Interviu dr. Raluca Grigore

Dr. Raluca Grigore este un medic dedicat trup și suflet profesiei pe care și-a ales-o. Caută să învețe și să se specializeze continuu, participă la congrese și conferințe de profil și are un CV impresionant. Este medic primar O.R.L. în cadrul Clinicii O.R.L. a Spitalului Clinic Colțea și Șef lucrări UMF „Carol Davila”, București. Spune că dezvoltarea tehnologiei este deosebit de importantă în acest domeniu, mai ales că și îngrijirea postchirurgicală s-a schimbat, folosindu-se astăzi substanțe hemostatice care înlocuiesc tamponamentul atunci când este posibil, sau materiale cât mai puțin traumatizante. Însă nimic nu înlocuiește mâna medicului, omul, preocuparea, experiența, cunoașterea aprofundată a anatomiei și patologiei. În plus, are un master în managementul serviciilor de sănătate și este implicată în cercetarea medicală.

GALENUS: Specialitatea pe care o practicați este una complexă și foarte grea, iar într-un alt interviu spuneați că în America este cotată ca și neurochirurgia. De ce ați optat pentru O.R.L.?

Otorinolaringologia este o specialitate complexă, legată de simțuri importante ale ființei umane: auzul, mirosul, care ne ajută să ne adaptăm, să ne integrăm în mediul înconjurător. Patologia O.R.L. este o patologie deranjantă; atunci când apare, nu poate fi neglijată, o patologie vizibilă, uneori mutilantă. Chirurgia  capului și gâtului este o chirurgie grea, care implică uneori abord interdisciplinar cu neurochirurgia, chirurgia toracică, abdominală, oftalmologia, și nu în ultimul rând cu chirurgia plastică.

Medicina este o profesie în care colaborarea cu celelalte specialități, implicit cu ceilalți colegi este foarte importantă. V-ați lovit de uși închise?

Nu există uși închise pentru că omul sfințește locul și pentru că oamenii care se aseamănă sunt împreună întotdeauna. Specialitatea noastră este după cum am spus o specialitate complexă, cu multe implicații interdisciplinare. Uneori pacientul are simptome în sfera capului și gâtului, dar este doar debutul unei boli sistemice. De exemplu, adenopatiile laterocervicale pot fi boli inflamatorii, infecțioase, tuberculoză, limfoame, leucemii sau metastaze ale unor tumori la distanță. Există analize, examene clinice și imagistice pe care le facem, dar diagnosticul în aceste cazuri este pus tot în urma intervenției chirurgicale care presupune excizia formațiunii tumorale și examenul anatomopatologic. Chiar și acesta reprezintă o colaborare cu o altă specialitate, anatomopatologul trebuie să aibă date despre bolnav și boală, comunicarea trebuie să fie permanentă. Și atunci când avem nevoie de investigații imagistice, tomografii, RMN trebuie să comunicăm și să-i spunem specialistului ce căutam, la ce ne gândim. Dacă diagnosticele ar putea fi puse de aparate, nu ar mai exista doctori.

Care sunt afecțiunile pe care le tratați cel mai des în cadrul Clinicii O.R.L. a Spitalului Colțea?

Clinica Colțea este prima clinică de O.R.L. înființată în țara noastră, aici s-au format cei mai mari specialiști și profesori de O.R.L. de la noi. Există o tradiție în oncologie, majoritatea pacienților tratați de noi fiind pacienți cu cancere ale capului și gâtului. Unii dintre pacienți sunt cei cu patologie rinosinusală care necesită abordul endoscopic, dar și afecțiuni comune O.R.L., toate având însă sancțiune chirurgicală. Un alt aspect este adresabilitatea largă prin caracterul de urgență, deaorece există obișnuința centrelor din orașele limitrofe, dar și a spitalelor mari de urgență din București de a direcționa urgențele O.R.L. către Spitalul Colțea.

Dar acelea cel mai dificil de abordat?

Nu există afecțiuni simple, toate trebuie tratate cu aceeași seriozitate și importanță. Există cancere ale capului și gâtului care necesită abordul unei echipe oncologice: chirurg O.R.L.-ist, oncolog, radioterapeut, nutriționist, psiholog. Pacientul cu tumori în sfera capului și gâtului este un pacient delicat, cu o boală vizibilă. Tumora se dezvoltă pe căile aeriene și digestive, implică durere, imposibilitatea de a se alimenta și de a respira. Pacientul trebuie să înțeleagă ce se întâmplă cu el, de ce este nevoie de sondă pentru a se hrăni, de canulă traheală. Dificultatea vine și din faptul că, de multe ori, aceștia ajung în stadii avansate, cu metastaze laterocervicale mari, care implică tot sancțiune chirurgicală, dar o intervenție complicată, delicată. Există și complicațiile infecțioase, supurații care pornesc de la infecții uneori banale și care pun în pericol viața pacientului. Acestea sunt din ce în ce mai frecvente la tinerii care vin târziu la doctor. Obligatoriu trebuie să se intervină și să se dreneze colecția purulentă în regim de urgență, altfel se poate întinde la nivelul toracelui sau intracranian.

„Medicina este cea mai frumoasă meserie din lume, cu provocări și satisfacții pe măsură. Dar nu poate fi făcută bine dacă nu-ți place. Este nevoie de răbdare, de muncă multă, trebuie să citești și să cauți atunci când ceva nu ți se pare în regulă. Studenții ar trebui să încerce să descopere în timpul facultății cât mai multe din toate specialitățile, pentru a putea alege ceea ce li se potrivește cu adevărat. Manevrele chirurgicale se învață stând ore întregi în sala de operație, încercând să înțelegi ce ai văzut și să treci prin filtrul propriei minți.”

Ce se întâmplă cu sinuzitele netratate și cu ce alte probleme se pot asocia?

Sinusurile se află în vecinătatea unor organe vitale, ochii și creierul, complicațiile care apar în patologia rinosinusală pot afecta vederea, dar pot ajunge și intracranian, punând în pericol viața. Sinuzitele netratate corect, mai ales cele odontogene se complică și pot evolua nefast chiar și la pacienți tineri, aparent sănătoși. Daca însă este vorba de un pacient cu afecțiuni care modifică reactivitatea organismului, boli cronice, diabet, boli cardiovasculare, leucemii, limfoame, evoluția sinuzitelor este imprevizibilă.

Aprofundați o anumită zonă a otolaringologiei în prezent?

Preocuparea dominantă în prezent este abordul endoscopic al patologiei oncologice rinosinusale, abordul complicațiilor și reintegrarea pacientului oncologic. Medicina a evoluat în multe privințe, deși bazele legate de diagnosticul clinic au rămas. Raportat la intervențiile chirurgicale, pentru că otolaringologia este o specialitate eminamente chirurgicală, a apărut preocuparea de a aborda funcțional o anumită patologie. Asta înseamnă că intervenția chirurgicală se adresează bolii, dar trebuie să respecte cât mai mult funcția organului respectiv, să respecte mucoasa respiratorie, să asigure o recuperare cât mai rapidă a pacientului, cu durată de spitalizare mică, și integrare socială cât mai rapidă. Astfel încât impactul asupra calității vieții pacientului să fie cât mai mic. În acest sens s-a dezvoltat chirurgia endoscopică în O.R.L., iar din aceasta, chirurgia endoscopică rinosinusală reprezintă pentru mine o preocupare prioritară. Atât patologia inflamatorie, cât și cea tumorală pot fi abordate prin aceste tehnici endoscopice, urmând astfel tendințele europene și mondiale.