Interviu prof. univ. dr. Laura Mazilu

Prof. univ. dr. Laura Mazilu, medic primar oncologie, Ovidius Clinical Hospital, are o experiență de peste 25 de ani în tratarea pacienților oncologici. De 10 ani este și coordonator al Programului Național de Oncologie – Subprogramul de tratament al bolnavilor cu afecțiuni oncologice. Începând din această primăvară, prof. univ. dr. Laura Mazilu va conduce Centrul de Oncologie și Radioterapie ce va fi inaugurat în cadrul Ovidius Clinical Hospital. Pe lângă activitatea pe care o desfășoară în spital, doamna doctor îi îndrumă pe studenți de la catedra Disciplinei de Oncologie, Facultatea de Medicină, Universitatea „Ovidius”, Constanța. Zi de zi, luptă pentru viața pacienților săi, pentru ca aceștia să poată beneficia de tratamente și de o calitate crescută a vieții.

GALENUS: Specialitatea oncologică este una foarte complexă. Ce v-a determinat să o alegeți?

Răspunsul la această întrebare este o întreagă poveste… Când m-am găsit, ca tânără absolventă de medicină, în situația de a alege o specialitate, după examenul de rezidențiat, nu știam foarte clar ce îmi doresc, astfel că am ales medicina internă. La 3 luni de la examenul de rezidențiat, am dat concurs pentru postul de preparator universitar la Facultatea de Medicină a Universității „Ovidius”, Constanța, disciplina Oncologie și, prin urmare, am solicitat schimbarea specialității din medicină internă în oncologie. Ulterior, după ce am terminat rezidențiatul de oncologie, mi-am completat pregătirea cu a doua specialitate, cea de medicină internă. Privind retroactiv, pot spune că pentru mine a fost mai „firească” această succesiune „inversă” și am înțeles mult mai bine ambele specialități în acest mod. Dar ce aș vrea să subliniez este că oncologia ca disciplină m-a atras din timpul facultății și acest lucru se datorează și doamnei prof. dr. Dana Stănculeanu, actualul președinte al SNOMR (Societatea Națională de Oncologie Medicală din România), care mi-a fost asistent de grupă la acel moment.

Care este provocarea fiecărei zile, în lupta împotriva cancerului?

Fiecare zi în specialitatea de oncologie este un „câmp de luptă”. Lupta se dă pentru viața pacienților pe care îi tratez – să trăiască mai mult și mai bine. Acest lucru presupune o pregătire continuă a mea ca medic. Sunt tot mai multe informații disponibile în permanență, cantitatea procesată de un clinician crește permanent, iar peste acest proces de „informare la zi” intervine necesitatea filtrării și selectării acelora care chiar se potrivesc pacientului și sunt, de asemenea, posibile de a fi puse în practică.

Cât de importantă este abordarea multidisciplinară a pacienților oncologici și cum ar trebui să fie corect realizată?

Nu se poate discuta despre medicină în general, în ziua de astăzi, fără o abordare multidisciplinară. Cât despre oncologie, studiile arată fără echivoc faptul că pacienții care sunt abordați multidisciplinar au un prognostic mai bun și, implicit, o mai bună supraviețuire. Abordarea corectă este în funcție de localizarea bolii și de extensia acesteia și presupune încă de la diagnosticul inițial și ulterior, în diferite momente ale evoluției bolii, implicarea colegilor din diferite specialități chirurgicale, a radioterapeuților, morfopatologilor, radiologilor etc.

Care este traseul unui pacient oncologic sau cum ar trebui să arate acesta?

Traseul pacientului oncologic pleacă de la specialitățile implicate în diagnosticul și tratamentul cancerului – chirurgie, radiologie, diferite specialități medicale, anatomie patologică, radioterapie etc. și, în final, oncologie medicală. În mod ideal, traseul pacientului ar trebui să fie cât se poate de scurt. În oncologia medicală sunt trei obiective: vindecarea, prelungirea supraviețuirii, cu o calitate bună a vieții, și paliația. Pacientul oncologic nu este preocupat doar de cât timp va mai trăi, ci și de calitatea vieții sale. Iar asta presupune un diagnostic prompt, tratament potrivit, la momentul potrivit și chiar la locul potrivit – îmbunătățirea calității îngrijirii este un aspect tot mai important pentru pacientul oncologic, la fel ca și nevoia sa de a fi informat, de a avea opțiuni, de a avea acces nu numai la terapii, ci și la surse bine informate. Apoi, să nu uităm că există un factor economic care influențează dramatic opțiunile pacientului obișnuit din România – puține centre oncologice, supraaglomerate, cu medici copleșiți de numărul de pacienți și de birocrație – toate acestea nu vor asigura acel traseu scurt și acea calitate a vieții spre care tindem, când vorbim despre pacienții oncologici.

Din fericire, sistemul de sănătate este tot mai bine reprezentat și de sistemul medical privat, care vine cu investiții majore ce oferă pacienților noi opțiuni. La începutul lunii aprilie 2023, Ovidius Clinical Hospital deschide un Centru de Oncologie și Radioterapie care va avea în secția clinică 32 de paturi, din care 6 sunt destinate îngrijirilor paliative. Pacientul oncologic din Dobrogea are astfel în apropiere de casă opțiunea unui diagnostic prompt și a tratamentului potrivit. De exemplu, cele două buncăre de radioterapie sunt dotate cu aparatură de ultimă generație, vârful în domeniu în acest moment; sălile de tratament sunt moderne, totul este gândit pentru creșterea calității vieții pacientului oncologic și actului medical, de la ambient la opțiunile de tratament. Apoi, este important de precizat că serviciile de chimioterapie și de monitorizare imagistică pentru pacienții OCH sunt deja decontate prin CNAS și la fel se va proceda și cu serviciile de radioterapie – vor fi decontate încă de la deschidere.

Sunteți coordonator al Programului Național de Oncologie – Subprogramul de tratament al bolnavilor cu afecțiuni oncologice. Care este situația actuală a programelor pentru pacienții oncologici și ce planuri sunt prevăzute pentru a-i sprijini în continuare?

Sunt într-adevăr coordonator al Programului Național de Oncologie, dar sunt privilegiată din acest punct de vedere în OCH, pentru că eu solicit medicația de care este nevoie la pacienții în curs de terapie sau la care se inițiază tratamentul și nu pierd timpul necesar îngrijirii pacienților, în proceduri birocratice inutile; de toate aceste lucruri, se ocupă personalul dedicat. În ultimii ani, datorită politicilor de rambursare, pacienții au acces la un număr mare de terapii noi, care aduc beneficii importante în controlul bolii oncologice și în supraviețuire.

„În practica oncologică curentă, tratez tipurile uzuale de cancer – mamar, prostată, plămân, localizări digestive, tumori ginecologice, vezică urinară, cap și gât, precum și altele.”

Comunicarea cu un pacient în stare terminală este una dintre cele mai serioase probleme în practica oncologică. Cum reușiți să nu vă lăsați copleșită?

Comunicarea este parte integrantă și extrem de importantă a actului medical. Unele dintre abilitățile de comunicare le-am dobândit în urma competenței în „Îngrijiri paliative”, dar probabil că și personalul medical ar trebui să beneficieze de asistență de specialitate, pentru diminuarea riscului de burnout.

Ce spun statisticile legat de cancerele moștenite și ce sfătuiți pacienții să facă?

Cancerele moștenite reprezintă 10 – 15% din totalul cancerelor tratate în practica clinică. Recomandarea de elecție ar fi în principal discuția cu un genetician și, în funcție de mutația respectivă, se recomandă investigații și intervenții specifice.

Putem vorbi despre terapii noi în tratarea cancerului?

Putem vorbi despre posibilitatea de a avea disponibile tehnologii/echipamente de înaltă performanță – echipamentele de radioterapie, echipamentele de imagistică, accesul la chirurgie oncologică prin intermediul echipei chirurgicale și accesul la terapii oncologice (neexistând discontinuități în aprovizionarea cu medicație oncologică specifică), adică exact ceea ce oferă Ovidius Clinical Hospital.

Cum a afectat pandemia domeniul oncologiei și cum v-ați adaptat la momentul respectiv?

Pot spune că, din fericire, pacienții oncologici nu au fost afectați în mod direct de pandemie, pentru că activitatea serviciilor de oncologie nu s-a oprit în această perioadă – am lucrat fără pauză și ne-am asigurat că pacienții au acces în spital și au parte de tratament. În plus, poziția Societății Naționale de Oncologie Medicală din România, prin intermediul Comitetului Director, a fost fermă și imediată și a transmis, prin intermediul unui document către Ministerul Sănătății, un set de „Măsuri recomandate în vederea reducerii impactului pandemiei COVID-19 asupra pacienților oncologici și asupra serviciilor de oncologie”. În acest mod, Societatea Națională de Oncologie Medicală din România a contribuit la asigurarea accesului pacienților în secțiile de oncologie și la tratament.

Din punctul dumneavoastră de vedere, ce ar trebui făcut în plus pentru pacientul oncologic?

Dacă ne referim la modul general, în România, cred că mai sunt multe de făcut pentru pacientul oncologic – suport psihologic, un traseu mai scurt de la diagnostic la tratament, mai mult timp pentru pacient prin reducerea birocrației, mai multe centre oncologice etc. Întotdeauna există loc de mai bine!

Care este rolul cercetării în domeniul oncologiei?

Fără cercetare, nu am fi astăzi unde suntem în oncologie – am plecat acum mai bine de 20 de ani de la o abordare holistică, pe principiul „one size fits all”, și am ajuns la terapii personalizate. Cercetarea în oncologie implică atât cercetarea fundamentală, cât și cercetarea clinică – trialurile, studiile clinice. Multe din respectivele trialuri se desfășoară în acest moment și în OCH, iar pentru pacientul oncologic, conform ghidurilor de specialitate, înrolarea într-un trial clinic reprezintă o opțiune „state of the art”.

Ați avut momente în care ați vrut să renunțați?

Da, am avut; mi-am dorit uneori să fi avut mai mult timp pentru familie și în principal pentru fiul meu, care m-a văzut destul de rar… Munca până seara la spital, timpul necesar pentru pregătirea profesională, prezentări, cursuri pentru studenți, toate acestea presupun să renunți la ceva – în cazul meu, a fost timpul dedicat familiei mele.

Povestiți-ne, vă rugăm, și despre experiența de la catedră. Cum sunt noile generații de studenți și ce sfaturi aveți pentru ei?

Savurez mai mult munca la catedră odată cu trecerea anilor; probabil că odată cu generațiile de studenți m-am maturizat și eu. Munca la catedră m-a ajutat să comunic, să înțeleg mai bine ce comunic, în ce mod să comunic, ca să mă fac înțeleasă. Consider că munca de dascăl este un privilegiu, pentru că și eu învăț odată cu studenții și de la studenții mei și învăț, de asemenea, de la colegii mei mai experimentați și asta mă ajută în munca de medic și în cea de profesor. Nu știu dacă noile generații de studenți sunt altfel, ce pot spune despre ei este că sunt tineri, trebuie formați și această îndatorire revine celor de la catedră. Sfatul meu pentru ei este să se bucure de „lipsa de griji” a studenției, să fie curioși, să fie curajoși, pentru că odată ajunși doctori, vor avea imensa sarcină de a fi responsabili de sănătatea pacienților lor și este o sarcină uriașă, care presupune să fie serioși și umili în fața marelui miracol care este „viața”.