Interviu prof. univ. dr. Rupert Bartsch

Un cancer care se dezvoltă la nivelul sistemului limfatic, limfomul reprezintă un diagnostic îngrijorător pentru orice pacient. Şansele de supravieţuire cresc însă atunci când sunt aplicate cele mai noi metode de tratament. Pentru a afla ultimele informaţii despre limfom, am stat de vorbă cu prof. univ. dr. Rupert Bartsch, medic specialist în oncologie, Wiener Privatklinik, Austria. Un reputat specialist în oncologie, prof. univ. dr. Rupert Bartsch are o experienţă vastă în domeniul depistării, tratării şi prevenirii limfomului. Pe lângă munca din cabinetul de la Wiener Privatklinik, prof. univ. dr. Rupert Bartsch este şi profesor la Universitatea Medicală din Viena. În plus, este de părere că perfecţionarea profesională este esenţială şi de aceea are publicate peste 100 de lucrări, în reviste medicale prestigioase, precum Clinical Cancer Research, Journal of Clinical Oncology sau Lancet Oncology.

Galenus: Ce este limfomul și cum se manifestă?

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Limfoamele sunt un grup heterogen de afecțiuni hematologice maligne ce derivă din limfocite, un tip special de celule imune. Limfomul poate cauza umflarea ganglionilor limfatici, schimbări ale numărului de celule sangvine – cum ar fi diminuarea celor albe și roșii și/sau trombocitelor – în cazul infiltrării măduvei osoase, a organelor viscerale (ficat sau plămâni) sau a sistemului nervos central cu celulele limfomului. În plus, în cazul limfoamelor cu celule T, poate avea loc și infiltrarea cutanată. Simptomele specifice includ: oboseală, temperatură ridicată a corpului, transpirație nocturnă și pierderea în greutate. Ultimele trei simptome pot fi introduse în categoria simptomelor de tip B și indică un stadiu mai avansat al bolii (limfomul cu celule B).

De câte tipuri este limfomul și care este diferența dintre ele?

În funcție de tipul celulei de origine, se pot distinge două tipuri de limfom: limfom cu celule B și limfom cu celule T. Limfoamele cu celule B sunt de departe cele mai comune și tratamentul constă, în general, în chimioterapie și imunoterapie cu anticorpi monoclonali (obținuți în laborator). Alte metode de tratament includ radioterapia și terapia personalizată. Din punct de vedere evolutiv, limfoamele pot fi de două tipuri: indolente (avansează lent) sau agresive (evoluează rapid), iar tratamentul variază de la ținerea sub observație a afecțiunii până la chimioterapie intensă. În zilele noastre, investigațiile cu privire la prezența sau absența alterării genetice a celulelor limfomului permit o analiză mai complexă asupra metodelor posibile de tratament.

Există factori biologici care cresc riscul de a dezvolta această afecțiune?

În general, vârsta înaintată este un principal factor de risc în dezvoltarea limfomului. Pe lângă acesta, și infecțiile virale pot determina apariția acestei afecțiuni.

Care sunt semnele care ar trebui să ne trimită imediat la un control și cum putem preveni limfomul?

De obicei, primele semne includ umflarea ganglionilor limfatici, oboseală sau simptomele din categoria B enumerate mai sus. În momentul de față nu există niște metode specifice de a preveni dezvoltarea limfoamelor.

Care sunt opțiunile în ceea ce privește metodele de tratament?

O varietate de metode de tratament sunt disponibile astăzi. Acestea includ: chimioterapia, imunoterapia, radioterapia și anumite forme de terapie personalizată care pot fi folosite în cazul unor subgrupuri de limfom. Nu toate limfoamele necesită tratament imediat, totuși, terapia locală a leziunilor cutanate este absolut necesară în cazul limfoamelor cu celule T. Limfomul gastric (MALT) poate fi tratat chiar și cu antibiotice care pot duce la eradicarea infecțiilor cu bacteria Helicobacter pylori.

Care sunt șansele de supraviețuire pentru pacieții cu limfom?

Anumite tipuri de limfom răspund foarte bine la tratament, în timp ce altele nu. În general, rezultatul pe termen lung depinde de subtipul afecțiunii, de stadiul acesteia și de alterațiile genetice în celulele limfomului care pot opune rezistență tratamentului.