Interviu dr. Voicu Simedrea

În România sunt foarte puțini medici care s-au specializat în endometrioză și de multe ori boala este incorect diagnosticată. Care sunt complicațiile ei, dar și grupele de risc?

Nu sunt la curent cu activitatea tuturor colegilor din țară, nu sunt în măsură să evaluez și să judec, eu vreau doar să spun că în ceea ce ne privește pe noi, EndoInstitute, ca centru de excelență în endometrioză, avem peste 450 de cazuri operate până acum, peste 1.500 de consultații efectuate. Nu operăm tot ce consultăm, operăm doar 20-25% din cazurile evaluate. Chirurgia este rezervată doar cazurilor grave, și anume 78,8% din cazurile pe care le-am operat sunt cazuri în stadiile 3 și 4, practic 65% din ele sunt stadiul 4.

Problema cu endometrioza în România este diagnosticul. Există o latență mare de diagnostic. În țările vorbitoare de limbă germană se pare că există o latență de diagnostic de 7-8 ani. În România, probabil că este de peste 10-12 ani. Și atunci, în tot acest răstimp în care boala nu este diagnosticată, ea se poate complica, devenind un caz ce necesită management multidisciplinar, o atenție deosebită, consumă resurse medicale și sociale. Cheia succesului în managementul acestei boli ar fi, din punctul meu de vedere, un sistem de screening bine pus la punct.

Grupa de risc pentru această boală este reprezentată de fetele care au de la prima menstruație dureri mari, care au un istoric familial de boli estrogen dependente, cum ar fi endometrioza, cancerul de endometru, cancerul de sân, fibromul. Aceste paciente trebuie evaluate înainte ca ele să dezvolte/manifeste o boală clinică. Complicațiile endometriozei sunt de temut, începând cu pierderea capacității fertile și continuând cu afectări grave, cum spuneam, ale organelor vitale. Sunt multe femei care și-au pierdut rinichii din cauza bolii, femei care poartă pentru toată viața colostomă.

Statisticile despre endometrioză arată că în lume, la ora actuală, există mai mult de 150 de milioane de femei care suferă de această boală; în România, contingentul de paciente este de 500.000, din care 10% dezvoltă boală gravă – endometrioza profund infiltrativă -, adică avem 50.000 de paciente care suferă de o boală gravă, așadar este mare nevoie de specialiști, nu numai chirurgi, ci și specialiști în resurse umane asistate, endocrinologi, psihologi, gastroenterologi.

Care este aportul tehnologiei în ceea ce privește diagnosticarea și tratarea endometriozei?

Tehnologia influențează dezvoltarea în oricare dintre ramurile chirurgicale, ar fi de neconceput la ora actuală să operăm fără să facem apel la tehnologie. În ceea ce privește tratamentul chirurgical, așa cum spuneam, el este minim-invaziv… deci suntem dependenți de niște instrumente care ne permit accesul pe orificii mici în cavitatea abdominală. Este foarte important să beneficiem de aportul tehnologiei, dar în primul și primul rând, și asta vreau să subliniez, avem nevoie de oameni. Factorul uman este determinant. Am fost în centre de chirurgie a endometriozei cu mare tradiție, unde diagnosticul se punea cu un ecograf absolut basic, prof. Keckstein făcea niște ecografii absolut incredibile, vedea leziuni foarte greu de depistat. Eu cred că până la un punct, tehnologia ne ajută foarte mult, dar pe de altă parte s-ar putea să ridice și foarte mult costurile intervenției, și nu întotdeauna este justificat.

Din punctul meu de vedere, chirurgia endometriozei trebuie să se desfășoare minim-invaziv, dar cel puțin la ora actuală robotica nu aduce beneficii suplimentare în ceea ce privește scăderea ratei de complicații, durata de spitalizare, recuperarea, în schimb încarcă nota de plată a intervenției și eu cred că pe moment, în România, nu este încă fezabilă ca metodă, deși, bineînțeles, este dezirabilă.

Ce investigații ginecologice sunt obligatorii pentru grupele de vârstă 20-30, 30-40, 40-50 și 50+ de ani?

Dacă vorbim despre investigații ginecologice generale și nu ne referim la endometrioză în speță, sunt foarte multe lucruri de atins aici.

Pentru grupele de vârstă 20-30/30-40 de ani discutăm bineînțeles despre screeningul de cancer de col, despre testul Papanicolau, un tipaj HPV și dacă tipajul este negativ poate fi amânat pe următoarea determinare după 5 ani de la prima testare. Trebuie să evaluăm rezerva funcției ovariene, statusul tubar, uterul, cavitatea uterului, o ecografie mamară după 30 de ani.

Pentru pacientele între 40 și 50 de ani contează și istoricul familial. Cele cu istoric familial de cancer ovarian sau cancer de sân trebuie să facă screening pentru respectivele tipuri de cancer, o mamografie după 40 de ani, eventual testarea BRC, dar aceasta este încă prohibitiv de scumpă, respectiv ecografii transvaginale pentru evaluarea ovarelor. În principiu, după vârsta de 50 de ani nu mai avem probleme cu endometrioza.

Cât timp ați petrecut cel mai mult într-o operație?

10 ore în care am schimbat trei echipe operatorii de ajutoare și de anesteziști…

Povestiți-ne mai multe despre histerectomia totală prin single port.

Histerectomia totală și subtotală prin single port sunt două premiere naționale pe care le-am prezentat în urmă cu 5-6 ani. Reprezintă o alternativă la histerectomia laparoscopică, pe cazuri selectate, adică acolo unde ne putem permite să aplicăm această metodă se obține un beneficiu estetic suplimentar, în sensul că pacienta va prezenta o singură incizie ombilicală, prin care se introduc atât camera optică, cât și toate instrumentele de lucru, se scheletizează/se deconectează uterul și anexele, și se extrag pe cale vaginală.

Histerectomia totală are indicație doar dacă pacienta prezintă și o patologie anexială sau dacă patologia uterină presupune și extragerea anexelor, dar metoda golden standard este histerectomia pe cale vaginală, un lucru pe care l-a salutat Asociația/Colegiul American de Ginecologie demult. Histerectomia single port se face un pic mai interesant: se deconectează, așa cum vă spuneam uterul, dar corpul uterin se secționează și se morselează – adică se extrage prin mărunțire prin ombilic, manevra fiind supravegheată cu camera optică, care este introdusă prin bontul cervical restant. Sunt metode fezabile, la cazuri selectate, oferă doar un beneficiu estetic în plus. Din punct de vedere al evoluției postoperatorii, durerii postoperatorii ș.a.m.d. este comparabil cu histerectomia laparoscopică; din punct de vedere al costurilor, regină este histerectomia vaginală.

Care considerați că este cea mai importantă reușită a dumneavoastră din punct de vedere profesional?

Eu cred că, cel mai important lucru pe care am reușit să-l păstrez, nu să-l câștig, este că nu mi-am pierdut omenia. Am reușit să nu uit că această meserie este în primul rând pentru și despre oameni. Și, dacă ar fi să mai completez cu ceva, în toți acești ani nu mi-am pierdut interesul pentru autoperfecționare, pentru nou, și am încercat mereu să îmi depășesc limitele.

Ce sfaturi aveți pentru studenții care ar vrea să vă calce pe urme?

Singurul sfat pe care pot să-l dau din experiență tinerilor este să facă această meserie cu dragoste, cu bucurie și cu satisfacția faptului că fac un lucru eminamente bun. Schopenhauer spunea: „Opera de artă este un bun general valabil – adică un lucru a cărui valoare pozitivă nu o poate contesta nimeni”. Din punctul acesta de vedere, eu cred că medicina este o operă de artă.