Interviu Dr. Victor Grama

„Chirurgia este o vocație, nu o profesie”, subliniază dr. Victor Grama, medic specialist în Chirurgie generală în cadrul Spitalului Euroclinic. Membru în Asociația Română pentru Chirurgie Endoscopică și alte Tehnici Intervenționale, în Societatea Română de Chirurgie, dar și în European Association for Endoscopic Surgery, dr. Grama se numără printre specialiștii care au ales să aplice „acasă” tot ce au învățat „afară”. Iar numeroasele sale experiențe cu pacienții din sfera proctologiei, chirurgiei biliare și abdominale de urgență, dar și din aria chirurgiei oncologice digestive sau a sânului l-au „cotat” printre tinerii medici de nota 10 (fără câteva zecimi) în reviewurile online.

GALENUS: Cum ați ales medicina și, ulterior, chirurgia?

Pasiunea pentru medicină am descoperit-o încă din liceu, de la orele de anatomie, fiind una dintre materiile mele preferate. Am ales să continui pe acest drum și să urmez cursurile facultății de medicină. Chirurgia a reprezentat ramura medicinei care m-a atras cel mai mult, făcând practică de vară și gărzi pe Secția de Chirurgie Generală în timpul facultății. Sentimentul unic trăit în timpul participărilor la operații mi-a creat o „dependență” ce m-a determinat să urmez rezidențiatul în Chirurgie Generală.

Ați avut sau v-ați stabilit anumite modele pe parcursul anilor de studii?

Pe parcursul anilor de studii, am avut de învățat de la cei mai buni profesori din domeniu. Rezidențiatul l-am făcut la Spitalul Clinic de Urgență București, unde am avut privilegiul de a participa, învăța și efectua intervenții chirurgicale complexe, intrând în sala de operații cu unii dintre cei mai buni profesioniști ai chirurgiei românești. De asemenea, lucrând în cel mai mare spital de urgență din țară, am avut ocazia să particip la intervenții majore, cu multă adrenalină descărcată, decizii rapide pe muchie de cuțit, concentrare maximă. Așa am învățat să colaborez eficient, rapid și precis cu colegii din toate specialitățile.

Mit sau realitate: este chirurgia „cea mai grea” dintre toate ramurile medicale?

Fiecare ramură medicală este foarte importantă și poate veni cu nenumărate provocări, unele dintre ele dificile și greu de rezolvat, care necesită nu de puține ori luarea unor decizii imediate și salvatoare de viață. Chirurgia este o ramură care nu se dezice de la aceste principii. Gândirea rapidă, precizia gesturilor, manualitatea sunt atuuri pe care orice chirurg trebuie să le dețină. Momentele dificile în chirurgie se regăsesc atât în sala de operație, cât și în afara acesteia. De multe ori se întâmplă ca medicul să își răpească din timpul petrecut lângă familie, pentru a fugi să salveze o viață. Chirurgia poate că necesită sacrificii ale vieții personale, dar atât timp cât este făcută cu pasiune și plăcere, iar rezultatele muncii sunt apreciate de către pacienți, satisfacția nu se poate exprima în cuvinte.

„Prima operație”?

Prima operație am efectuat-o în primul an de rezidențiat. A constat într-o apendicectomie. Tradiția face ca aproape orice tânăr chirurg să fie inițiat în „tainele chirurgiei” efectuând această intervenție. Îmi aduc aminte ca și cum ar fi fost ieri sentimentul unic de emoții amestecat cu adrenalină din acea zi și cum îmi repetam în gând pașii intervenției, în momentul în care îmi dezinfectam mâinile pentru a intra în sala de operații. Este o amintire cu care voi rămâne în minte probabil pe tot parcursul vieții.

Dispar emoțiile odată cu experiența în chirurgie?

Pe parcursul anilor, odată cu acumularea cunoștințelor și a efectuării unui număr mare de intervenții chirurgicale, emoțiile primelor operații se atenuează, nesiguranța este înlocuită cu noile experiențe. Cu timpul, emoțiile sunt înlocuite cu siguranța cunoașterii actului medical efectuat. Desigur, chirurgia oferă întotdeauna noi provocări în rezolvarea unui caz dificil, nopți în care te gândești cum ai putea să salvezi următorul pacient.

Ce sfat i-ați da unui tânăr care își dorește o carieră în chirurgie?

Chirurgia reprezintă o mare responsabilitate, pe care ți-o asumi pe tot parcursul vieții. Sfatul meu este ca alegerea unei ramuri chirurgicale să fie făcută din pasiune, deoarece chirurgia necesită multe ore de studiu, multe ore în sala de operație, o învățare continuă. Ca oricare altă ramură medicală, învățarea nu se termină niciodată, iar un chirurg excelent trebuie să țină pasul cu noile tehnologii, noile descoperiri și tehnici chirurgicale. Necesită multe ore, zile, sărbători petrecute în spital sau chiar la bibliotecă, departe de familie, și multe sacrificii personale. De aceea, chirurgia este o vocație, nu o profesie.

Din perspectiva și experiența dumneavoastră, dar și ca membru al Societății Române de Chirurgie și al Asociației Române pentru Chirurgie Endoscopică și alte Tehnici Intervenționale, ce ar ajuta cel mai mult la reușita actului medical în România?

Pe parcursul ultimelor decenii, medicina românească a evoluat exponențial. Oportunitățile de a putea studia și prelua tehnologii ale celor mai avansate centre medicale din lume au aliniat medicina românească la standardele actuale, iar posibilitatea schimburilor de experiență în domeniu cu alte centre medicale conferă noi oportunități. Consider că acest trend trebuie urmat și dezvoltat, pentru ca medicii români să poată oferi cea mai bună asistență medicală pacienților. Participarea la cursuri, congrese și workshopuri atât la nivel național, cât și internațional îmbunătățește cunoștințele medicale, acest lucru transpunându-se într-un act medical optimizat în beneficiul pacientului.

Prin prisma calității de membru în European Association for Endoscopic Surgery și nu numai, ați avut ocazia să experimentați acele sisteme de sănătate „ca afară”. Ce v-a ținut „acasă”?

Am avut numeroase ocazii să cunosc sisteme de sănătate avansate, mai experimentate. Consider că este necesar ca toate aceste experiențe să le materializăm prin îmbunătățirea calității actului medical aici, „acasă”, în România. Schimburile de experiență, stagiile în prestigioasele spitale din străinătate, toate acestea reprezintă cunoștințe ce trebuie aplicate în țara noastră. Singura posibilitate ca sistemul medical românesc să fie aliniat la standardele internaționale este ca noi, medicii, să putem aplica și în țara noastră tehnicile învățate „în afară”. Desigur, acest deziderat

poate fi îndeplinit numai prin coroborarea experienței medicale cu avansarea tehnologiilor autohtone. Faptul că lucrez întrun spital în care pot beneficia de tehnologii avansate este un avantaj major, care îmi conferă stabilitate și îmi permite să ofer pacienților cele mai bune soluții terapeutice.

După laparoscopia din ce în ce mai „minim-invazivă”, care salvează timp prețios atât pentru specialist, cât și pentru pacient, ce ne puteți spune despre chirurgia robotică?

În momentul de față, chirurgia robotică reprezintă cea mai nouă tehnică de chirurgie minim-invazivă. Dezvoltarea chirurgiei robotice s-a făcut cu menținerea avantajelor chirurgiei minim-invazive, dar cu depășirea limitelor chirurgiei laparoscopice. Spre deosebire de chirurgia laparoscopică, instrumentele chirurgicale și camera optică sunt manevrate de brațele unui sistem robotic, controlat de către medicul chirurg prin intermediul unei console. Având o vedere tridimensională de înaltă rezoluție a câmpului operator și cu ajutorul unui set avansat de instrumente, chirurgii pot efectua operații complexe și pot manipula cu precizie instrumentele chirurgicale, chiar și în locuri de altfel greu accesibile. Pentru pacient, avantajele chirurgiei asistate robotic sunt reprezentate de o recuperare mult mai rapidă după operație, dureri postoperatorii reduse, micșorarea riscului de infecții postoperatorii, reducerea pierderilor sangvine intraoperatorii, risc mai mic de complicații majore, cicatrici mici și estetice, durată de spitalizare redusă. Chirurgia robotică și-a dovedit eficacitatea în intervențiile chirurgicale laborioase, care necesită disecții minuțioase în regiuni anatomice greu accesibile și complexe. Ramurile chirurgicale unde chirurgia robotică este utilizatăcu succes sunt reprezentate de chirurgia generală, oncologică, urologie, ginecologie, chirurgie toracică.

Ce noutăți ne puteți da despre pansamentele moderne?

În contextul actual, al evoluției tehnologice, a evoluat și tratamentul local al plăgilor traumatice, chirurgicale, al plăgilor cronice de diferite etiologii. Modern, pansamentele nu sunt realizate doar pentru a acoperi plăgile, ci și pentru a facilita vindecarea acestora. Există numeroase opțiuni de tratament modern, incluzând tehnologia sistemelor de pansamente cu presiune negativă de tip vacuum, ce au scăzut timpul de vindecare al plăgilor, rata de suprainfectare, numărul de pansamente dureroase pentru pacient, al costurilor totale, cu creșterea ratei de granulare și vindecare a plăgilor dificile. Aplicarea sistemelor vacuum poate îmbunătăți vascularizația locală, înlătură secrețiile locale, scade edemul și inflamația locală, curăță plăgile, scade riscurile de contaminare bacteriană, reduce numărul de pansamente necesare pentru un pacient. Pentru plăgile complexe, cronice, care necesită un timp îndelungat de vindecare, la pacienții multiplu tarați, unde o intervenție chirurgicală ar fi mai puțin oportună, s-au dezvoltat o multitudine de noi tipuri de pansamente: pansamente siliconice, cu argint, cu alginați, cu hidrocoloizi, cu hidrogel, cu indicații precise, pentru a ușura muncanoastră de a vindeca aceste plăgi și, per ansamblu, suferința bolnavului. În rândul pansamentelor moderne, putem aminti pansamentele constituite din membrane biologice sau sintetice, uni- sau bilaminare, ce înlocuiesc temporar sau definitiv tegumentul, acestea fiind apanajul chirurgiei reconstructive. Acestea au revoluționat la nivel internațional tratamentul marilor arși. Trendul actual în acest domeniu se îndreaptă către crearea unui neotegument bistratificat definitiv, ce nu ar mai necesita intervenții chirurgicale laborioase.

Dacă în chirurgia în regim de urgență nu putem vorbi despre prevenție, cum stau lucrurile când vine vorba despre afecțiunile proctologice? De care parte a „baricadei” le putem situa?

Afecțiunile proctologice se referă la întreaga paletă de afecțiuni ale canalului anal (ultimii 3 – 4 cm ai intestinului gros), ale anusului și ale regiunii perianale. Această patologie include, practic, o serie de afecțiuni care sunt clasificate în funcție de mai multe criterii: după localizare, după etiopatogenie, după tabloul clinic, acestea putând fi acute (necesită tratament de urgență) sau cronice. Cea mai bună prevenție în cazul acestor afecțiuni este abordarea unui stil de viață cât mai sănătos, ce implică activitate fizică regulată, o dietă echilibrată, precum și vizita la medicul specialist, în cazul apariției simptomatologiei din sfera regiunii ano-perianale, pentru a primi un diagnostic corect și a se institui un tratament adecvat, în funcție de tipul afecțiunii. 

Cum stăm cu incidența acestor tipuri de afecțiuni?

Afecțiunile proctoanale sunt o patologie a cărei incidență este în continuă creștere, având în vedere stilul de viață din ce în ce mai sedentar al populației, alimentația nesănătoasă și lipsa activității fizice. În sfera afecțiunilor proctoanale putem include mai multe afecțiuni: patologia hemoroidală, fistulele perianale, fisurile anale, abcesele anale și pe cele perianale. Cea mai frecventă este boala hemoroidală, cu o incidență asemănătoare atât la bărbați, cât și la femei. Aproape jumătate dintre persoane vor face hemoroizi până la vârsta de 50 de ani. Multe femei vor dezvolta hemoroizi în timpul sarcinii și după naștere. Deși această patologie prezintă o morbiditate scăzută, boala hemoroidală are un impact semnificativ asupra calității vieții pacienților, fiind importantă vizita la timp la medic, cât și tratamentul medicamentos sau chirurgical adecvat. Abcesele din zona anală sunt afecțiuni destul de frecvente, mai ales la persoanele cu vârste cuprinse între 20 și 50 ani, aceste abcese fiind de 4 ori mai frecvente în cazul bărbaților decât la femei decât la femei, cu o incidență de 1 la 10.000. Persoanele care suferă de anumite tipuri de afecțiuni pot fi mai predispuse la formarea acestora. Vorbim despre pacienții care suferă, spre exemplu, de afecțiuni precum boala Crohn, colită ulcerativă, diabet zaharat sau diverticulită. La risc sunt și gravidele, fumătorii și pacienții cu imunosupresie de diferite cauze sau cei care manifestă episoade frecvente de diaree sau constipație

cronică. Din pricina riscului complicațiilor care implică și fistule perianale, este recomandată tratarea acestora la timp și în mod adecvat. Prevalența reală a fistulelor perianale este necunoscută. Incidența fistulelor anale ce se dezvoltă dintr-un abces anal este de 26 – 38%. Există studii care descriu prevalența fistulelor la 8,6 la 100.000. Raportul prevalenței pe sexe este de 1,8:1 bărbați – femei. Fistulele perianale reprezintă o patologie delicată, cu rate ridicate de recidivă locală și cu un disconfort ridicat și de lungă durată pentru pacienți. De aceea, prezentarea timpurie la medic, înainte de apariția acestor patologii, este recomandată.

Ce complicații pot interveni dacă pacientul amână vizita la specialist, din pricini legate de disconfort, temere sau jenă?

Din păcate, în țara noastră, ca și la nivel global, populația nu este suficient de informată asupra necesității prezentării la un specialist încă de la primele simptome ale unei boli. Într-o lume bazată pe informație, dar și, din păcate, mereu la risc de dezinformare și fake news, mai ales în mediul online, pacienții au dezvoltat o frică sau jenă de a se prezenta la medic pentru problemele lor, sperând că se vor vindeca de la sine. Totodată, se apelează la automedicație fără a se avea un diagnostic corect, pus de către un specialist. De asemenea, unele patologii mai puțin plăcute, în zonele intime, fac ca pacientul să aibă o jenă de a-și spune problemele și, prin urmare, de a se prezenta la un consult de specialitate. Există multe prejudecăți care împiedică populația să apeleze la un specialist, mai ales în sfera patologiei anorectale, un subiect mai delicat pentru multe persoane. Drept consecință total nefericită, dacă vizita la medic este amânată până la apariția complicațiilor, durata de vindecare va crește. Va crește și riscul complicațiilor locale și la distanță, devenind tot mai mare și necesitatea de intervenții chirurgicale mai laborioase, mai riscante, ce duc automat și la o creștere a numărului de zile de spitalizare. De asemenea, crește absenteismul de la locul de muncă și scade calitatea raporturilor sociale și familiale, precum și calitatea vieții pacienților.

Potrivit datelor la nivel global din ultimii ani, incidența cancerului de colon în rândul pacienților sub 50 de ani este în creștere. Este o realitate valabilă și la noi?

În România, incidența cancerului colorectal este estimată ca fiind de 10 cazuri la 100.000 de bărbați și de 7 la 100.000 la femei. 90% dintre cancerele colorectale apar la persoanele cu vârsta peste 50 de ani. Din păcate, cancerul colorectal a devenit de curând, conform datelor colectate în 2020, cel mai frecvent tip de cancer din România. Mortalitatea prin cancer colorectal este situată pe locul 2, după cancerul de plămâni. Incidența cancerului colorectal este în creștere în țările cu nivel ridicat de viață, cu tendința unei creșteri a incidenței și a unei scăderi a mortalității. Din păcate, în România, mortalitatea în aceste cazuri încă se menține mai ridicată decât în țările occidentale. Țările care au adoptat programe de screening de lungă durată au prezentat cele mai mari scăderi ale mortalității. La nivel global, a crescut incidența cancerului de colon la persoanele sub 50 ani, în mare parte datorită programelor de screening în rândul populației cu risc. În 2018, American Cancer Society a recomandat scăderea vârstei de începere a screeningului cancerului colorectal de la 50 de ani la vârsta de 45 de ani.

Pe lângă zona de proctologie, aveți și experiență oncologică, cu precădere în oncologia digestivă și cea a sânului. Ce ajută cel mai mult la succesul medical în aceste cazuri?

Succesul medical în cazurile oncologice depinde, din păcate, de foarte mulți factori. Un factor important este reprezentat de dezvoltarea programelor naționale de screening. În țara noastră există câteva programe de screening, dar din păcate puține persoane îl urmează corespunzător. Un screening adecvat ar duce la diagnosticarea precoce a tumorilor maligne, într-un stadiu incipient, unde putem vorbi de rate mari de vindecare și de supraviețuire îndelungată. Conștientizarea populației asupra importanței programelor de screening în cancerul mamar, cancerul de col uterin și cancerul colorectal ar scădea mortalitatea în rândul persoanelor bolnave. În lipsa acestor programe de screening, de cele mai multe ori cancerele sunt diagnosticate în stadii avansate local sau când prezintă deja metastaze la distanță, scăzând semnificativ supraviețuirea. Un rol vital în tratarea afecțiunilor oncologice îl are apariția și dezvoltarea comisiilor oncologice – tumor boardurile. În cadrul acestor comisii se discută fiecare caz de cancer diagnosticat și se tratează multimodal pacienții, după cele mai noi ghiduri din literatura de specialitate și cu cele mai noi terapii. Acest lucru duce la îmbunătățirea supraviețuirii și creșterea calității vieții pacienților, prin alegerea celor mai bune metode de tratament, individualizate pentru fiecare pacient în parte.

În mediul online, sunteți „cotat” printre acei tineri specialiști de nota 10 (fără câteva zecimi – 9,89 în prezent)! Care este secretul unei bune relații cu pacienții?

Consider că în relația medic – pacient este foarte importantă colaborarea, empatia și sinceritatea. O persoană se va adresa medicului în momentul în care are o suferință, o problemă care îi afectează viața. Este important să avem o relație deschisă, să discutăm și să ascultăm pacientul, să vedem ce îl supără și cum am putea să îl ajutăm să scape de suferință. De asemenea, sunt de părere că este important să fim sinceri cu pacientul, să îi explicăm ce problemă medicală are, cum putem să îl ajutăm și care vor fi pașii de urmat în continuare, pentru tratarea afecțiunii. Trebuie să fim alături de el pe tot parcursul vindecării, să nu îl lăsăm să se simtă singur în lupta cu boala. Este important să tratăm fiecare bolnav în mod particular, nu doar afecțiunea în sine. Recenziile pozitive din mediul online ale pacienților mă motivează să mă dezvolt în continuare, pentru a putea oferi cele mai bune soluții terapeutice.