Interviu Prof. Univ. Dr. Doina Drăgănescu, Decan Facultatea de Farmacie, UMF „Carol Davila”

Domeniul farmaceutic a cunoscut în ultimii ani o dinamică fără precedent, atipică din multe puncte de vedere. Ne-a explicat cum se vede din interior acest lucru Prof. Univ. Dr. Doina Drăgănescu, Decan al Facultății de Farmacie din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București. Ne-a vorbit despre cele mai mari provocări ale momentului, despre realizări și așteptări, dar și despre cât de importante sunt responsabilitatea individuală și dedicarea pentru profesia aleasă.

GALENUS: Sunteți de ani buni implicată activ în elaborarea și derularea de proiecte naționale care vizează domeniul farmaceutic. Ce efecte au produs acestea?

Proiectele pe care le-am condus în ultimii ani au avut o latură predominant educațională. Ele s-au adresat studenților, absolvenților Facultăților de Farmacie și studenților doctoranzi. Mi-e greu să cuantific efectele lor. Primul proiect a fost dedicat educației continue a farmaciștilor, activitate obligatorie de-a lungul întregii perioade profesionale pentru noi toți. Scopul acestui proiect a fost implementarea unei platforme de e-learning, astfel încât cursurile să poată fi accesate și fără ca farmaciștii să se deplaseze într-o anumită locație cu program fix. Cel de-al doilea s-a adresat studenților noștri și a făcut posibilă integrarea acestora într-un program de consiliere și orientare profesională, astfel încât ei să poată evalua din timpul studiilor pentru care dintre domeniile în care pot lucra farmaciștii ar fi cel mai potrivit să opteze. Un alt proiect i-a vizat pe studenții doctoranzi și s-a constituit într-un motor de studiu, lucru și publicare a rezultatelor cercetărilor lor. Pe scurt, efectele pot fi vizibile în activitatea farmaciștilor din farmaciile comunitare, care au la dispoziție o platformă pentru educația farmaceutică continuă, în activitatea tinerilor absolvenți care au fost evaluați și consiliați astfel încât alegerea domeniului de activitate postabsolvire să fie cât mai aproape de aptitudinile lor reale, iar în cazul studenților doctoranzi participarea în grupul țintă al proiectului a constituit o etapă concretă pentru susținerea publică a tezei de doctorat.

Doriți să vă abonați la Revista Galenus și să beneficiați de creditele de specialitate? Click aici!

G.: Ce modificări ați dori să vedeți în legislația farmaceutică românească?

Modificările pe care le-aș dori eu ar fi cele care ar face posibilă exercitarea activității farmacistului în condiții de independență profesională. Ca să fiu mai explicită, este vorba despre situația de dinainte de naționalizare, atunci când farmaciștii erau proprietari unici ai farmaciilor, când receptura era recompensată material prin taxa laborum și, în felul acesta, erau cointeresați în a avea formule și produse proprii. Și după 1990 a fost o perioadă în care legea nu a permis ca proprietar al unei farmacii să fie cetățeni cu altă calificare. Modificările reglementărilor legale în sensul unei mari liberalizări au dus la construcția unor lanțuri de farmacii care schimbă complet ponderea pe care farmacistul o are în deciziile care se iau în farmacie. Sigur că această schimbare legislativă a determinat aplicarea principiilor de management al afacerii, care sunt obligatorii în epoca actuală, la o gândire polivalentă a ceea ce este și trebuie să știe un farmacist. Mi-ar plăcea să văd că farmaciștii sunt în farmacie la ei acasă. Or, pentru acest lucru, legea este esențială.

G.: Care sunt, din punctul dumneavoastră de vedere, cele mai mari provocări pentru un farmacist la ora actuală?

Depinde de domeniul, de locul în care acesta lucrează. Există, totuși, un numitor comun, care derivă din volumul de informație existent pentru tot ceea ce înseamnă sănătatea omului, aproape imposibil de cuprins. În afară de volum, viteza cu care circulă informațiile este enormă. Provocările momentului țin de capacitatea de a urmări ceea ce se întâmplă în domeniul medicamentului, de a decela informațiile relevante, de a se adapta continuu la schimbări.

G.: Ați parcurs toate etapele carierei didactice: asistent, șef lucrări, conferențiar, profesor universitar, iar acum aveți și funcția de decan. Ce v-a determinat să îmbrățișați cariera academică?

Provin dintr-o familie în care foarte mulți membri au fost cadre didactice: părinți, bunici, rude apropiate ale acestora. Am crescut într-o casă-bibliotecă în care s-a vorbit doar despre școală, despre ce ar mai trebui să citesc, să învăț. Nimic nu-mi place mai mult decât să aflu și să spun celor din jurul meu ce știu. Etapele acestea au venit, pot spune, de la sine. După ce am absolvit facultatea, am lucrat ca farmacist stagiar într-o farmacie comunitară. A fost o experiență interesantă, farmacia fiind cu program permanent, cu un colectiv de aproape 30 de angajați și cu o activitate de receptură importantă, asigurându-se inclusiv condici pentru farmacia unei policlinici din zonă. Doamnele farmaciste erau deosebit de destoinice în a gândi și realiza formule pentru preparate care compensau lipsa medicamentelor specifică perioadei.

În 1990 am dat concurs de ocupare a postului de asistent și de atunci am rămas fidelă profesiei universitare. Mi-a plăcut extraordinar de mult activitatea de la lucrările practice cu studenții, apoi pe măsură ce au trecut anii s-au adăugat cursurile teoretice. Am lucrat la disciplină în toți acești ani într-o atmosferă extraordinar de bună, datorată șefului de disciplină, ceea ce cu siguranță a făcut să nu simt cum a trecut timpul.

G.: Și funcția actuală cum a venit?

În 2009, domnul Profesor Dr. Corneliu Georgescu, după mai mult de 30 de ani de coordonare a disciplinei, s-a pensionat și am preluat de la dânsul un mod de a gândi și a acționa, care mi se potrivește și pentru care îi sunt recunoscătoare. Funcția actuală e o continuare a activității administrative pe care am început-o prin 1999 ca secretară a Comisiei Tehnice de Admitere, la care s-au tot adăugat lucruri noi de făcut. Domnul Profesor Dr. Lupuleasa, care a condus cu succes facultatea noastră o perioadă îndelungată, a avut încredere să-mi încredințeze sarcini cu importanță crescândă, deși eram destul de tânără, ceea ce a făcut ca în ani să dobândesc o experiență practică care acum îmi este foarte utilă.

G.: Cât de interesați sunt studenții de azi să facă cercetare?

Studenții zilei de astăzi au un orizont extraordinar. Fiecare generație cuprinde viitori profesioniști potriviți pentru fiecare din domeniile farmaceutice cunoscute. Cercetarea este una din opțiunile de mare interes pentru mulți dintre tinerii noștri absolvenți. O parte dintre ei fac studii doctorale, alții preferă să fie integrați în laboratoare din institute de cercetare sau optează pentru cariera academică.

G.: Sunt tineri care vor să vă calce pe urme?

N-aș putea să spun cu certitudine, însă colaborez foarte bine cu oamenii tineri. Nu m-am gândit niciodată că aș putea fi un model de urmat îndeaproape. Le spun tuturor studenților anului I, de la prima întâlnire, că ceea ce am putut să fac eu, cu siguranță vor putea și ei, probabil cu mult mai bine. Le spun acest lucru, mai ales pentru că știu că există o sumedenie de întrebări și câteodată temeri legate de cum vor face, cât pot face din cerințele acestei facultăți.

G.: Aveți numeroase cărți și articole științifice publicate. Care dintre ele v-a acaparat cel mai mult?

În ultimii ani sunt interesată de domeniul medicamentelor radiofarmaceutice. La noi în țară are o pondere de utilizare și de cunoaștere relativ mică. Îmi doresc și sper să reușesc să-l fac cât mai cunoscut, să pot să ajut la dezvoltarea lui, astfel încât să devină o opțiune profesională pentru un număr cât mai mare de farmaciști.

G.: Care considerați că este cea mai importantă realizare a dumneavoastră?

Cea mai importantă realizare este prietenia și încrederea pe care fiica mea mi le arată fără să ezite. Profesional, ar fi faptul că, fiind calificată și în domeniul radiofarmaciei, am o colaborare deosebită cu colectivul de cercetători din Centrul de Cercetări Radiofarmaceutice din cadrul Institutului de Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei”. Aș vrea ca radiofarmacia să devină un prezent profesional pentru absolvenții noștri, dar pentru asta trebuie destul de mulți pași în timp. Organizatoric, aș putea spune că evenimentul cel mai important al anului trecut și anume Congresul Național de Farmacie la care am fost președinte al comitetului de organizare a fost categoric realizarea cu greutatea cea mai mare. Trebuie să precizez că am avut norocul unei colaborări foarte bune cu toate cadrele didactice din facultatea noastră care s-au mobilizat exemplar, m-am bucurat de ajutorul conducerii Colegiului Farmaciștilor din România și al Societății de Științe Farmaceutice din România. Acest trio a făcut ca lucrările Congresului să se desfășoare în condiții foarte bune, că atmosfera generală a celor trei zile să fie de schimb de informații profesionale într-o atmosferă de colegialitate, umanitate și respect.

G.: A fost vreun moment în care ați regretat alegerea profesiei?

Niciodată. Am plecat pe drumul farmaciei la 18 ani, fără să am nici cea mai vagă idee despre ce urmează. Eram o iubitoare de chimie, de plante și de oameni. Nu a fost nimic simplu, nici cei cinci ani de facultate, nici stagiul, nici ceea ce am făcut după stagiu. Îmi plac provocările, îmi place noul, îmi place să învăț, mai mult decât orice altceva. Îmi place să văd rezultate, dar am și răbdarea necesară unei construcții mai mari. Am avut șansă. Sunt fericită că ceea ce-mi place cel mai mult să fac a devenit profesie.

G.: Ați fost vreodată tentată de perspectiva plecării din România, pentru a profesa în altă țară?

Nu. Sunt mai mulți factori care au dus la lipsa tentației și toți sunt în sfera emoțională. Îmi place să vorbesc românește, să am la îndemână cuvintele lui Ion Creangă, expresiile lui Caragiale, catrenele lui Păstorel Teodoreanu. Cui ai putea spune în afara țării o replică a lui Toma Caragiu și acela să înțeleagă? Am fost plecată în vacanțe din 1990 în foarte multe locuri. Nesperate ca perspectivă înainte de acest an, neașteptat de frumoase, cu oameni plăcuți. Un prilej de a învăța despre alte culturi. Mi-a plăcut foarte mult să vad și plăcerea călătoriei o am și acum. Am familie apropiată pe alte continente, i-am vizitat cât de des a fost posibil. Acasă pentru mine e aici, cu bunele și mai puțin bunele. Sunt o optimistă incurabilă și ochii mei văd întotdeauna întâi bunul, frumosul, iar pentru restul căutăm soluții.

G.: Care sunt principalele trei concluzii cristalizate după cei aproape 20 de ani de activitate în domeniul farmaceutic?

Aș spune că la nivel mondial domeniul farmaceutic a explodat prin complexitate, că este imposibil să poți face previziuni pe orice palier al lui și că principalul lucru pe care trebuie să-l facem este să avem mintea deschisă.

G.: Ce vă nemulțumește azi, când vă uitați în urmă?

Nu pot să spun că m-ar nemulțumi ceva anume. Sunt un om care privește situațiile constructiv, căutând continuu soluțiile cele mai potrivite. Am trăit și am făcut totdeauna așa cum am considerat că este bine la momentul respectiv, așa că, citând dintr-un cantec al lui Edith Piaf, „je ne regrette rien”.

G.: Ce planuri aveți pentru 2017?

Profesional, doresc să fac ceea ce e posibil din poziția actuală, astfel încât studenților facultății noastre să le fie cel puțin la fel de bine pe cât le-a fost până acum. Doresc să continui planurile pe care decanii anteriori le-au gândit și au început să le pună în practică în ideea creșterii nivelului de cunoaștere și al stimei de sine al tinerilor farmaciști. Am norocul unui colectiv de profesori deosebit de dedicați activității didactice și de cercetare, o echipă administrativă bine organizată și studenți extraordinari. Mergem împreună cu toate pânzele sus. În plan personal, nu am gânduri deosebite de cele ale anilor precedenți. Îmi place să trăiesc, ori viața e un continuu neprevăzut. Sunt curioasă să văd ce urmează!