Prof. Dr. Radu Vladareanu: “Majoritatea pacientelor din Romania ajung la medic nu pentru preventie, ci din pacate pentru o afectiune care urmeaza sa fie diagnosticata si tratata”

Radu Vladareanu este Profesor si Director al Departamentului Obstetrica-Ginecologie la Universitatea de Medicina si Farmacie Carol Davila din Bucuresti, Sef al Clinicii de Obstetrica-Ginecologie a Spitalului Universitar de Urgenta Elias, Prim-Vicepresedinte al Societatii Romane de Ultrasonografie in Obstetrica si Ginecologie, membru al Intenational Board of World Association of Perinatal Medicine, iar in anul 2012 a primit prestigiosul premiu international “William Liley Medal” din partea Societatii “Fetus as a Patient”.

GALENUS: Care considerati ca sunt cele mai importante realizari din cariera dumneavoastra?

R.V.: Am reusit sa construiesc o clinica universitara de prestigiu, in care sunt implicati medici tineri, dinamici, cu potential. Astfel, sunt subintelese unitatea echipei, sub stricta mea supraveghere,  daruirea totala in ceea ce priveste indeplinirea cu profesionalism a actului medical, respectarea si intampinarea nevoilor tuturor celor care ne solicita ajutorul.

Deasemenea, am reusit sa fac sa se vorbeasca despre Romania in comunitatea internationala a medicilor obstreticieni, prin toate conferintele tinute la manifestarile internationale, prin includerea mea in organismele de conducere a acestor comunitati internationale, prin premiile si medaliile pe care le-am primit in afara tarii, dar despre care nu am facut niciodata caz.

G: Povestiti-ne, va rugam, despre un caz dificil pe care l-ati intalnit si cum l-ati solutionat…

R.V.: Sunt multe…In urma cu 2 ani, am luat in evidenta o gravida la 8-9 saptamani de sarcina, o sarcina obtinuta prin fertilizare in vitro, efectuata intr-o clinica din Bucuresti. Era o sarcina gemelara, monocoriala, biamniotica (1 placenta si 2 saci amniotici). Gravida descria dureri moderate in regiunea abdomenului inferior, dureri rapid accentuate, analizele de sange au inceput sa se modifice, chiar sub tratament antibiotic sustinut, si dupa numeroase consulturi interdisciplinare, impreuna cu medicul chirurg decidem interventia chirurgicala intr-o noapte,  pentru suspiciune de peritonita abcedata.  Intraoperator s-a constatat o “punga”de puroi ce prindea intreaga regiunea a ovarului si trompei drepte, foarte grav diagnostic intr-o sarcina incipienta ce a necesitat antibiotice foarte agresive  si terapie intensiva pe masura, pentru ca riscam sa pierdem mama datorita septicemiei care se anunta. Abia dupa cateva zile de sitauatie incerta starea gravidei s-a imbunatatit, sarcina evoluand favorabil pana la termen.

G: Care este cea mai des intalnita afectiune cu care pacientele ajung la dumneavoastra?

R.V.: Nu este vorba neaparat de o afectiune, pentru ca sarcina nu e o afectiune, ci este o stare fiziologica intr-o perioada de timp a femeii. Cele mai multe paciente ajung pentru monitorizarea sarcinii, nu de putine ori pentru sarcini cu probleme, cu patologie asociata sarcinii sau cu feti cu diverse patologii/malformatii, care necesita o atentie sporita. Este asa numita medicina materno-fetala in care m-am implicat foarte mult in ultimii 15-20 de ani.

G: Cum va explicati faptul ca Romania are cea mai ridicata rata de avorturi din UE?

R.V.: Probabil ca nu suntem chiar pe primul loc in Europa. Sunt state care se situeaza mai rau ca noi in statistici – Serbia spre exemplu. Ne situam astfel printre tarile membre U.E.

Exista aceasa situatie pentru ca nu exista cultura contraceptiei. Desi au trecut 23 de ani de la caderea comunismului, perioada in care  pacientele nu aveau acces la informatie, continua acest model de “contraceptie prin avort”. Multe femei sunt constiente ca avortul nu este o interventie inofensiva si ca exista intotdeauna riscuri de vatamare, infectii, sangerari si chiar sterilitate permanenta, dar totusi repeta aceasta interventie de nenumarate ori.

G: Ce pot face medicii pentru ca numarul de avorturi sa scada?

R.V.: Medicii si nu numai – mass media spre exemplu, retelele farmaceutice care sa promoveze contraceptia nu un anume mijloc contraceptiv. Majoritatea pacientelor din Romania ajung la medic nu pentru preventie, ci din pacate pentru o afectiune care urmeaza sa fie diagnosticata si tratata. Deci, s-a pierdut o etapa foarte pretioasa – PREVENTIA.

Cum se fac campanii pentru prevenirea anumitor afectiuni, boli pulmonare spre exemplu, determinate de “consumul”de tutun, asa ar trebui sa se desfasoare si campanii de informare asupra modalitatilor de contraceptie adecvate fiecarei varste in parte. De asemenea ar trebui desfasurate mai des campanii impotriva avortului.

Cea mai eficienta metoda de promovare a contraceptiei, consider ca ar trebui sa se desfasoare prin reteaua teritoriala a medicinei de familie si de ce nu, in scoli in cadrul unor ore de educatie. Desi la ora la care se vor desfasura acele ore, poate unele tinere/adolescente nu si-au inceput viata sexuala, vor fi informate si pregatite pentru momentul in care se va intampla acest lucru. Sau poate li se va starni curiozitatea de a se informa suplimentar.

G: Numarul nasterilor prin cezariana a crescut foarte mult in ultimii ani la noi in tara. De ce credeti ca romancele prefera aceasta metoda?

R.V.: Numarul nasterilor prin operatie cezariana a crescut foarte mult in ultimii ani, pentru ca si Romania urmeaza trendul mondial, cu exceptia lumii a treia si a tarilor nordice. Peste tot in ultimii cinci ani a fost inregistrata o crestere a incidentei nasterilor prin cezariana. Cred ca tine de schimbarile care au avut loc in societate. Mult mai multe femei gasesc mai confortabila cezariana, decat travaliul nasterii vaginale. In plus din punct de vedere medico-juridic au luat o amploare deosebita cazurile de litigii. Daca nasterea vaginala se soldeaza cu suferinta materna sau fetala, ni se imputa faptul ca nu am facut cezariana. Daca dupa cezariana,  evolutia este nefavorabila, suntem intrebati de ce nu am permis gravidei sa nasca vaginal. Si in departamentul nostru solicitarea este crescuta, dar nu peste 40 la suta. Probabil 20 la suta solicita operatia, restul au indicatii medicale.

Din punctul meu de vedere, decizia finala aparține femeii gravide, iar singura prioritate este ca proaspetele mamici și bebelușii sa ajunga cu bine acasa.

Nu se poate vorbi despre avantaje sau dezavantaje ale unui tip de naștere, intrucat ambele variante au plusuri și minusuri. In cazul nașterii normale riscurile mamei sunt mai mici, dar prin cezariana nou-nascutul este mai in siguranța.

G: Cum va explicati insuccesul campaniei de vaccinare anti-HPV si de ce credeti ca ar fi nevoie pentru ca femeile sa nu mai fie sceptice in privinta acestui vaccin?

R.V.: Ar fi fost nevoie de o mai buna informare, de o campanie de promovare mai sustinuta si derulata pe o perioada mai mare de timp, nu neaparat prin transmiterea catre public de informatii medicale “greu digerabile”, ci  prin informatii si intamplari nefericite din viata de zi cu zi, poate chiar cu exemple cu cat de devastator este acest cancer al femii tinere. Informatia esentiala este ca prevenind infectia cu HPV, prevenim dezvoltarea leziunilor colului uterin, ce conduc catre cancerul de col uterin.

G: Ce trebuie facut din perspectiva medicului ginecolog pentru ca numarul cazurilor de diagnosticare gresita, atunci cand vorbim despre cancerul mamar sau de col uterin, sa scada?

R.V.: Cancerul de col uterin nu este frecvent gresit diagnosticat, pentru ca fiind un “organ” foarte accesibil investigarii prin testul Babes Papanicolaou, avem un diagnostic preliminar de la care sa pornim investigatii suplimentare. Evident ca sunt situatii cand rezultatul testului Papanicolaou este bun, si de fapt ascunde o  leziune intraepiteliala sau maligna, dar sunt intr-un procent redus. In situatiile cand se depisteaza in cursul consultului ginecologic o leziune pe col (“rana pe col” – popular) iar testul Papanicolaou este bun, eu personal propun pacientei repetarea testarii in urmatoarele luni.

Cancerul mamar este cea mai frecventa localizare tumorala la femei in tara noastra, cu o frecventa in continua crestere. Tratamentul corect este multidisciplinar si depinde de dimensiunile tumorii, invazia ganglionilor axilari si varsta pacientei.

Depistarea este mai dificila, metodele de diagnosticare (mamografia, ecografia mamara sau RMN mamar) nu sunt atat de accesibile, adresabilitatea pacientelor pentru consult este de multe ori mai tarzie sau prea tarzie de la aparitia unui nodul mamar, astfel incat de multe ori nu se ajunge sa fie tratata afectiunea in stadiul curativ. Fiind atatia parametri de care depinde diagnosticul, tratamentul si prognosticul cancerului mamar, aparent sunt erori, insa realitatea este aceeasi in toate tarile unde nu se face screening activ, ci doar pasiv.

G: Cum procedati atunci cand o pacienta vine la dumneavoastra cu cancer de col uterin in stadiu avansat?

R.V.: In primul rand efectuez  biopsie din tumora colului pentru a avea un diagnostic de certitudine, cu tipul de celula canceroasa, gradul de diferentiere, apoi obligatoriu evaluez prin consult ginecologic gradul de invazie locala a peretilor vaginali si in ultima etapa de investigatii solicit tomografie computerizata de abdomen si pelvis si radiografie toracica, pentru a vedea cat de avansata e boala, daca a produs invazie la distanta (metastaze). La nevoie solicit cistoscopie sau colonoscopie pentru a evidentia eventuala invazie tumorala a vezicii urinare sau a colonului/rectului.

Dupa ce am parcurs toate aceste etape de evaluare, in vederea stadializarii, tinand cont si de starea clinico-biologica a pacientei, impreuna cu medicul oncolog/radioterapeut incadram pacienta in planul terapeutic potrivit stadiului in care se afla: radioterapie/chimioterapie/chirurgie.

G: Care este cea mai eficienta metoda de tratament, cu cea mai mare rata de succes, in cazul cancerului de col uterin?

R.V.: Evident tratamentul chirurgical oncologic, cu excizii largi ale uterului, anexelor si  ganglionilor regionali, urmate sau nu, in functie de stadiu, de tratament adjuvant iradiant. Cel mai bun prognostic il au pacientele diagnosticate in stadii incipiente.

G: Cand poate fi considerata vindecata o femeie care a suferit de cancer de col uterin, care este probabilitatea ca acesta sa recidiveze si din ce cauze?

R.V.: Supravietuirea la 5 ani depinde de stadiul bolii, de tipul celulei neoplazice, de stadiul bolii, de varsta pacientei. Cu cat pacienta esta mai tanara cu atat prognosticul este mai prost, cel mai frecvent sunt tumori cu celule prost diferentiate sau nediferentiate.

G: Este adevarat ca in ultima perioada numarul cazurilor de cancer de endometru a crescut si daca da, care sunt cauzele?

R.V.:Nu a crescut intr-un mod neaparat alarmant. S-a observat insa o crestere a pacientelor obeze, aflate la menopauza, avand asociat diabet si hipertensiune arteriala, la care incidenta este mai crescuta, tesutul adipos avand o implicare de ordin hormonal in aparitia cancerului de endometru. Este evident ca alimentatia nesanatoasa, bogata in grasimi, conduce la crestere ponderala, acesta fiind un trend general al populatiei in ultimii ani.

G: Care sunt cele mai frecvente afectiuni ginecologice cu care se confrunta femeile la menopauza si care ar fi cauzele?

R.V.: Cea mai frecventa afectiune sau mai degraba simptomatologie pentru care pacientele aflate la menopauza se prezinta la consult, este uscaciunea vaginului produsa prin lipsa estrogenului – asa numita vaginita atrofica. Recomand administrarea de geluri/unguente cu estrogen. Alta problema ar fi tulburarile generale ale organismului, de tipul afectiunilor cardiace (aritmii, hipertensiune arteriala), agitatie, anxietate, tulburari de somn, bufeuri, exces ponderal, produse de asemenea prin lipsa estrogenului. Se pot administra tratamente fitohormonale ca adjuvant in imbunatatirea echilibrului hormonal.

O alta problema ar fi sangerarile vaginale in postmenopauza, determinate in aceasta situatie de un exces de estrogen, produs cel mai frecvent de catre tesutul adipos, prezent in exces. Aceasta afectiune trebuie obligatoriu investigata prin chiuretaj uterin biopsic.

Bianca Bădescu