Interviu Prof. Dr. Octavian Buda

Prof. dr. Octavian Buda este Titularul Catedrei de Istoria Medicinei din cadrul UMF „Carol Davila”, Președintele în exercițiu al Asociației Europene de Istoria Medicinei și Sănătății și medic primar psihiatrie la Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici”. În premieră nu doar pentru România, ci și pentru Europa de Est, Asociația Europeană de Istoria Medicinei și Sănătății organizează o conferință la noi în țară, urmând tradiția manifestărilor bianuale. Personalitate marcantă a mediului academic, dr. Octavian Buda susține că istoria medicinei este o disciplină care acumulează experiența și identitatea unei profesii de-a lungul timpului, în sensul în care evenimentele medicale din trecut pot servi la înțelegerea rolului și felului în care se dezvoltă astăzi medicina.

GALENUS: Povestiți-ne mai multe, vă rugăm, despre Asociația Europeană de Istoria Medicinei.

Asociația a fost fondată în anul 1989, are sediul la Strasbourg și reprezintă un proiect mai vechi al specialiștilor în istoria medicinei pe plan european, proiect care și-a propus să construiască o structură pentru a explica ceea ce înseamnă dezvoltarea medicinei în țările europene, istoriile instituționale, transferul de cunoștințe dintre țările europene care a dus la modernizarea și diversificarea medicinei de astăzi. Societatea patronează o revistă selectă de istoria medicinei care apare la Cambridge și care se numește Medical History, iar recent coordonează și o serie de cărți  o serie de cărți la o prestigioasă editură occidentală – Ed. Brill. În acest context european, sprijinul pe care-l acordă Societatea Europei de Est este un lucru pozitiv. În istoria organizărilor manifestărilor de tipul istoriei medicinei la București, prima astfel de manifestare a avut loc în 1932, organizator fiind dr. Victor Gomoiu. În 1970 a mai avut loc o manifestare similară la Constanța și parțial la București.

În ce perioadă are loc evenimentul?

Manifestarea care va avea loc în perioada 30 august – 2 septembrie 2017 la Palatul Facultății de Medicină din Cotroceni este a treia manifestare de amploare în domeniul istoriei medicinei care se organizează în România. Vor fi 35 de sesiuni paralele și vor fi prezenți 150 de experți din toată Europa, dar și din Canada, America, specializați pe istoria socială a medicinei și aș vrea să mai adaug un aspect foarte interesant. În Occident, mai ales în spațiul anglo-american, mai mult istoricii sunt implicați în aceste cercetări. Sigur, ei colaborează cu medicii, dar tradiția este să se dezvolte un domeniu interesant, care la noi s-ar putea traduce prin științe umaniste medicale. Este vorba despre un concept foarte modern, interdisciplinar, care urmărește nu numai cronologizarea strictă a realizărilor din medicină, ci își pune probleme de ordin etic, strânge aspecte de bioetică, abordează felul în care tratamentele și accesul pacienților la tratament se face respectând niște principii de ordin instituțional, privind medicina ca fiind subiect de preocupare intelectuală.

Care este tema acestei manifestări științifice?

The Body Politic: States in the History of Medicine and Health, în traducere… ideea de stat în istoria medicinei și a societății vizavi de politicile sanitare. Ideea a pornit tocmai de la a înțelege cum se structurează în timp ceea ce astăzi se numește politică și educație sanitară. Vor fi prezenți cercetători din Europa de Est, care vor aborda teme ce țin de istoria medicinei în țări precum Cehia, Polonia, Rusia.

Vor fi și keynote speakeri…

Societatea are o tradiție în a avea pe lângă prezentările obișnuite, care formează sesiunile paralele, patru keynote speakeri, personalități recunoscute din domeniu. Îl vom avea pe Rectorul Universității București, profesorul Mircea Dumitru, Domnia Sa fiind un distins specialist în domeniul filozofiei și istoriei științei. Apoi vor fi prezenți Roberta Bivins – Universitatea din Warwick, Anglia, Constantin Goschler – Universitatea din Bochum, Germania, Harry Oosterhuis – Universitatea din Maastricht, Olanda. Programul conferinței poate fi downloadat de pe site-ul www.eahmhconference2017.ro. Vor fi foarte mulți doctoranzi din spațiul occidental care vin să-și prezinte lucrările și cercetările. Manifestarea se desfășoară sub auspiciile UMF-ului și sub patronajul a două instituții academice de onoare, Academia Oamenilor de Știință și Academia de Științe Medicale.

Cum ați ajuns dumneavoastră să studiați istoria medicinei?

Am absolvit Facultatea de Medicină în 1992, m-am specializat în psihiatrie și sunt medic primar psihiatru în cadrul Institutului Medico-Legal, dar în același timp am făcut și Facultatea de Filozofie a Universității București, pe care am terminat-o în 1997. Pot spune că această dublă pregătire, atât medicală, cât și umanistă m-a ajutat să îmi formez un drum, iar istoria medicinei a fost pentru mine o preocupare importantă, oferindu-mi șansa să interacționez cu această lume intelectuală, rafinată care cercetează fenomenul medical din toate punctele de vedere.

Mai sunt astăzi studenții interesați de istoria farmaciei?

Într-o oarecare măsură. Important este, să spunem, și modul în care o prezinți. Istoria medicinei nu este doar o simplă enumerare de întâmplări sau evenimente pe care le organizezi cronologic, ea conține explicații privind modul în care gândește un medic, și mai ales modul în care, într-un anumit context, apare o idee extraordinar de simplă. De exemplu, până în anii 1500, hemoragiile, mai ales cele care apăreau în urma plăgilor din timpul războiului erau oprite prin metode, precum cauterizarea pielii cu fier încins, sau scufundarea membrului amputat în ulei clocotit, deci suferințele erau îngrozitoare. A apărut un chirurg de talia lui Ambroise Paré, caruia i se datorează o tehnică de o simplitate extraordinară, și anume sutura cu un fir al vasului de sânge lezat. Istoria medicinei este o disciplină motivațională care stimulează creativitatea, cultura, ideea de a avea mintea deschisă și de a accepta că nu există metode medicale infailibile de tratament.

Spuneați că este nevoie de un muzeu al istoriei medicinei…

Da, sigur că da, pentru că astfel de muzee există în Europa. În Marea Britanie, la Londra, există un Institut de Istoria Medicinei care este susținut de Fundația Welcome Trust și care se află într-o clădire impresionantă. În afară de exponate, ei au în permanență și expoziții. Menținerea acestor instituții depinde de numărul de specialiști care se preocupă de așa ceva. Noi  avem o istorie a medicinei foarte interesantă, care este legată de Carol Davila și Școala Națională de Medicină și Farmacie, începută în 1857, o istorie care a generat documente, o literatură. Există însă ceva de ordin mai restrâns, o casă memorială Victor Babeș care este de fapt casa în care a locuit fiul acestuia și care se află pe strada Andrei Mureșanu, București. A existat și un Muzeu Gheorghe Marinescu care a avut perioada lui de glorie în anii ’80, dar casa a fost revendicată și exponatele sunt acum în depozitul Muzeului de Istorie al Municipiului București. Directorul actual al Muzeului, Adrian Majuru, a reușit să organizeze expoziții și structuri muzeale care au legătură cu istoria medicinei. Eu sper ca într-un viitor nu foarte îndepărtat să avem un muzeu de istoria medicinei.

Un cuvânt de încheiere…

Sper din suflet ca această conferință să aibă urmări pozitive, să atragă atenția că există o disponibilitate a cercetătorilor occidentali pentru lumea românescă. Aș încheia spunând că niciodată istoria nu se scrie niciodată cu sfârșitul!