Interviu dr. Mariana Cărămidă

Medic primar în parodontologie, dr. Mariana Cărămidă și-a croit drumul către cariera în stomatologie încă din liceu, când a experimentat sentimentul de împlinire dat de ajutarea celor din jur. Face parte dintre acei tineri specialiști dedicați muncii lor, ajungând să practice stomatologia cu maximă pasiune. Interesul ridicat pentru această ramură medicală i-a adus, pe lângă satisfacții și responsabilități, și recunoaștere în branșă, fiind membru în Societatea de Parodontologie din România, Societatea de Stomatologie Estetică din România, Federația Europeană de Parodontologie, Asociația Europeană de Sănătate Publică Orală. În calitate de membru în cadrul Colegiului Medicilor Stomatologi din România, dr. Mariana Cărămidă este coordonatorul primului studiu-pilot realizat la nivel național, care înglobează cele mai recente date despre starea de sănătate orală a românilor, cu scopul central de a fundamenta propuneri pentru politici publice cât mai actuale.

De unde a pornit drumul spre cariera medicală?

Drumul prin domeniul sănătății a pornit din liceu, când am descoperit că îmi fac plăcere activitățile ce contribuie la binele comunității. Pe de altă parte, aveam în mod natural o preocupare pentru obiceiurile care stau la baza stilului de viață sănătos. Așa că am considerat că mă pot folosi de aceste înclinații pentru o carieră medicală, prin care să pot contribui la o mai bună stare de sănătate a oamenilor din jurul meu. E adevărat că a fost și influența profesorilor. Am urmat la liceu profilul real, iar profesorii de biologie, chimie și fizică au crezut în mine și au avut o contribuție importantă în alegerea mea, în condițiile în care un adolescent în anii 2000 nu avea același acces ca astăzi la activități de explorare a diferitelor domenii, pentru orientarea în carieră.

De ce stomatologie?

Am ales din domeniul medical să studiez stomatologie pentru că percepeam această specializare ca fiind una ce nu implică tratamente sângeroase. Recunosc că aveam o frică de sânge, iar din experiența mea din copilărie și adolescență ca pacient la stomatolog, nu am avut parte de tratamente invazive. Așa că nu asociam tratamentele stomatologice cu proceduri sângeroase. După începerea studiilor, am descoperit că realitatea este alta, dar am putut depăși fobia și ulterior mi-am continuat studiile postuniversitare cu specializarea în parodontologie, care are și o componentă chirurgicală. Deci majoritatea tratamentelor pe care le practic implică și sânge.

Au existat modele care v-au inspirat pe parcursul studiilor?

Am avut șansa să mă dezvolt inspirându-mă de la o multitudine de modele cărora le sunt extraordinar de recunoscătoare că au contribuit la dezvoltarea mea. În timpul facultății am activat în organizația studențească, ceea ce mi-a oferit posibilitatea să interacționez cu studenți internaționali cu viziune variată, cu profesioniști stomatologi de la care am învățat precizia și rigurozitatea ce trebuie aplicate în practica zilnică în cabinetul stomatologic, de experți care m-au orientat în cariera didactică și de personalități cu spirit întreprinzător. Și cred că modelele ce au avut impactul cel mai mare asupra mea au fost cele care m-au inspirat să fiu mai mult decât un clinician în cabinetul stomatologic, singur pe calea sa, că printr-o dezvoltare multilaterală și implicarea activă în activitățile corpului profesional pot să contribui indirect la binele pacienților.

Ce sfat i-ați oferi unui tânăr student care ar alege aceeași specializare?

Recomandarea mea pentru studenții la început de drum este să fie curioși cu privire la inovațiile din domeniu, curajoși în partea practică a profesiei și proactivi în comunitatea stomatologilor.

Care este cea mai mare provocare pentru sistemul de sănătate orală din România?

Provocările sunt multiple, dar aș menționa faptul că există o insuficientă înțelegere a problemei în ansamblu. Paradoxal, pe cât de costisitoare sunt problemele de sănătate orală când trebuie tratate, pe atât de mare este măsura în care ele pot fi prevenite. O concepție eronată a pacienților este că atât cariile dentare, cât și problemele parodontale sunt un dat, că nu le putem evita. Mai mult, un motiv pe care pacienții deseori îl invocă este acela că tratamentele stomatologice sunt scumpe și cu greu și le pot permite, deci de aceea nu merg la dentist. În realitate, apariția cariilor și a parodontitei depinde cel mai mult de gesturile zilnice mărunte, dar cu impact mare, legate de autoîngrijire ale pacienților și de alegerile zilnice legate de stilul de viață. Mai precis, de curățarea corectă a dinților în fiecare zi, de consumul redus de carbohidrați și de evitarea fumatului. Mai mult, costurile tratamentelor stomatologice sunt mult mai reduse și suportabile dacă pacienții merg mai des la stomatolog și tratează în faze incipiente afecțiunile dentare, decât dacă amână controalele stomatologice și merg la intervale de câțiva ani, când apar complicații sau urgențe. De partea cealaltă, autoritățile implicate în domeniul sănătății și care au ca sarcină ocrotirea sănătății în comunitate sunt implicate suboptimal în oferirea unor programe de educație și screening pentru diagnosticarea din vreme a afecțiunilor orale, dar și în asigurarea unor tratamente preventive, prin care s-ar reduce semnificativ povara financiară a tratamentelor, atât pentru pacienți, cât și pentru sistemul medical. Iar în acest context, medicul stomatolog este liantul și are responsabilitatea de a oferi pacienților tratamente stomatologice de calitate, dar în aceeași măsură și accesibile.

Cum poate aborda specialistul dentofobia?

Frica de dentist este, din păcate, o realitate. Poate fi, din fericire, gestionată prin crearea unui mediu cât mai plăcut și confortabil în cabinetele stomatologice, prin folosirea aparaturii cât mai delicate și prin comunicarea corespunzătoare între medic și pacient, prin care pacientului să i se ofere sentimentul că este în siguranță. Desigur, sunt și cazuri extreme de fobie, în care avem posibilitatea de a oferi pacienților tratamente stomatologice cu sedare specifică, sub monitorizarea medicilor anesteziști.

Cât de mult se bazează succesul actului medical în stomatologie pe relația medic – pacient?

Relația dintre medic și pacientinfluențează succesul tratamentului nu doar pe termen scurt, ci și pe termen lung. Pe de o parte, conceptul în abordarea tratamentelor stomatologice s-a schimbat în timp, în sensul că în zilele noastre relația medic – pacient nu mai este una de tip autoritar, în care medicul face un plan pe care îl consideră optim și îl aplică, iar pacientul acceptă și se conformează, ci este una care folosește modelul de participare reciprocă, în care medicul prezintă alternative de tratament, iar pacientul participă la luarea deciziilor, cu respectarea valorilor și asumarea responsabilității de ambele părți. Iar o abordare de felul acesta contribuie indirect la succes, prin colaborarea mai bună. Pe de altă parte, o relație consolidată dintre medic și pacient va menține succesul tratamentului stomatologic pe termen mediu și lung, prin faptul că pacientul va reveni regulat pentru controale.

Ca specialist în parodontologie, care sunt cele mai frecvente afecțiuni întâlnite la pacienții români, în practica de zi cu zi?

În practică văd cel mai des două tipuri de afecțiuni la nivelul gingiei. Cel mai des întâlnesc parodontita, care reprezintă inflamația nu doar a gingiei, ci și a osului din jurul dinților, cauzată de o peliculă de microbi ce se dezvoltă ascuns, sub gingie. Din nefericire, în multe cazuri este depistată târziu, în faze avansate, pentru că nu dă semne suficient de îngrijorătoare încât pacienții să le poată recunoaște și să se prezinte din vreme la cabinetul stomatologic. Singura modificare ușor de observat de pacienți este sângerarea gingiei care, de multe ori, este percepută ca o normalitate. Însă, chiar dacă la suprafața gingiei pare ceva inofensiv, nu înseamnă că în profunzime problema nu există, iar dacă nu este diagnosticată la timp, parodontita duce la distrucții ale osului, care reprezintă fundația dinților și care fie necesită tratamente sofisticate, chirurgicale, pentru a fi reconstruit, fie nu mai poate fi recuperat și crește riscul de a pierde dinți. Și există două percepții greșite în rândul oamenilor, legat de parodontită: că afectează doar oamenii în vârstă și că nu poate fi tratată. Din păcate, poate să apară și la persoanele tinere, caz în care evoluează mai rapid. Din fericire, totuși, se poate trata în cea mai mare parte a cazurilor. Al doilea tip de afecțiune gingivală pe care îl întâlnesc des este cel al retracției gingivale, prin care gingia își reduce nivelul din jurul dinților și expune rădăcina, fără să fie cauzată de inflamație, așa cum se întâmplă în parodontitele de care menționam mai sus. În astfel de retracții, de cele mai multe ori cauza este o poziție anormală a dinților și mușcătura incorectă; este ceea ce numim medical „traumă ocluzală”. O expunere a rădăcinii duce de cele mai multe ori la sensibilizarea dinților, lucru ce este greu de tolerat de pacienți. Și această afecțiune se poate trata, însă numai dacă se face în prealabil un tratament ortodontic pentru corectarea poziției dinților și a mușcăturii, cu alte cuvinte pentru îndepărtarea cauzei retracției.

Ce ne puteți spune despre legătura dintre infecția parodontală și bolile sistemice?

Este dovedită științific legătura în dublu sens între parodontită și bolile sistemice. Inflamația parodontală este considerată o inflamație cronică și, prin microbii care o cauzează, precum și prin eliberarea în sânge a unor produși rezultați în urma reacției inflamatorii, crește riscul să declanșeze diabetul la persoanele predispuse, să genereze un infarct la persoanele cu ateroscleroză sau să stimuleze o naștere prematură în cazul femeilor însărcinate. În celălalt sens, parodontita se declanșează mai ușor și evoluează mai rapid la persoanele care au diabet sau la femeile cu modificări ale estrogenului. Din aceste motive, încurajăm pacienții cu probleme de sănătate să facă și un control la parodontolog. Iar în cazul femeilor care planifică o sarcină, se recomandă ca acestea să solicite în prealabil și o evaluare parodontală.

Colegiul Medicilor Stomatologi din România (CMSR) a demarat în prima parte a anului 2024 un studiu-pilot de anvergură, cu ocazia Zilei Mondiale a Sănătății Orale. Care sunt primele concluzii?

Am demarat acest studiu pentru că, noi, medicii stomatologi, ne confruntăm zilnic cu problemele de sănătate orală ale pacienților noștri și cunoaștem nevoia lor de tratamente ample. Însă fără o centralizare a datelor privind cât de frecvent întâlnite sunt afecțiunile orale, precum și privind serviciile stomatologice însumate, de care au nevoie locuitorii din țara noastră, în lipsa dovezilor, nu putem avea o strategie de îmbunătățire, împreună cu autoritățile, a situației la nivelul întregii comunități. Așa cum în cabinetul stomatologic facem investigații care să ne ajute să stabilim un plan de tratament pentru pacienții noștri, la fel aveam nevoie să facem acest studiu ca investigație pentru a putea avea un plan realizabil și adaptat nevoilor, pentru autoritățile implicate în domeniul sănătății orale. În urma studiului-pilot privind starea de sănătate orală a românilor, s-a putut observa că o proporție mare a populației prezintă afecțiuni orale netratate, că cele mai întâlnite sunt caria dentară (apărută chiar din primii ani de viață la copii) și parodontita. Totodată, multor persoane le lipsesc dinți pe care nu i-au înlocuit, iar un procent îngrijorător de pacienți prezintă infecții dentare acute. Aceste patru afecțiuni considerate prioritare de către Organizația Mondială a Sănătății (OMS) sunt mai des întâlnite în rândul populației din România, față de media europeană.

Ce măsuri sunt necesare pentru a susține sănătatea orală?

Măsurile sunt necesare la mai multe niveluri. La nivelul pacienților sunt două măsuri esențiale. Prima ar fi să fie respectate recomandările de autoîngrijire și să fie evitată expunerea la factorii de risc, precum alimentația nesănătoasă și fumatul. A doua ar fi  pacienții să se prezinte cu regularitate, bianual, pentru controale stomatologice. La nivelul medicilor, deci a corpului profesional, o măsură esențială este ca aceștia să se dedice nu doar tratamentelor curative, care corectează efectele bolii, ci și celor preventive, precum și educației individuale a pacienților pentru a le oferi recomandările necesare, astfel încât rezultatul tratamentelor realizate de specialiști să se mențină timp îndelungat. Cât despre nivelul autorităților, o măsură necesară este ca acestea să asigure un pachet de tratamente esențiale pentru afecțiunile de bază și să creeze condiții favorabile pentru ca medicii stomatologi să fie repartizați în toate zonele țării, nu doar concentrați în zonele urbane. Mulțumim partenerilor care sunt alături de noi, mai ales Ministerului Sănătății și ministrului personal, care arată un mare interes față de politicile publice, prin care sănătatea orală a românilor poate fi îmbunătățită. Avem încredere că, prin acest parteneriat și prin efortul comun alături de asociațiile de pacienți și societatea civilă, vom reuși să obținem progrese importante. Societatea s-a dezvoltat, economia a crescut, iar calitatea vieții, care se leagă de sănătate în general și de sănătatea orală în mod particular, trebuie să ocupe un loc pe măsura acestor evoluții.

Practica sau teoria – ce v-a ajutat mai mult de-a lungul anilor de experiențe?

În domeniul stomatologiei sunt esențiale atât teoria, cât și practica. Una fără alta nu se poate. Categoric practica m-a ajutat enorm, stomatologia în sine fiind o profesie ce depinde de dezvoltarea manualității, însă fără o pregătire teoretică solidă în prealabil, practica nu se poate face cu precizie și nici nu se pot lua deciziile corecte în timpul procedurilor la care apare ceva neprevăzut. Mai mult, stomatologia este un domeniu dinamic, cercetarea este continuă și dezvoltarea tehnologiilor și a materialelor se desfășoară într-un ritm rapid, lucru care necesită o educație continua atât teoretică, cât și practică, toate acestea pentru ca beneficiarul final – pacientul – să aibă parte de îngrijiri de calitate.