Prof. Dr. Dan Olteanu: „Aproximativ 40% din bolile tubului digestiv sunt declanșate sau agravate de stres”

Cu peste 45 de ani de activitate didactică și mii de pacienți examinați și tratați, Prof. Dr. Dan Olteanu are multe de împărtășit. Este Medic Primar Medicină Internă și Gastro-hepatologie, unul dintre cei mai buni experți în tratarea bolilor digestive funcționale, precum și în endoscopia digestivă și puncția biopsică a ficatului și pancreasului. În interviul pe care a avut amabilitatea să ni-l acorde, ne-a vorbit despre cele mai mai provocări ale specialității sale, dar și de împlinirile din vasta-i carieră.

GALENUS: Aveți o experiență medicală remarcabilă, începută acum mulți ani. Prezentați-ne, pe scurt, câteva repere din parcursul dumneavoastră profesional.

Am absolvit Facultatea de Medicină Generală București, în anul 1962. Am devenit cadru didactic în 1965 și, după parcurgerea treptelor succesive, ajung, în 1993, profesor universitar. Sunt medic primar medicină internă și gastroenterologie/hepatologie. La pensie, din 2010; profesor consultant și colaborator voluntar la Clinica Medicală I Spitalul Universitar. De asemenea, activez la mai multe centre medicale private. Sunt autor sau coautor la 20 de monografii, autor a peste 100 de articole publicate și membru emerit al Asociației Europene pentru Studiul Ficatului, membru în Comisia de Gastroenterologie a Ministerului Sănătății, membru de onoare al Academiei de Științe Medicale. Sunt doctor în științe medicale.

G.: De ce ați ales să vă specializați în gastroenterologie? Ce v-a determinat să vă îndreptați către această ramură a medicinei?

Am ales gastroenterologia având preocupări din timpul facultății pentru bolile ficatului: lucrarea de licență și lucrarea de doctorat au avut ca subiecte afecțiuni ale ficatului.

G.: Care sunt, din punctul dumneavoastră de vedere, cele mai mari provocări pentru un hepato-gastroenterolog?

Provocările sunt, în plus față de cele ale medicului de familie sau ale medicului internist, obligativitatea de a practica endoscopia digestivă și puncția biopsie a ficatului și pancreasului.

G.: Ce patologii sunt cel mai greu de diagnosticat?

Atunci când vorbim de diagnostic de certitudine, bolile funcționale digestive sunt cele care ridică cele mai multe dificultăți, deoarece presupun eliminarea tuturor bolilor organice care ar putea oferi aceleași simptome.

G.: Cum procedați atunci când aveți în fața dumneavoastră un pacient care acuză o suferință digestivă, fără a prezenta o cauză organică, așa cum se întâmplă, de exemplu, în situația dispepsiei funcționale?

Efectuez toate explorările posibile pentru a evidenția o boală organică. De aceea, impactul economic devine semnificativ.

G.: În ultima vreme s-au făcut mai multe studii care au pus în evidență o puternică asociere între emoții și tulburările digestive. Explicați, vă rog, această legătură.

Stresul și anxietatea determină tulburări ale motilității și sensibilității tubului digestiv pe cale descendentă prin nervii vegetativi și prin descărcarea factorului eliberator al corticotropinei hipofizare, ceea ce crește secreția de hormoni din suprarenale (cortizol).

G.: Din câte ați observat, ce procent dintre bolile gastrointestinale este declanșat de factorii psihologici și în ce măsură contribuie psihoterapia la tratarea acestora?

Aproximativ 40% din bolile tubului digestiv sunt declanșate sau agravate de stres, anxietate, depresie. Există un beneficiu dovedit al psihoterapiei.

G.: Care a fost cel mai complicat caz cu care v-ați confruntat și cum l-ați rezolvat?

A fost un caz de durere abdominală cronică funcțională. Abia după laparoscopie și apoi laparotomie s-au putut obține unele succese în ameliorarea durerii.

G.: Sunteți unul dintre cei mai căutați medici din țara noastră. Câți pacienți tratați, în medie, pe an?

Cel mai probabil, în jur de 700 de pacienți în cadrul centrelor medicale și a activității voluntare la Spitalul Universitar. Mai necesar decât altele, aș putea spune că îmi este posibilitatea contactului cu oamenii, comunicarea interumană.

G.: Cum arată o zi obișnuită din viața dumneavoastră?

Petrec aproape trei ore la unul din centrele medicale (9:00 – 12:00), apoi alte două – trei ore la Spitalul Universitar (12:00 – 15:00). În unele zile, am încă trei ore de activitate la unul din centrele medicale private (17:00 – 20:00). Este vorba despre consultații și efectuarea de endoscopii digestive. Cât timp am fost în funcție − acum sunt la pensie și lucrez mai puțin −, dificultatea era distribuirea timpului între spital, activitatea de profesor și viața de familie. Am căutat ca acest compromis să fie într-un echilibru acceptabil.
G.: Care este cel mai important lucru pe care l-ați învățat despre organismul uman în anii de practică medicală?

Acela că, pentru a se obține rezultate în tratamentul unei afecțiuni, este necesară colaborarea pacientului, care presupune încrederea în medic și un psihic sănătos.

G.: Știm că România nu stă foarte bine la capitolul personal medical în spitale. Cum se prezintă lucrurile în domeniul gastroenterologiei? Care este situația la nivelul țării?

Personalul pe care l-am cunoscut în diverse centre de gastroenterologie nu m-a dezamăgit și pot spune că este, în general, corespunzător.

G.: Ce sfaturi le dați medicilor tineri care vor să vă calce pe urme? Ce le spuneți rezidenților pe care îi îndrumați?

Nu este suficientă documentarea. Este necesară practica (examinarea de bolnavi, zilnic) și, de asemenea, prezența unui maestru, a unui profesor care să ajute orientarea tânărului. În general, o oră de citit literatură medicală pe zi asociată cu trei ore pe zi de examinat bolnavi aduce beneficii semnificative.

G.: Care considerați că sunt cele mai mari realizări ale carierei dumneavoastră?

Formarea a numeroși tineri în cei 45 de ani de activitate didactică și, evident, succesele în diagnostic și terapie. Nu pot preciza care este cel mai frumos compliment primit. Am avut mulțumirea permanentă a unei activități didactice și medicale, cred, de bună calitate.