleg medicina internă; chiar mi-am făcut lucrarea de licență în acest domeniu, iar focusul din anul 3 până în anul 6 a fost acesta. În anul 6 însă, când se face stagiul de dermatologie, mi-am schimbat alegerea. Îmi aduc aminte foarte clar momentul respectiv pentru că era cursul de melanom al doamnei conferențiar doctor Ana-Maria Forsea.

Mi-am fixat ca obiectiv un punctaj cât mai mare la rezidențiat, care să îmi permită alegerea dermatologiei, pentru că se putea lua doar cu punctaje foarte mari. Am fost fascinată de multitudinea de afecțiuni dermatologice pe care le poți diagnostica clinic, de „arta” cu care se stabilește diagnosticul în funcție de detaliile care pot scăpa ochiului neantrenat și de faptul că te poți specializa pe mai multe subramuri: clinică, chirurgie, estetică etc. Mai mult, se corela și cu medicina internă pentru că foarte multe afecțiuni sistemice se reflectă asupra pielii.

Rolul unui medic este nu doar acela de a trata, ci și de a contribui la prevenție. Cât de importantă este comunicarea, informarea corectă a pacienților în acest sens?

Comunicarea este esențială. Am considerat întotdeauna că unul dintre rolurile noastre principale, al medicilor și personalului medical, este să educăm pacienții. Ar fi mai simplu dacă această educație ar începe încă de la școală, cu îndrumări esențiale, cum ar fi evitarea arsurilor solare. Pacienții sunt foarte receptivi când vine vorba de prevenție, cel puțin în dermatologie, asta pentru că bolile dermatologice, fiind „la vedere”, au impact imediat asupra stării psiho-emoționale a pacientului.

Vara, se organizează campanii active de prevenție prin screeningul cancerului de piele. Am avut surpriza să constat că sunt puțini pacienți care fac examene dermatologice anuale sau care știu să își verifice singuri, macroscopic, nevii și leziunile cutanate. Am încercat în acest sens, să îmi învăț pacienții la ce să se uite pe piele și să îi mobilizez ca an de an să vină la controlul de rutină. În mare parte, funcționează.

Vă desfășurați activitatea în cadrul Spitalului Clinic Colțea. Care sunt patologiile pe care le întâlniți și tratați cel mai des?

Spitalul Colțea are profil oncologic, motiv pentru care o bună parte a pacienților pe care îi văd au toxicități cutanate din cauza terapiilor oncologice. Pentru acești pacienți, faptul că tratamentele pe care le urmează generează reacții adverse cutanate reprezintă o sursă în plus de suferință. Pe lângă faptul că sunt foarte vizibile, multe produc inflamație severă, senzații de arsură, durere, pacienții nu mai pot merge, iar pruritul este sever, în ciuda faptului că evoluția tumorală este favorabilă. Rolul meu în acest sens este să ameliorez aceste reacții, astfel încât pacientul să poată beneficia în continuare de tratamentul oncologic eficient, lucru care poate fi foarte satisfăcător.

Patologia este însă foarte variată, atât din punct de vedere clinic, cât și chirurgical. Colaborarea cu celelalte specialități este foarte bună, astfel încât, tot în Spitalul Colțea, pacientul poate fi investigat până la stabilirea diagnosticului de certitudine. Apropo de prevenție, în aceeași măsură, mi se pare foarte important ca pacienților să le fie examinată cu atenție toată suprafața pielii atunci când se prezintă în cabinet, pentru că s-a întâmplat destul de des să pun un diagnostic de leziuni maligne pacienților care se prezentaseră pentru cu totul altceva și care nu le acordaseră importanță.

Rezidențiatul l-ați făcut în cadrul Spitalului de Urgență Elias. Ați avut vreun mentor care v-a îndrumat pașii?

Am avut șansa să pot învăța de la majoritatea medicilor specialiști cu care am lucrat la Elias, însă cu precădere de la domnul profesor doctor Călin Giurcăneanu, cu care am lucrat îndeaproape, și cu domnul doctor Vlad Voiculescu, acesta din urmă fiind îndrumătorul meu de stagiu. Îmi amintesc că erau zile în care încercam să îmi împart timpul între consultații, intervențiile chirurgicale și pacienții internați, și nu știam când trecea ziua. Era o oboseală constructivă.

În rezidențiat, echipa cu care am lucrat a fost deosebită, am învățat împreună cu ei, indiferent de vârstă, de anul de rezidențiat, iar apoi am rămas și prietenă cu unii dintre ei. Dacă ești suficient de atent și dedicat, poți învăța din experiența fiecăruia. Din punctul meu de vedere, un mentor trebuie să îndeplinească multe criterii. Pe lângă a te învăța să fii un bun medic, trebuie să te motiveze, să te forțeze să îți depășești limitele, să îți dea aripi. Am avut însă un mentor în timpul studenției, în persoana domnului conferențiar doctor Isacoff, care a fost și coordonatorul meu de licență. M-a învățat, pe lângă medicina internă, ambiția, siguranța de sine și cum să-mi depășesc temerile, lucruri pentru care o să îi fiu mereu recunoscătoare.

De când sunt la Spitalul Colțea, au ajuns la mine medici rezidenți dermatologi care făceau alte stagii la noi în spital, de obicei medicină internă, și care au vrut să stea cu mine în cabinet la consultații. Tuturor le-am sugerat același lucru: să își găsească un medic de care să se „lipească”, o persoană care să îi învețe, să le arate, să le explice. Pe cont propriu, lucrurile sunt dificile.

Când vorbim despre alunițe, îndepărtarea lor este un moft sau o nevoie? Când se recomandă excizarea lor?

Depinde. Nu sunt adepta excizării nevilor, aceasta fiind denumirea lor medicală, doar de amorul artei. Dermatoscopul este un instrument vital în această specialitate și poate face diferența între leziunile benigne și maligne. Dermatoscopia este un domeniu de finețe, în care experiența medicului și calitatea echipamentului folosit își spun întotdeauna cuvântul. Cu ochiul liber, există nevi care par absolut normali, dar dermatoscopic, situația se poate schimba total și să avem surpriza ca de fapt acela să fie un melanom.

Dacă este un nev absolut normal, îl vom urmări dermatoscopic anual. Altminteri, dacă un pacient se prezintă pentru un nev care, clinic și dermatoscopic, se dovedește a fi un cancer cutanat, recomandăm a se exciza cât mai curând. Există, desigur, nevi inestetici pe care îi putem exciza în deplină siguranță, dacă aceasta este dorința pacientului. Aici nu ar fi vorba neapărat de un moft. Încerc totuși să descurajez exciziile inutile.

Care este categoria de pacienți cel mai dificil de gestionat: adolescenții, adulții tineri, seniorii?

Am întâlnit persoane dificile în fiecare categorie de vârstă, însă cei mai mulți aveau motive. De exemplu, diagnostice greșite, scheme de tratament inutile. Alții aveau o situație personală sau profesională care îi epuiza. Puțini dintre pacienții dificili au fost realmente astfel în mod gratuit. Important este să încerci să îi asculți înainte să îi judeci pentru cum sunt, deoarece în fond este o relație cu durată de doar câteva minute.

Seniorii sunt foarte complianți și vin sârguincioși atunci când sunt programați, urmează recomandările ad literam. Nu este nevoie de foarte multă muncă de convingere. Adulții tineri pot necesita mai mult efort uneori însă, asta pentru că au tendința de a se autodiagnostica și a se autotrata înainte să vină la medic, citind diverse surse online. În cea mai mare parte din cazuri, această abordare este greșită.

O problemă majoră este faptul că mulți pacienți, în încercarea de a se trata singuri, fac diverse experimente pe propria piele, care pot agrava semnificativ afecțiunea cutanată. Acestea variază de la aplicarea unor alimente (lista este uimitor de lungă), fierturi, substanțe chimice etc., din dorința de a amâna mersul la medic. Sunt foarte puține „experimente” care mă mai surprind în acest moment, însă mi-aș dori mult ca pacienții să nu mai evite medicii, pentru că este mai simplu să tratezi bolile încă de la debut.

Că tot a venit vorba de pacienți, cum reușiți să clădiți o relație medic-pacient sănătoasă, bazată pe încredere și respect?

Îmi place mult să vorbesc cu pacienții, iar uneori se întâmplă să divagăm de la discuția medicală, iar asta creează un mediu destul de relaxat în cabinet. Am observat că pacienții apreciază asta. Nu îmi place atmosfera aceea protocolară și posacă. Pacienții nu vin la medic pentru a fi judecați sau tratați de sus. Eu prefer să fac echipă cu pacienții mei, să îi cooptez în actul medical, să se simtă confortabil și să îmi spună ce îi supără, fără a se simți jenați sau presați.

Mai mult, încerc să fac explicațiile medicale cât se poate de clare, să le creez analogii, le desenez anatomia afecțiunii lor, pentru că limbajul medical trebuie adaptat la pacient. Sunt situații în care, în funcție de mediul de proveniență sau nivelul educațional, dacă explicațiile oferite pacientului rămân în termeni medicali, rezultatul nu va fi unul bun. Încerc să insist cât se poate de mult ca pacientul să plece lămurit din cabinet și să las o ușă deschisă în situația în care mai are întrebări.

Relația medic-pacient se consolidează cu timpul. Mi se pare că aceste abordări ar trebui învățate încă din facultate, pentru că lucrul cu oamenii nu este ușor, nu este suficient să știi bolile, să stabilești diagnostice sau să recomanzi tratamente. În alte țări, ceea ce se numește “bedside manner”, se învață la cursuri specifice atât în facultate, cât și ulterior, pe parcursul carierei.

Cum arată o zi din viața dumneavoastră profesională, cum se desfășoară activitatea din spital?

De obicei, avem un program plin în cabinet. Nu prea se întâmplă să avem pauze. Chiar dacă se anulează programări, avem cu ce să ocupăm acel timp. Pentru că, în plus față de ambulatoriu, sunt și solicitări pentru pacienții internați în spital, adesea internările de zi de la oncologie și hematologie. Dacă aceștia necesită în plus și manevre chirurgicale sau biopsii, încerc să nu le amân, mai ales pentru că sunt destui pacienți din provincie.

Tehnologia în medicină este mai mult decât un ajutor. Despre ce tehnici vorbim în domeniul dermatologiei?

Sunt foarte multe variante disponibile în acest moment, însă majoritatea reprezintă investiții ale cabinetelor private, nicidecum ale spitalelor de stat. Din păcate pentru pacientul de rând, accesul la aceste tehnologii este destul de limitat pentru că majoritatea trebuie plătite. Videodermatoscopia este poate cea mai frecvent utilizată metodă de examinare digitală, tehnologie care ne permite să fotografiem și să stocăm imagini dermatoscopice ale leziunilor tegumentare, cu posibilitatea reevaluării lor comparative, la anumite intervale de timp.

Microscopia confocală de reflectanță este o tehnică imagistică neinvazivă, prin care se realizează o „biopsie virtuală”, astfel încât putem să avem un diagnostic de etapă fără a face o biopsie tegumentară clasică, să vedem infiltrația tumorală, putând apoi realiza excizia tumorii cu margini de siguranță corecte sau să evaluăm eficiența unor tratamente ale afecțiunilor inflamatorii. Terapiile laser sunt extrem de utilizate în majoritatea cabinetelor dermatologice, pentru o mare varietate de afecțiuni, de la eliminarea leziunilor vasculare, petelor pigmentare și a tatuajelor, la diverse leziuni benigne cu rezultate estetice foarte bune și disconfort minim pentru pacient.

Ce ne puteți spune despre chirurgia dermatologică? Ce intervenții realizați cel mai des?

De cele mai multe ori, este vorba de biopsii cutanate în vederea stabilirii unui diagnostic de certitudine, manevră foarte rapidă și cu disconfort minim pentru pacient. Mulți vin cu o ușoară teamă în ceea ce privește biopsiile, dar dacă li se explică întregul proces, acceptă fără rețineri.

Îmi plac foarte mult și micile intervenții chirurgicale pentru cancere cutanate, chisturi, patologii unghiale. Cam o treime din activitatea cabinetului este reprezentată de manevre chirurgicale. Uneori, poate deveni provocator pentru că o intervenție care ar fi durat 15 – 20 de minute, se poate întinde și pe o oră, în funcție de situația locală. Am norocul unei asistente de cabinet bine antrenate și foarte atente, care a învățat să anticipeze de ce am nevoie în timpul intervențiilor, lucru care face intervențiile mult mai comode.

Suferințele dermatologice au un impact foarte mare, asta pentru că afecțiunile se văd și la exterior. Ați avut vreun caz care v-a impresionat în mod deosebit?

O, da!… Am avut nenumărate astfel de situații. Bolile dermatologice ucid rar (este adevărat că nu se compară cu riscul vital al celorlalte specialități), dar sunt chinuitoare și pot fi cauze de excluziune socială. Am avut o pacientă tânără, cu psoriazis palmar sever, căreia i s-a atras atenția într-un supermarket să nu atingă produsele fără mănuși… Este groaznic, mai ales că nu este o boală contagioasă. Sunt persoane care nu au fost primite la piscină din pricina afecțiunilor pe care le aveau sau de care lumea se ferea în autobuz sau pe stradă.

Pacienții cu acnee suferă teribil din cauza stimei de sine scăzute, nemaivorbind de faptul că în era rețelelor de socializare, se promovează acea imagine perfectă, iar oamenii, mai ales adolescenții și copiii, au impresia că aceea e normalitatea, iar acest lucru este extrem de toxic.

Urmați în prezent un master în Managementul sistemelor sociale și de sănătate. Cât de mult timp investiți în dezvoltarea profesională?

Investesc suficient de mult timp, însă focalizat. Sunt anumite subiecte care mă interesează și pe acelea insist cel mai mult. Dermatologia este o specialitate foarte vastă, dar trebuie să îți alegi câteva subramuri pe care să le dezvolți. Nu le poți aborda pe toate în mod eficient. Eu am preferat clinica și chirurgia dermatologică, motiv pentru care toate congresele și cursurile la care am fost au vizat aceste două domenii. Încerc să îmi distribui timpul astfel încât să citesc ceva nou cât mai des posibil.

În ceea ce privește acest master, îmi doream de mult timp să îl urmez. Nu a fost o alegere pur pragmatică. Impactul social al bolilor și modalitățile prin care sistemele medical și social pot contribui la bunăstarea pacienților au fost principalele motive. Masterul mi-a clarificat perspective sociale pe care nu le aveam înainte și am văzut sistemul de sănătate și pe cel social din cu totul alte unghiuri. Ambele pot fi îmbunătățite în folosul pacienților, dar și al societății. De exemplu, sunt subiecte pe care ar fi fost util pentru noi, ca viitori medici, să le studiem în facultate, cum este sociologia medicală, care ne ajută să vedem lucrurile și din perspectiva pacientului și nu numai.

Cât de des mergeți la dermatolog?

Am fost la colegi în câteva rânduri pentru situații pe care nu le puteam aborda de una singură. De exemplu, examenul dermatoscopic nu mi-l pot face singură în totalitate. Există manevre terapeutice pe care eu nu le fac, iar colegii mei din mediul privat le fac zilnic, motiv pentru care mi-am creat un „cerc de încredere”, format din colegi dermatologi la care apelez atât pentru mine însămi, dar și pentru pacienți, atunci când am nevoie de o a doua opinie.

Ce s-a întâmplat cu pacienții în perioada acestei pandemii? Au evitat vizita la medic de teama îmbolnăvirii cu SARS-CoV-2?

Din acest punct de vedere, a fost o perioadă foarte dificilă pentru pacienții din ambulatoriu. Le-a fost într-adevăr teamă să vină la spital, iar lucrul acesta a făcut să se amâne uneori diagnostice importante sau nu s-a putut modifica schema de tratament pentru că pacientul nu dorea să vină la cabinet. Din păcate, acești pacienți au fost victime colaterale ale pandemiei.

Salvarea a venit de la telemedicină. Dermatologia este o specialitate care se pretează la această nouă tehnică de consultație, așa că unii pacienți au fost gestionați astfel. Ei mi-au trimis poze prin diverse mijloace de comunicare, eu am încercat să le ofer cele mai bune recomandări, cu mențiunea că telemedicina are limitări. Unele boli nu se pot diagnostica doar pe baza unor imagini, pozele nu sunt clare, anamneza este dificilă, pacienții nu se descurcă întotdeauna foarte bine cu tehnologia, cu precădere cei vârstnici. Pe aceștia am încercat să îi conving să vină totuși la spital.

Pe de altă parte, ar fi minunat ca o parte din activitatea noastră să se poată desfășura online și după încheierea pandemiei, pentru că ar degreva activitatea cabinetului. De exemplu, ar putea rămâne o formă de triaj a unor pacienți sau am putea folosi telemedicina atunci când pacienții trebuie să vină la control. Este o formă de economisire a timpului, atât pentru pacient, cât și pentru cabinet.

Este ceva ce nu v-am întrebat și ați vrea să adăugați?

Mi-aș dori ca pacienții să fie mai responsabili cu pielea și să vină la controalele de rutină. Ar fi foarte util să existe campanii de screening împotriva cancerului cutanat pe tot parcursul anului, nu doar vara. Am remarcat faptul că pacienții care se prezintă în cabinet cu cancere cutanate sunt din ce în ce mai tineri și este foarte trist, pentru că au fost suficiente situații în care prognosticul a fost nefast.

„Aș vrea să menționez că există un număr mare de boli dermatologice care debutează în strânsă legătură cu stresul psiho-emoțional. În timpul anamnezei, când îi întreb pe pacienți despre acest context, sunt enorm de mulți care îmi spun că trec prin perioade foarte dificile. Stresul este foarte greu de gestionat, nu toți pacienții au mecanismele de adaptare necesare, însă trebuie să înțeleagă faptul că pot apela la colegii psihiatri sau psihologi care să îi ajute, fără să fie o rușine, simultan cu administrarea tratamentului dermatologic. Pielea merită pe deplin atenția noastră.”

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Ruxandra Dumitrescu