Interviu dr. Ozana Moraru

Dr. Ozana Moraru este medic chirurg oftalmolog și își desfășoară activitatea la Centrul Oftalmologic Oculus, având peste 2.000 de transplante de cornee, peste 3.000 de operații de glaucom și peste 35.000 de operații de cataractă la activ. În 2006 a susținut un simpozion în San Diego, California, în cadrul întâlnirii anuale a ASCRS (American Society of Cataract and Refractive Surgery), fiind astfel și primul oftalmolog român care a prezentat lucrări pe „teren” american, dar și în multe alte țări europene. A participat la numeroase conferințe și congrese, susține sesiuni live de chirurgie și operează în jur de 10-12 cazuri de cataractă pe zi. Redă, cum se spune, lumina ochilor, și la cât de multă experiență profesională are domnia sa… aproape că o face cu „ochii închiși”. Am aflat care sunt inovațiile din domeniu și ce presupune această ramură a medicinei, unde concentrarea, precizia și delicatețea sunt principalele atribute.

GALENUS: Ce v-a determinat să alegeți medicina, mai ales că în copilărie ați studiat vioara și pianul?

Medicina – sau, de fapt, ce-mi imaginam eu, copil fiind, că este medicina – mi-a plăcut dintotdeauna, de pe vremea când mă jucam cu păpuși și le făceam „injecții”… Faptul că am studiat vioara și pianul nu a pus în pericol dorința mea de a deveni medic, ci a însemnat realizarea unei pasiuni pe care am avut-o din copilărie și care s-a materializat în aprofundarea muzicii și în învățarea interpretării cu aceste două instrumente, dar care a rămas, totuși, la stadiul de pasiune, nu de meserie. Meseria mea trebuia să fie una „care să vindece oameni bolnavi”!

De ce oftalmologie și nu orice altă ramură a medicinei?

Mi-am dorit o specialitate intervenționistă, terapie intensivă sau ceva chirurgical, iar în final am optat pentru o specialitate chirurgicală de mare finețe, foarte potrivită pentru o femeie; o specialitate curată, delicată, care îți poate oferi satisfacții profesionale extraordinare, prin rezultatele foarte bune ale operațiilor de care pacienții pot beneficia.

Ce presupune să operați un organ atât de mic și fragil?

Pe lângă manualitate și delicatețe în gesturile chirurgicale, este nevoie de multă atenție, concentrare – pentru că vorbim de detalii de mai puțin de jumătate de milimetru și, nu în ultimul rând, chiar și de o vedere foarte bună.

Ați avut vreun mentor? Și dacă da, cum v-a influențat parcursul?

La început nu am avut neapărat un mentor, dar acesta pot spune ca a apărut la scurt timp după începerea rezidențiatului (specializării), în persoana soțului meu, chirurg oftalmolog și el, alături de care nu numai ca am învățat foarte multe din ale oftalmologiei, dar am și explorat „tainele” oftalmo-chirurgiei internaționale de cel mai înalt nivel, pe care ulterior, le-am pus împreună în practică, prin Clinica Oculus.

Ați pus bazele unei clinici private în perioada în care regimul privat era la început. Cum a fost acest drum?

A fost un demers curajos pentru acele vremuri – vorbim de anii 1992-1993 – care a necesitat implicare totală, poate chiar renunțare la mare parte din viața privată, cu muncă multă, cu parcurgerea unor drumuri care încă nu fuseseră bătătorite în țara noastră, și pe care noi trebuia să le înțelegem și să le parcurgem. Mai erau două-trei cabinete oftalmologice private în țară, dar toate ofereau numai consultații și centre de optică; intervenții chirurgicale în regim privat nu se realizau în acei ani, noi fiind primii care am deschis acest drum. De aici și o parte din dificultățile întâlnite în acei ani. Dar, cu multă muncă și pasiune, Clinica Oculus a crescut permanent și a făcut pionierat în în România, în domeniul chirurgiei polului anterior ocular.

Supravegherea sănătăţii ochilor la locul de muncă

„În comparație cu alte țări ale Europei, românii se prezintă destul de târziu la medic, nu doar în ceea ce privește cataracta, ci și în cazul unor boli extrem de serioase, cum sunt glaucomul sau retinopatia diabetică – afecțiuni care, dacă ar fi descoperite și tratate corect, la timp, nu ar mai duce la procente relativ mari de orbire, în comparație cu statistica europeană. În rest, românii sunt purtători de ochelari oarecum cam în aceeași proporție cu ceilalți europeni, după cum și afecțiunile oculare nechirurgicale sunt tot în limitele generale europene.”

Ce recomandați: ochelari de vedere sau lentile de contact?

Oricare… sau amândouă. Ambele sunt mijloace ajutătoare pentru îmbunătățirea vederii în viciile de refracție (miopie, hipermetropie, astigmatism), doar că ochelarii se prescriu fără nicio restricție și fără necesități speciale de întreținere (în plus, pot fi și un accesoriu asortat vestimentației și tipului de activitate într-un anume moment al zilei), în timp ce lentilele de contact sunt mai comode, permit – de exemplu – practicarea unui sport, nu limitează câmpul vizual, așa cum o fac ramele ochelarilor, nu lasă urme pe nas, sau alte inconveniente pe care le au ochelarii, dar necesită o grijă specială, nu doar din punct de vedere al aplicării, ci și al întreținerii.

Cât de important este să purtăm ochelari de soare pentru a ne proteja vederea?

Ochelarii de soare au un efect odihnitor, în special la persoanele cu sensibilitate mai mare la lumină (chiar fotofobie), dar nu pot spune ca protejează vederea de ceva anume: nu previn apariția vreunei boli oculare, însă odihnesc ochii mai sensibili la lumină, protejează de praf, vânt și chiar și de… ridurile dintre sprâncene, care apar atunci când ne „încruntăm” din cauza soarelui.

Care sunt defectele de vedere ce pot fi corectate chirurgical?

Chirurgical se pot corecta atât defecte de vedere – miopia, hipermetropia și astigmatismul – cât și bolile oculare, cum ar fi cataracta, glaucomul, dezlipirea de retină, afecțiuni retiniene maculare, afecțiuni palpebrale sau boli corneene; de asemenea, și traumatismele oculare beneficiază de tratament chirurgical, după caz.