Prof. dr. Doina Anca Plesca: „Menirea mea, de fapt, este aceea de dascal si de medic”

Interviu prof.dr. Doina Anca Plesca, Decan al Facultatii de Medicina UMF Bucuresti, medic primar pediatru, medic primar neurologie pediatrica, supraspecializare pneumologie pediatrica.

„Eu mi-am dorit dintotdeauna sa fiu medic, am iubit aceasta scoala, o iubesc si vreau sa ramana si sa reprezinte o universitate de elita si, totodata, de referinta in invatamantul medical romanesc, dar si european.”

GALENUS: Am aflat inainte de interviu ca, de 5 luni, sunteti decanul Facultatii de Medicina din Bucuresti. Nu aflasem inca aceasta veste, asa ca va intreb ceva ce nu aveam in documentare: cum ati primit aceasta provocare?

Da, sunt de 5 luni decan. Nu stiati pentru ca nu scrie nicaieri despre noua mea functie si nici nu cred ca ar fi trebuit sa apara aceasta informatie. Eu cred ca nu trebuie sa te bati singur cu pumnii in piept, ci trebuie sa se vada rezultatele muncii tale, sa stai in spate iar tot ceea ce faci, sau incerci sa faci, sa fie perceput si apreciat de membrii comunitatii universitare.

Sa concurez pentru aceasta functie a fost intr-adevar o mare provocare pentru mine, pornind de la ideea ca forta de munca, meticulozitatea, ordinea, curiozitatea si perseverenta unei femei trebuie sa isi spuna cuvantul. Sa zicem ca am fost curajoasa pentru a accede la aceasta extrem de grea functie de conducere.  Mi-am  dorit si sa vin cu un suflu nou si asa m-am hotarat sa particip la concurs. Contracandidatii mei au fost 3 barbati! Nu vreau sa ii nominalizez pe cei care au concurat alaturi de mine si nu au avut sansa mea, insa poate ar merita sa precizez un lucru important din punctul meu de vedere si anume ca doi dintre cei trei candidati sunt in echipa mea ca prodecani. Asadar, ii apreciez foarte mult si intotdeauna merg pe principiul constructiei unei echipe puternice, alcatuita din oameni valorosi, seriosi, cu probitate morala, dornici sa munceasca.

Cum este un concurs de decan?

In primul rand, un astfel de concurs nu e chiar asa de usor, el se supune prevederilor legislative. Trebuie sa iti prezinti un CV, un plan managerial structurat pe anumite domenii: de dezvoltare institutionala, de imbunatatire a sistemului de invatamant, de cercetare, de relationare si colaborare cu studentii etc. Masterul de management al sanatatii, securitatii si relatiilor publice, pe care l-am absolvit in urma cu cativa ani, m-a ajutat acum  foarte mult. In plus, experienta dobandita in timp in activitatea didactica si de asistenta medicala, flancata de dorinta si speranta ca la sfarsitul mandatului vom lasa ceva bun in urma, m-a motivat pe deplin.

Daca m-ati intrebat de concurs, sa va mai spun ca dupa ce s-au depus de catre toti candidatii documentele mentionate, s-a trecut la audierea, in Consiliul profesoral, a celor inscrisi la concurs. A urmat un vot secret care sa decida cine merge mai departe la concursul propriu-zis. Am depasit aceasta etapa dupa care am fost audiati de comisia de concurs. In fata comisiei a urmat un  interviu pe diferite domenii. In urma concursului, am dobandit aceasta pozitie care realmente ma onoreaza dar, in acelasi timp, ma obliga sa dau ce este mai bun din mine. Sunt convinsa ca aceasta functie inseamna foarte multa responsabilitate si ca oamenii asteapta foarte mult de la mine.

La Facultatea de Medicina din cadrul UMF Carol Davila, din Bucuresti am reusit sa daram  o cutuma din punctul meu de vedere, aceea de a castiga o pozitie de conducere ca femeie, pentru ca de obicei traditia spune ca barbatul trebuie sa conduca, iar femeia din spate sa dea idei. Aceasta cutuma a fost depasita, ramane de vazut daca va fi mai bine sau nu.

Pentru cat timp este mandatul de decan?

Mandatul meu este de 4 ani. Si in acesti 4 ani mi-am propus sa creez o comunicare mai buna intre cei doi parteneri si anume cadrele didactice si studentii. Se impune sa implementam proceduri, regulamente care sa amelioreze procesul de invatamant, de evaluare a studentilor, de comunicare cu celelalte componente ale universitatii, pentru ca, in final, sa ne permita sa functionam mult mai bine si mai usor. Poate nu se stie, dar facultatea de medicina este foarte mare, este una dintre cele mai mari facultati de medicina din Europa; avem aproximativ 1.250 de cadre didactice si aproximativ 6.000 de studenti, ceea ce este foarte mult si atunci, daca nu ai niste reglementari foarte clare pot aparea derapaje, ori intresul echipei din care fac parte este de a stabili  regulamente, in concordanta cu legislatia, in care sa fie cuprinse proceduri foarte precise si clare, care sa ne inlesneasca activitatea de zi cu zi, activitate didactica, de cercetare, de asistenta medicala.

Participari la congrese, carti scrise, vicepresedinte a doua societati nationale, medic pediatru la un spital din Bucuresti… Cum v-ati putut angaja la toate acestea?

Am o familie extraordinara! Trei baieti. Unul mare, sotul meu, care m-a flancat intotdeauna, profesor universitar la Universitatea Politehnica. De fapt, trebuie sa marturisesc ca, daca nu era el sa ma sustina, nu cred ca as fi realizat toate acestea. A inteles ca imi doresc foarte mult aceasta cariera, ca pot, si nu mi-a stat in cale. M-a lasat sa ma aplec asupra cartilor, sa citesc, sa scriu, sa merg la spital, sa imi construiesc prelegeri. Menirea mea, de fapt, este aceea de dascal si de medic; imi place foarte mult sa pregatesc cursuri intresante pentru studenti, rezidenti, medici, pe intelesul lor, adica notiunile dificile sa le prezinti cat mai simplu, mai clar si aduse la zi. In plus, activitatea medicala de zi cu zi este esentiala in formarea si implinirea unui medic.

Or, daca nu ai o familie extrem de sudata, cu un partener care sa te sustina si sa te lase sa te dezvolti, ratezi aceasta sansa!

Am copii, doi baieti. Cel mare, absolvent al Universitatii de Arta teatrala si cinematografica, este editor de imagine si sunet, a terminat facultatea de multimedia, iar cel mic este student.

Unde? … La medicina?!

Da, este student la medicina in anul III si asa cum spun eu este calcaiul lui Ahile pentru mine. Si el duce la randul lui o povara si i-am explicat ca este foarte important sa inteleaga ca singurul mod in care ma poate ajuta este sa fie un student serios, modest. Sa mearga la scoala, sa nu lipseasca, sa invete, sa isi vada de examene, pentru ca din momentul in care a devenit student la Facultatea de medicina, noi doi ne-am despartit. La facultate eu sunt cadru didactic, nu mama. Asta e viata si el trebuie sa se descurce pe propriile lui picioare ca orice alt student. Cred ca asa trebuie sa se desfasoare lucrurile si el este o provocare pentru mine.

Ati spus ca sunteti o femeie curajoasa, si sunteti. Va considerati si una de succes?

Un medic si un dascal ar trebui sa se caracterizeze in primul rand prin modestie. Asa cred ca am raspuns intrebarii dumneavoastra. O sa va marturisesc ceva foarte dureros pentru mine: am ramas orfana de mama de la 7 ani. Acesta este si motivul pentru  care mi-am ales specialitatea pe care o am – suferinta unui copil nu o poate intelege decat cineva care a trecut printr-o suferinta. Mama mea era o femeie foarte desteapta. Era doctor in matematica cand s-a prapadit. Isi luase doctoratul la 32 de ani si intotdeauna mi-am dorit sa fiu cel putin egala cu ea. Asta m-a motivat, probabil pornind si din suferinta pe care am purtat-o de-a lungul anilor: lipsa afectiunii materne care a insemnat foarte mult pentru mine.

Am simtit foarte mult lipsa mamei si ea a fost pentru mine intotdeauna un model pe care am dorit sa il ating si astfel m-am intarit, intrand uneori intr-o competitie poate nedreapta vis-a-vis de barbati, pornind de la rationamentul ca o femeie trebuie sa munceasca mai mult pentru a se putea realiza. In viata este important sa fi  corect, muncitor, perseverent si sa demonstrezi ca poti. Sa iti canalizezi toata forta spre un obiectiv pe care sa il atingi, dupa care sa mergi mai departe. Si chiar daca fiecare dintre noi mai avem nemultumiri, neimpliniri, trebuie sa le consideram ca o motivatie  pentru a merge mai departe numai asa cred ca viata nu trece pe langa noi. Am un principiu si anume ca, pe unde trec, trebuie sa las ceva bun in urma. In acesti 4 ani de mandat e important sa fac ceva care sa ramana si care sa fie emblematic pentru o femeie.

Atunci  va propun de pe acum o intalnire peste 4 ani, sa fie un interviu in oglinda…

Da, va astept. Eu mi-am dorit dintotdeauna foarte  mult sa fiu medic, am iubit aceasta scoala si o iubesc si vreau sa ramana de referinta in invatamantul medical romanesc.

Cum era facultatea atunci? Cum erau studentii?

E o diferenta ca de la cer la pamant. Nici nu pot face o comparatie, sau vreun comentariu sau un paralelism intre cum eram noi, ca studenti, si cum sunt ei. Incep de la selectia extrem de dura, la concursul de admitere la care noi am fost supusi. Mi-aduc aminte ca o prima conditie ca sa poti accede macar cu gandul ca te poti inscrie si promova concursul de admitere la facultatea de medicina era volumul mare de cunostinte.

Trebuia sa stii foarte mult, practic notiunile pe care le parcugeai in primii 2 ani de facultate. Acum  ma uit la noile generatii cum  se chinuiesc sa invete o carte de 130 de pagini la biologie si inca pe atat la fizica sau chimie! Deci dintr-o data, selectia  era mult mai dura. In al doilea rand, seriozitatea si respectul pe care noi studentii il aveam vis-a-vis de cadrele didactice, de facultate. Cand un profesor trecea pe culoar, noi ne apropiam de perete facandu-i loc si respectuos il salutam.

Acum, cu greu ne putem strecura printre ei, si ne bucuram daca nu suntem apostrofati. Vremurile s-au schimbat, tinerii sunt altfel, au prea multe drepturi, uita insa de obligatiile care le revin. Este foarte important pentru noi sa ne aplecam mai mult asupra laturei educative pentru ca un medic trebuie sa aiba o anumita tinuta, atitudine, un anumit comportament atat la patul bolnavului cat si in societate; el trebuie sa fie un exemplu si repet, pentru cei din jur. In aceste circumstante, nu trebuie sa uitam de rolul care ne revine noua dascalilor, nu doar sa-i invatam, dar si sa-i educam.

Generatiile anterioare se caracterizau prin seriozitate si motivare. E greu de spus ce s-a intamplat in timp astfel incat  generatiile noastre nu mai seamana mai deloc cu cele actuale.. Un scurt interviu facut printre studenti ne arata foarte clar ce isi doresc. Noi ne doream sa fim medici buni, sa ne aplecam asupra bolnavului, sa invatam, sa ne perfectionam.

Ei isi doresc sa plece din tara, isi doresc bani foarte repede, ori ei nu ne inteleg pe noi, sau nu ne cred ca, pentru a avea bani, trebuie sa muncesti foarte mult, trebuie sa fii foarte bine pregatit, sa performezi in specialitatea ta. Asta inseamna ca un medic este bun si isi cunoaste meseria cand are rezultate, pacientii sunt corect diagnosticati, se simt bine dupa instituirea terapiei, sunt vindecati.  Rationamentul este extrem de simplu, numai ca mai greu de implementat.

As mai insista aspura unui aspect important. Poate ca sunt prea multi studenti fata de vremurile studentiei mele. Unul  din lucurile bune pe care intentionam sa le realizam, sper ca o unealta in a colabora mai bine cu studentii, este sistemul tutorial in care sa implicam mai mult cadrele didactice in relatia cu ei. Este important sa identificam din vreme problemele cu care se confrunta pentru a putea sa le solutionam cat mai rapid.

Este imbucurator ca in ultimii ani se inregistreaza un trend ascendent de a accede la Facultatea de medicina. Intr-o facultate mare, la care standardele sunt extrem de ridicate, trebuie sa acceptam si existenta unor studenti cu taxa pentru a putea sa supravietuim din punct de vedere financiar. Pe de alta parte, desi sunt multe facultati de medicina nou create in tara, sunt foarte multi tineri care doresc sa studieze la noi, pentru ca blazonul acestei Universitati  si implicit al Facultati de Medicina ofera si o alta deschidere.

Daca ma refer la studenti, poate ca ei sunt altfel pentru ca sunt o generatie care parcurge un sistem de invatamant de licenta supus unor transformari legislative care de multe ori le creeaza un sentimet de nesiguranta, in plus lupta pentru a obtine un loc la rezidentiat, apoi un loc de munca! Cred ca varianta aceea cand sustineai un concurs de rezidentiat, ocupai un loc intr-o specialitate, dar si un post sigur untr-o unitate sanitara era o solutie mai buna. Poate fi si o modalitate de a stopa plecarea lor.

Pe de alta parte, trebuie sa amintesc ca statul roman investeste foarte multi bani intr-un student la medicina, si ar fi corect cel putin pentru acest efort bugetar ca ei sa nu paraseasca tara gata pregatiti, adica sa ii oferim pe tava celor de afara. Trebuie gasita o modalitate legala,  de a stopa exodul tinerilor. Dar nu poti sa ii opresti sa plece daca nu le oferi nimic in schimb. Viitorul sistemului de sanatate inseamna in permanenta improspatarea cu tineri, astfel incat schimbul intre generatii sa se faca lin, nu abrupt ca in prezent.

In plus, se impune ca, in perioada celor sase ani de studentie, sa crestem calitatea procesului de invatamant, dar si exigenta. Trebuie sa ii pregatim mai bine, sa fim, cu riscul de a-i supara, mai severi, si sa nu lasam sa mearga mai departe, pe cei slab pregatiti. Cu alte cuvinte, sa intre multi in facultate, dar sa termine cei mai buni. Sa fie o selectie corecta. Asta imi doresc foarte mult, pentru ca ar fi un pas inainte pentru noi. Si daca acest sistem de selectie merge in toata lumea, de ce nu ar merge si la noi?!

Activitatea de cercetare stiintifica

• 14 contracte de cercetare multicentrice internationale obtinute pe baza de competitie in calitate de membru in echipa de cercetare sau in calitate de investigator principal.
•  4 contracte de cercetare/grant in tara.

Contributia stiintifica

• TratatE: 1 (5 capitole).
• Monografii: 6.
• Cursuri: 2.
• Lucrari/studii publicate in reviste de specialitate recunoscute: 152.
• Studii publicate in volumele unor manifestari stiintifice nationale/internationale  recunoscute: 72.
• Postere prezentate la manifestari stiintifice nationale/internationale: 142.
• Rapoarte generale la Congrese, Conferinte nationale/internationale: 69.
• Lucrari comunicate oral la manifestari stiintifice nationale/internationale: 98.

Membra in structuri profesionale stiintifice nationale si  internationale

• Membra a Uniunii Medicale Balcanice (UMB).
• Membra a Ligii europene de lupta impotriva epilepsieI.
• Membra a Societatii Europene de Pneumologie (ERS).
• Membra a Societatii Internationale de Neurologie pediatrica.
• Membra a „American College of Physicians CHEST”.
• Membra a Societatii Americane de Pneumologie (ATS).
• Membra a Societatii europene de boli infectioase pediatrice (ESPID)

Coordonarea de structuri profesionale stiintifice nationale

• Vicepresedinta a Societatii Romane de Pediatrie (din oct.2009).
• Vicepresedinte Societatea Romana de Pneumologie – sectiunea pediatrica.
• Membra in Consiliul Stiintific al Agentiei Nationale a  Medicamentului (1998-2001).
• Secretara a Sectiunii de Pneumologie Pediatrica (2002-2005) din cadrul Societatii Romane de Pneumologie.
• Membra a Cosiliului de Conducere al Sectiunii de Pneumologie Pediatrica din cadrul Societatii Romane de Pneumologie (din 2005 si in prezent).
• Secretara a Societatii Romane de Pediatrie (din 2005-2009).
• Secretara Comisiei consultative a MS (1998-2005).
• Membra a Comisiei consultative a MS (2008- 2009).

Revista Galenus