Interviu Dr. Mihaela Oros

Este doctor în științe medicale, medic primar pediatru și specialist pneumolog, cu supraspecializare în somnologia pediatrică și polisomnografie, unul dintre profesioniștii domeniului medical care nu ezită să-și asume responsabilitea de a deschide noi drumuri. Vorbim despre și cu dr. Mihaela Oros, cea care, din dorința de a face mai multe pentru sănătatea micilor pacienți, cu multă perseverență și un entuziasm pe măsură, s-a implicat în punerea bazelor somnologiei pediatrice în România. În ultimii ani a participat la numeroase cursuri postuniversitare și simpozioane medicale în țară și străinătate, a obținut competențe în somnologie nivel I+II, medicină respiratorie pediatrică și epidemiologia bolilor netransmisibile, a fost speaker la conferințe medicale cu peste 100 de lucrări științifice susținute oral sau ca prezentări poster, iar acum coordonează primul și singurul Centru privat de Somnologie Pediatrică din România, recent inaugurat în cadrul Policlinicii Băneasa a rețelei REGINA MARIA. Este membru activ în Societatea Română de Pediatrie, Societatea Română de Pneumologie și Societatea Europeană de Pneumologie, iar din anul 2010, este delegat național al GINA (Global Initiative for Asthma), un important forum la nivel mondial implicat în îmbunătățirea îngrijirii pacienților cu astm.

GALENUS: Când ați știut că vreți să deveniți medic pediatru? Ce anume v-a motivat decizia?

Uneori nu avem un motiv clar pentru anumite decizii, chiar și pentru aceea a alegerii profesiei. Atunci când însă ea trece proba timpului, zi după zi devine mai mult decât o profesie, devine viața ta, ba chiar însăși motivația pentru care, de acum încolo, se iau toate celelalte decizii.

Aveți un rol fundamental în dezvoltarea ramurii de somnologie pediatrică în România. Ce v-a determinat să vă îndreptați către acest domeniu puțin explorat la noi?

Au trecut mai bine de 10 ani de când am văzut primele cazuri de apnee în somn la adulți și m-am întrebat atunci cum se întamplă oare și ce importanță au toate acestea la copii. Era la mai bine de 40 de ani de când profesorul Christian Guilleminault descria primele cazuri de sindrom de apnee în somn la copii (1976) și la peste 15 ani de când au fost efectuate primele înregistrări de somn la adulți în țara noastră (1996). Văzând care este impactul problemelor de somn și, în primul rând, care este rolul somnului, despre care, însă, la momentul respectiv se vorbea prea puțin, am vrut să învăț mai multe. În plus, identificarea precoce a unui copil cu tulburări de respirație în timpul somnului poate fi privită ca o acțiune de prevenție a unor evoluții nefaste ale viitorului adult. Preocupările internaționale, literatura medicală din ce în ce mai bogată au întreținut dorința de a face cunoscute și la noi în țară toate aceste informații.

Ce pași ați urmat pentru a vă supraspecializa în somnologie pediatrică?

Din 2008, am început să particip la manifestări, conferințe, workshopuri și cursuri naționale și internaționale, încercând să învăț cât mai multe despre importanța somnului la copii, despre problemele ce pot să apară și cum se investighează acestea. Au urmat câțiva ani în care principala prioritate, alături de pregătirea continuă în domeniul somnologiei pediatrice, a constituit-o creșterea gradului de conștientizare a importanței somnului, atât printre medicii de diferite specialități pediatrice, cât și la nivel general. În anul 2013, a luat naștere Asociația pentru Tulburări de Somn la Copii și Adolescenți și încă din primul an am organizat prima conferință națională cu participare internațională. Aceasta a făcut parte apoi, an de an, din tabloul evenimentelor științifice medicale românești, având în fiecare an parteneriat științific cu Societatea Română de Pediatrie, Societatea Română de Pneumologie, Secțiunea de Somnologie și Asociația Medicilor de Familie București. A urmat apoi rigoarea academică a unui studiu doctoral.

Ce tematică ați abordat?

Acesta a avut drept scop obținerea primelor date epidemiologice în țara noastră, prin evidențierea numărului de copii la risc pentru tulburările de respirație în somn. În fapt, ideea de a dezvolta și în România acest domeniu al somnologiei pediatrice și de a deschide accesul la aceste investigații și terapii, atât de necesare pentru o anumită categorie de pacienți, a rezistat în toți acești ani, în care, nu doar lumea medicală, dar și întreaga societate românească încearcă să se adapteaze schimbărilor rapide datorate, în principal, tehnologiei și globalizării modalităților de comunicare.

Ați efectuat stagii de pregătire în străinătate, unul dintre ele fiind cel din cadrul Cincinnati Children’s Hospital Medical Center, din Statele Unite. Ce a însemnat această experiență pentru dumneavoastră?

Anul 2011 a fost un an important în care am avut șansa să văd cum se desfășoară activitatea în Centrul de Somnologie Pediatrică din Cincinnati Children’s Hospital, unde, sub directa coordonare a prof. dr. Narong Simakajornboon, o echipă de oameni excepționali, dedicați copiilor pe care îi îngrijesc, reprezintă un exemplu de profesionalism și calitate umană deosebită și nu pot să nu îl amintesc în acest context pe dr. Hemant Sawnani. În egală masură, a fost deosebit de importantă experiența europeană cu specificul regional pe care, cu generozitate ne-au transmis-o an de an prof. dr. Reinhold Kerbl (Austria), prof. dr. Oliviero Bruni (Italia), prof. dr. Martin Konermann (Germania) și prof. dr. Stijn Verhulst (Belgia). Deschiderea și colaborarea cu colegii din Republica Moldova au relevat o dată în plus necesitatea dezvoltării continue a acestui domeniu.

Care sunt principalele „lecții” învățate peste Ocean?

Cazuistica importantă, numărul mare de pacienți care se adresează centrului, diversitatea problematicilor abordate au reprezentat perspectiva și, în același timp, realitatea unor lucruri care am dorit să fie accesibile și copiilor de la noi din țară. Experiența pe care au dobândit-o în timp completează abordarea personalizată, „centrată pe pacient” și, în același timp, în acord cu standardele și protocoalele de diagnostic și tratament.

Cu ce planuri și speranțe v-ați înors din SUA și câte dintre ele au prins contur?

După ce ideea inițială a devenit o viziune cu un plan de dezvoltare, a trebuit să facem pași mai rapizi pentru a micșora distanța tehnologică și de pregătire față de alte centre internaționale, ținând cont, pe de altă parte, de faptul că experiența din țările mai avansate este un fapt absolut necesar. Era evident faptul că, pentru inițierea unui asemenea proiect, trebuie să ne adaptăm la realitatea noastră geo-economică, presupunând, în primul rând, un efort continuu de câțiva ani de creștere a gradului de cunoaștere și conștientizare. În egală măsură a fost necesară asimilarea informațiilor medicale, a ghidurilor și standardelor emise de societățile medicale de somnologie europene și americane care să fie baza planurilor și, ulterior, a achizițiilor și amenajărilor unor viitoare centre de somnologie pediatrică. Acum, suntem într-un moment de bilanț, dar și continuitate.

Explicați, vă rog.

Anul 2017 este, de fapt, mai mult decât un an de bilanț pentru somnologia pediatrică din România. Este un an al maturităţii în care medici de diferite specialităţi pediatrice și asistente cu experienţă pediatrică au adunat întreaga lor expertiză într-un singur loc. În acest sens a fost inaugurat primul centru privat de Somnologie Pediatrică în Clinica Băneasa REGINA MARIA, București, unde, într-o abordare integrată multidisciplinară, colaborează specialiști pediatri, ORL-iști, genetică medicală, neurologie, psihiatrie, pneumologie, alergologie, ortopedie, cardiologie, ecografie, nutriție și somnologie pediatrică. Coagularea echipei de profesioniști dedicați și entuziaști – medici și asistente medicale cu interes în somnologia pediatrică deja de câțiva ani a fost însoțită de achiziționarea aparaturii de monitorizare a somnului, cât și a aparaturii dedicate unor investigații necesare în procesul de diagnosticare din timpul zilei. Trainingul permanent și dezvoltarea centrelor de somnologie pediatrică în România vor reprezenta în continuare o prioritate pentru diagnosticul precoce și tratamentul tulburărilor de somn la copii și adolescenți.

Sunteți autorul primului studiu din țara noastră despre incidența tulburărilor de respirație în somn în rândul copiilor. Ce ați descoperit, mai exact?

Studiul a avut ca scop determinarea procentului copiilor din România care sunt la risc pentru tulburări de respirație în timpul somnului. Cercetarea epidemiologică s-a efectuat în colaborare cu Institutul de Cercetare Gfk România, pe un eșantion de 1.272 respondenți, în luna ianuarie 2015. Reafirm cu acest prilej ideea că era necesară obținerea unor date de prevalență referitoare la tulburările respiratorii în somn la copii, date care să reflecte dimensiunea reală și în România şi care să justifice efortul necesar pentru creșterea gradului de conștientizare, atât în rândul medicilor, al publicului larg, cât și efortul financiar al unui sistem de sănătate pentru diagnosticul, monitorizarea și tratamentul sindromului de apnee în somn la copii și adolescenți.

La ce vârstă apar aceste probleme? Suferă mai des fetele sau băieții? De ce?

Tulburările de respirarație în timpul somnului pot să apară la orice vârstă, fără a fi mai frecvente la fete sau băieți la vârsta pediatrică. Ulterior, spre vârsta adultă, raportul se schimbă, devenind mai frecvente la bărbați, prin modificările ce se produc în dinamica dezvoltării la nivelul căilor respiratorii superioare, cât și contextului hormonal protectiv la femei. Colaborarea permanentă cu colegii somnologi „de adulți” a avut mereu ca perspectivă continuumul între vârsta pediatrică și cea de adult, ideea că dezvoltarea și creșterea de la vârsta pediatrică și chiar din perioada antenatală, cu toți factorii asociați, vor influența apoi evoluția în viața de adult. Acest lucru se confirmă din ce în ce mai mult, zi de zi, prin impactul pe care ni-l arată dezvoltarea geneticii medicale și apariția unui nou concept de “precision medicine” în care prevenția și tratamentul unei afecțiuni țin cont de variabilitatea genetică individuală, mediul și stilul de viață al fiecărui pacient.

Ce semne ar trebui să alerteze părinții?

Printre simptomele sindromului de apnee în somn, în timpul nopții, se numără sforăitul, somnul agitat, coșmarurile, transpiraţiile, enurezisul, iar pe parcursul zilei, somnolenţa este un simptom important la adulţi, fiind, însă, mai rară la copii. Spre deosebire de adulţi, somnolenţa la copii poate să nu fie caracterizată prin oboseală, reprize de căscat, ci prin iritabilitate, toleranţă scăzută la frustrare, sau chiar apariţia de deficite neurocognitive (memoria, învățarea) sau comportamentale (agresivitate şi impulsivitate crescute). Sindromul de apnee în somn obstructiv (SASO) la copii poate determina probleme de creștere în greutate, atât obezitate, cât și stagnare ponderală, poate avea efecte de deprimare a sistemului imun, cu infecții respiratorii frecvente și otite recurente.

Unele dintre simptomele tulburărilor de respirație în somn pot fi confundate cu manifestările ADHD…

Recent, la nivel mondial, au fost făcute progrese și în privința consecințelor neurocognitive și comportamentale la copiii cu apnee în somn. Copiii cu tulburări de respirație în timpul somnului prezintă, adesea, probleme de atenție și comportament similare celor observate în cazul copiilor cu ADHD. În cazul în care în urma evaluării efectuate la copii cu hiperactivitate sau probleme de concentrare nu sunt îndeplinite criteriile pentru diagnosticul ADHD, este recomandată monitorizarea somnului de către un specialist, mai ales dacă se constată prezența sforăitului.

Ce fel de investigații se fac pentru stabilirea diagnosticului?

Planul de investigații și tratament cuprinde atât consulturi interdisciplinare în cadrul cărora se fac anumite investigații în timpul zilei – un exemplu ar fi consultul ORL în cadrul căruia se efectuează endoscopia nazală, cât și investigațiile care se efectuează în timpul somnului – poligrafia cardiorespiratorie sau polisomnografia. În cadrul Centrului de Somnologie Pediatrică Băneasa REGINA MARIA există mai multe paturi pentru copii, centrul este amenajat foarte confortabil, cu încăperi separate pentru fiecare pat, iar medicii și tehnicienii de somn sunt specializați în lucrul cu copiii. Deși somnul, probabil, nu va fi exact ca cel de acasă, majoritatea copiilor adorm în laboratorul de somn fără mari dificultăți. Unul dintre părinți va sta alături de copil pe parcursul nopții, într-un pat separat.

Vorbiți-ne de polisomnografie. În ce constă mai exact aceasta?

Polisomnografia este o investigație neinvazivă și nedureroasă pentru copil și presupune montarea la nivelul capului și corpului acestuia a unor electrozi care vor înregistra evenimentele din timpul somnului. Aceștia sunt conectați la un calculator aflat în camera alăturată, unde un asistent de somnologie va supraveghea înregistrarea pe durata nopții. Firele sunt lungi și sunt conectate de așa natură încât să nu-l oblige pe copil să doarmă numai pe spate, el putându-se întoarce în poziția favorită de somn. Există și posibilitatea ca investigația să se efectueze la domiciliu cu mai puține canale, comparativ cu polisomnografia. Se numește poligrafie cardiorespiratorie și este recomandată atunci când polisomnografia nu este disponibilă sau informațiile obținute la poligrafie sunt mai ușor de înregistrat acasă. Deși informațiile oferite nu sunt atât de detaliate, avantajul de a fi efectuată la domiciliu, în mediul natural al copilului, face ca de multe ori poligrafia să fie prima alegere. Interpretarea datelor de la polisomnografie și poligrafie se va face de către medici specialiști cu experiență în somnologia pediatrică care vor stabili semnificația clinică a interpretărilor efectuate și necesitatea și tipul de tratament.

Care sunt opțiunile de tratament în caz de apnee în somn?

Intervențiile terapeutice se adresează cauzei care stă în spatele obstrucției parțiale sau totale ce apare în timpul somnului, la nivelul căilor respiratorii superioare. Se evaluează astfel intervenția chirurgicală pentru hipertrofia adenoamigdaliană, tratament ortodontic, managementul greutății în cazul copiilor cu obezitate sau terapia cu CPAP – Continuous Positive Airway Pressure.

Ce se întâmplă atunci când patologia rămâne nedepistată și netratată? Ce complicații pot să apară?

Pe termen lung, apneea în somn poate duce la complicații neurocomportamentale, cardiovasculare, respiratorii și metabolice.

Din perspectiva dumneavoastră cum ar trebui să se implice medicii pediatri/de familie în depistarea tulburărilor de somn la copii?

Atunci când simptomele devin cronice, când problemele par să treneze, în ciuda tratamentului corespunzător, este recomandat ca medicii de diferite specialități pediatrice să discute cu părinții și aspecte legate de rutina de somn, numărul de ore de somn, dacă somnul este agitat sau dacă sunt alte simptome în timpul somnului. Un alt moment îl reprezintă consulturile pediatrice periodice unde somnul poate fi abordat alături de alimentația corespunzătoare vârstei.

Care credeți că este cea mai importantă realizare în cariera dumneavoastră de până acum?

Cred că fiecare moment din dezvoltarea profesională a precedat următorul pas. Nu poți să treci „brusc” sau să sari etape. Este un proces continuu atât de învățare, cât și de maturizare. Am întalnit în toți acești ani oameni excepționali, care, prin tot ceea ce fac, construiesc și se dăruiesc în fiecare zi și cărora le mulțumesc. Sunt profesorii și colegii, sunt oamenii cu care lucrez, sunt oameni din celelalte clinici, cât și din diferite oraşe ale ţării, clinicieni de diferite specialităţi medicale şi chirurgicale, leaderi și manageri, oameni din multe alte meserii, oameni din diferite țări ale lumii – oameni cu care m-am întâlnit în diferite momente ale vieții și de la care am învățat implicarea, generozitatea şi profesionalismul și încerc să învăț în fiecare zi.

Din 2010, sunteți delegat național GINA (Global Initiative for Asthma). Ce implică această calitate?

Un delegat național are responsabilități educaționale și contribuie la transferul de expertiză în ceea ce privește patologia copil-adult cu prioritate pe impactul bolilor cronice respiratorii.

Ce sfaturi ați avea pentru tinerii care vor să vă calce pe urme?

Dezvoltarea și vizibilitatea somnologiei pediatrice este un proiect căruia m-am dedicat și pe care îmi doresc să îl dezvoltăm în continuare în țara noastră integrat cu proiectele internaționale. Este, astfel, un drum în continuare lung și anevoios. Ne propunem ca, alături de toți colaboratorii, să contribuim la promovarea importanței somnului, să susținem un training permanent, să dezvoltăm noi centre de somnologie și să avem în continuare o abordare inovatoare care să facă față provocărilor pe care le pot aduce schimbările din domeniul medical. În acest sens, acest proiect poate reprezenta un model pentru alți colegi. Este o perioadă în care accesul la informație este din ce în ce mai facil, iar vizitarea centrelor deja existente la nivel național și internațional pot fi repere atât pentru dezvoltarea personală, cât și pentru idei și proiecte inovatoare care să deschidă noi drumuri în țara noastră.