Interviu dr. Roxana Petre

Pasionată dintotdeauna de corpul omenesc și de științele exacte, absolventă a Institutului Medico-Militar ca șefă de promoție, dr. Roxana Petre s-a îndreptat către medicină încă de la vârste fragede. Din perspectiva de medic specialist în boli infecţioase în cadrul Rețelei de sănătate Regina Maria, cu competențe clinice despre vaccinologie internațională și medicină de călătorie, consideră că domeniul medical devine din ce în ce mai frumos, fiind în plină evoluție. Ca membră în Societatea Europeană de Microbiologie și Boli Infecțioase, în Societatea Europeană de Boli Respiratorii și în Societatea Națională de Boala Lyme, susține că practica și teoria sunt deopotrivă la fel de importante în specializarea sa. Trage, însă, un semnal de alarmă privind cea mai mare provocare a zilelor noastre pentru medicii specialiști în boli infecțioase și nu numai: automedicația și polipragmazia.

Cum a început pentru dumneavoastră cariera de medic? Cum ați ales acest drum?

Întotdeauna am fost pasionată de corpul omenesc, dar și de științele exacte. În clasa a VII-a, am participat la concursul „Sanitarii pricepuți”, concurs care mi-a deschis apetitul pentru medicină. În liceu, m-am calificat la olimpiada de biologie din clasa a XI-a, etapa pe țară, clasându-mă pe locul patru. De acolo, practic eram intrată la facultate, atât în București, cât și în Cluj și Brașov. Am avut și un mentor excepțional, profesorul meu de biologie, dl. Stoica, care pe vremea aceea preda la Colegiul Militar „Dimitrie Cantemir”, eu copilărind în Breaza, județul Prahova. Dumnealui mi-a ghidat toți pașii spre reușită, ajutându-mă să transform acest lucru în pasiune.

Sunteți absolventă a Institutului Medico-Militar, șefa de promoție a anului 2009. Cum ați reușit „performanța”?

Cred că dacă un om îmbină pasiunea și plăcerea cu ambiția, poate să reușească în orice domeniu. Mă caracterizează o ambiție poate peste limită. Tot ce mi-am dorit este să aprofundez materiile, gândindu-mă că acest lucru mă va ajuta mai târziu în carieră, dar îmi va crea și un fel de a fi. Notele au fost doar rezultatul muncii și pasiunii.

Ați avut profesori sau modele care v-au inspirat? Cât de mult contează puterea exemplului în domeniul medical?

Tot timpul am căutat modele. Modelele și mentorii m-au făcut să-mi triplez ambiția și pasiunea. Aș vrea doar să menționez câțiva oameni datorită cărora cred că am reușit să ajung la acest nivel și cărora le mulțumesc: profesorul meu de biologie, Stoica Ion, pe care l-am amintit și mai devreme, doamna profesor doctor Adriana Hristea de la Institutul Național de Boli Infecțioase Matei Balș, șef de lucrări doctor Ruxandra Moroti din cadrul Institutului Național de Boli Infecțioase Matei Balș și general de brigadă doctor Hristea Răsvan. Cred că în medicină puterea exemplului cântărește foarte mult. Întotdeauna meseria medicală și modul de a gândi se învață de la profesori și ei ne influențează în viitoarea carieră.

Acum, după experiența pe care o aveți, ce sfat i-ați da unui tânăr care alege același drum?

L-aș felicita pentru alegerea făcută și l-aș sfătui să își urmeze visul și pasiunea. Medicina devine din ce în ce mai frumoasă, fiind în plină evoluție și având nevoie de oameni competenți și pasionați.

Practica este foarte importantă în specialitatea noastră. Cu cât vezi mai multe cazuri, cu atât se formează modul de abordare al patologiilor. Însă fără teorie, care trebuie constant actualizată, nu se poate practica. Deci deopotrivă, practica și teoria sunt la fel de importante, explică dr. Roxana Petre.

Ce abilitate nu trebuie să lipsească din CV-ul unui viitor medic, din perspectiva dumneavoastră?

Empatia. Fără empatie, nu poți stabili o legătură firească cu pacientul, legătura de care acesta are mare nevoie pentru vindecare.

Care este cea mai mare provocare pentru un medic specialist în boli infecțioase din România?

Cred că în zilele noastre cea mai mare provocare pentru medicul specialist în boli infecțioase, dar nu numai pentru acesta, este alegerea rațională de a administra sau nu antibiotic pacienților. Există o tendință de a prescrie în plus medicație care include antibiotic – polipragmazia zilelor noastre, acesta fiind și motivul pentru care ne confruntăm cu rezistența multiplă la antibiotic.

Din motive lesne de înțeles, mulți specialiști români din domeniul medical aleg calea străinătății. Pe dumneavoastră ce v-a ținut acasă?

Am investit foarte mult suflet în cariera mea, în pacienții mei, iar calitatea de medic militar a însămânțat mai abitir în mine sentimentul de patriotism.

Ați avut vreun moment în care ați vrut să renunțați la această carieră care, de cele mai multe ori, presupune o preocupare 24/7?

Nu am avut niciun astfel de moment. Nu știu să fac altceva la fel de bine și nici nu aș vrea. Când îți place ce faci, nu simți împovărare și nici trecerea timpului.

Este automedicația un fenomen greu de stăpânit?

Automedicația și polipragmazia sunt un fenomen foarte răspândit în România, din păcate, și greu de gestionat, după cum aminteam mai sus. În România, există o ușurință a pacienților de a obține rețete cu medicamente, cauzată de așa-zisul fenomen de medicină defensive – de a fi „acoperit” ca medic. Acest fenomen vine și din presiunea pacienților asupra medicilor, de a prescrie medicație. În țările vestice, acest fenomen a fost stopat prin protocoalele bine reglementate la care au acces medicii.

Ca medic specialist în boli infecțioase, ați luptat din plin cu pandemia. Ce am învățat (sau ce ar fi trebuit învățat), după anii care au schimbat mersul planetei?

Personal, am învățat să gestionez mai bine timpul, pentru că a fost o perioadă foarte solicitantă profesional. Cred că toți medicii au resimțit în același fel contextul. De asemenea, cred că ar trebui să ne gestionăm mai bine anxietatea și cum să facem față situațiilor excepționale din viața noastră.

A încetinit pandemia progresul în lupta cu bolile infecțioase majore, cum ar fi tuberculoza sau malaria?

Nicidecum. Din contră, cred că pandemia și studiile intense despre Coronavirus și vaccin au adus un plus în cercetările aflate în derulare, despre malarie sau tuberculoză. Specialiștii în domeniu și-au continuat munca de cercetare și lupta cu bolile infecțioase importante.

Dacă despre malarie putem spune că suntem mai „feriți” (suntem?), în România, tuberculoza a înregistrat o „creștere majoră” în ultimii ani, potrivit celor mai recente date oficiale, iar incidența ne-a plasat pe locuri fruntașe în Uniunea Europeană. Cum putem îndrepta această realitate dură?

Tuberculoza a existat mereu în România. Din păcate, ne lipsește foarte mult educația medicală, educație care cred că ar trebui implementată încă de la liceu. Ne lipsesc teorii importante de igienă și bunăstare, care trebuie aplicate și introduse în viața noastră ca un stil de viață: spălatul frecvent pe mâini, mâncatul sănătos, sport de 3 ori pe săptămână etc. Cât despre malarie, încă suntem feriți în România, însă dacă luăm în considerare globalizarea și încălzirea globală, dublate de capacitatea de a călători în doar 24 de ore în jurul pământului, atunci vom înțelege că suntem și putem fi expuși la factori de risc, precum țânțarii anofeli care transmit malaria și altele.

Ca membru în prestigioase societăți medicale, precum Societatea Europeană de Microbiologie și Boli Infecțioase și Societatea Europeană de Boli Respiratorii, ne puteți spune ce tematici se află în prezent în atenția specialiștilor, la nivel european?

Suntem după o pandemie care s-a desfășurat pe o perioadă de doi ani, perioadă în care am purtat mască, ne-am spălat conștiincios pe mâini și am ținut o oarecare distanță socială, motiv pentru care am pierdut o bună parte din imunitatea împotriva germenilor banali. Astfel, la copii neam confruntat iarna trecută cu infecții multiple cu virusul sincițial respirator, precum și cu angine streptococice, scarlatină și varicelă.

În calitate de membru al Societății Naționale de Boală Lyme, ce ne puteți spune despre vaccinul împotriva bolii Lyme, despre care s-a vehiculat că ar putea să apară pe piață în 2025?

Sunt încă studii clinice în derulare, deci în acest moment nu se poate detalia cu exactitate cum va fi vaccinul și când ar trebui să apară pe piață.

Cum medicina face progrese impresionante în ultimii ani, sunt vaccinurile nazale alternativele viitorului, din perspectiva specializării dumneavoastră?

Nu se poate specula acest lucru. Fiecare vaccin are o imunogenitate calculată și observată în detaliu de medicul specialist, dată de modul de administrare. De aceea, nu se poate generaliza ideea că vaccinurile nazale vor fi viitorul. Cu siguranță vor rămâne vaccinurile administrate clasic, ca alternativă foarte bună.

Din perspectiva dumneavoastră, ce ar ajuta cel mai mult la succesul actului medical în managementul problematicilor infecțioase?

Cred că, mai ales în specialitatea boli infecțioase, are loc o evoluție accelerată a tehnicilor de laborator cu care lucrăm și a vaccinurilor, de aceea cred că este foarte importantă documentarea și pregătirea teoretică profundă.

Adelina Mariş