Acasă » Arhivă » Revista Galenus 2006 » Proiect – Legea Farmaciei
Proiect – Legea Farmaciei
1. Despre farmacie in trecut si in prezent
Prof. Dr. Farm. Ana Carata
„Cei care sunt incapabili sa invete din greselile trecute sunt condamnati sa le repete” (McKerman)
In jurul acestui proiect au fost si sunt multe discutii si controverse cu privire la criteriile demografic si geografic pentru infiintarea unei noi farmacii, precum si cu privire la proprietatea asupra farmaciei. In speranta ca articolul de fata va trezi interesul comunitatii farmaceutice din tara noastra, prezentam unele reglementari din trecut si propunerile noastre pentru acest proiect de lege, la care sunt chemati sa-si aduca contributia colegii farmacisti.
Adaugam aici si faptul ca pana la 1948, concesionarea unei farmacii si obtinerea dreptului de a o conduce de catre un farmacist, se facea numai prin concurs.
Unele reglementari din trecut. Reglementari cu privire la distanta intre farmacii
„Sa invatam din trecut!”, ni se spune adesea. Asa s-ar putea concluziona dupa citirea datelor de mai jos:
– 10 aprilie 1773 – ,,Printr-o patenta aparuta ca supliment la legea sanitara din 2 ianuarie 1770, se stabileste pentru toate regiunile Imperiului Austriac (includea si Transilvania), ca farmaciile de casa ale medicilor sa fie admise numai daca distanta dintre medic si cea mai apropiata farmacie publica este de o mila (1609, 3 m., n.n.), (fixata in timp, la o ora, prin instructiunile din 1820) ; medicilor le era permis doar un mic stoc „aparat de urgenta” ; prepararea medicamentelor era interzisa tuturor medicilor ;
– 1774 – dispozitii imperiale privind dispersarea farmaciilor din orasele mari in care prisosesc, catre alte localitati, sedii de circumscriptii sau capitale de judet din Transilvania, lipsite de farmacii;
– 12 ianuarie 1775 – Guberniul (guvernatorul) Transilvaniei trimite o circulara tuturor farmaciilor din Sibiu, intreband daca este cineva dispus a se muta benevol intr-una din imprejurimile orasului, dat fiind numarul mare al farmaciilor sibiene (n.n. concentrate in oras);
– Regulamentul din 18 mai 1841 si Decretul din 21 mai 1844 precizeaza distanta la 2000 stanjeni vienezi (un stanjen, 1,96 m. in Tara Romaneasca; 2,23 m. in Moldova);
– in 25 iulie 1851, este emisa Circulara gremiala (Gremiu spiteresc – asociatie a farmacistilor din tara Romaneasca si Moldova in prima jumatate a secolului al XIX-lea), catre spiterii din Bucuresti, cu privire la distanta dintre doua spiterii (50-60 stanjeni) si hotararea de sustinere materiala si morala a Asociatiei Asistentilor in Farmacie (absolventi ai {colii Nationale de Medicina si Farmacie; nu aparuse denumirea de „farmacist”);
– Decretele imperiale din 11 martie si 11 decembrie 1905 prevad o ora si jumatate departare.
Desi Legea Farmaciei este in atentia institutiilor abilitate si a comunitatii farmacistilor din Romania, de peste 6 ani, inca nu s-a ajuns la un proiect acceptat de furnizorii de produse si servicii farmaceutice, din cauza marilor interese de grup.
Proiectul existent pe site-ul Camerei Deputatilor in luna noiembrie 2006 nu poate fi acceptat din urmatoarele motive:
1. – unele prevederi sunt contradictorii principiilor Cartei farmaciei Europene, sau vin in contradictie cu alte articole chiar din prezentul proiect;
2. – nerespectarea dreptului de proprietate a farmacistului asupra farmaciei, comitere de erori logice (cu buna stiinta, intentionate), pentru satisfacerea intereselor comerciale pentru unii investitori.
Accesul oricarui comerciant la proprietate asupra unitatilor farmaceutice de distributie, este cea mai mare eroare de management sanitar, care persista de peste 15 ani in economia romaneasca. Este eroare pentru ca in activitatea sa, farmacistul se supune si respecta o multitudine de Reguli de Buna Practica, reglementate si insusite prin studii universitare timp de 5 ani, cunostinte pe care un comerciant nu le poseda; farmacistul este obligat sa respecte Codul Deontologic si legislatia specifica, ale caror prevederi sunt in concordanta cu principiile terapeuticii actuale, in beneficiul sanatatii oamenilor si al societatii, prevederi intelese numai de cei pregatiti in domeniul sanitar. Monopolul farmaceutic „este un drept acordat prin lege numai farmacistului, de a prepara, detine si distribui medicamente” (Dictionar farmaceutic, Ed. Did. si Ped. 1998). Din aceste motive, productia si distributia medicamentelor apartine in totalitate farmacistilor. Publicatia Ordinului Farmacistilor din Franta (1) defineste astfel monopolul farmaceutic: „un serviciu public concesionat, pe baza de contract, intre Stat si profesiunea farmaceutica: farmacistii doresc sa li se recunoasca dreptul exclusiv si protejat legal, conform art. L. 512 si L. 517 din Codul de Sanatate Publica, de a distribui medicamente, acest avantaj economic garantand angajarea in misiuni de serviciu public, dar acceptand un control riguros al activitatilor lor de catre puterea publica si Ordinul National al Farmacistilor”.
Economia de piata occidentala catre care tinde Romania, nu este o economie a dezordinii. Fata de situatia actuala din sistemul nostru sanitar, apar unele intrebari:
– de ce invatamantul universitar si postuniversitar s-a structurat pe domenii si subdomenii economico-sociale, daca oricine poate deveni patron intr-un domeniu pentru care nu are nici un fel de pregatire, cum este cazul multor patroni de farmacii?
– de ce exista posturi vacante in sistemul sanitar si in mod deosebit in unitati sanitare cu paturi, pentru ingrijirea pacientilor spitalizati sau internati in unitati de ocrotire sociala, precum si in mediul rural, posturi ce pot fi ocupate numai de catre medici si farmacisti?
– cum se realizeaza obiectivele calitatii, echitatii, drepturilor pacientilor (prevazute in legea nr. 46/2003) si intreaga politica sanitara cuprinsa in Programul Guvernului, cand farmacistii sunt platiti dupa realizarile valorice lunare (incasari de la pacienti)? Mai poate fi vorba de utilizare rationala a medicamentelor (obiectiv prevazut in strategia farmaceutica revizuita a OMS, pentru anii 2000-2003? si inserat in Regulile de Buna Practica Farmaceutica)?
Cu toata responsabilitatea ce ne-o asumam, va informam asupra urmatoarelor probleme de management in domeniul farmaceutic:
– in Directivele Consiliului Europei, activitatea farmaceutica este activitate sanitara, nu comerciala, iar proprietatea asupra farmaciei trebuie sa fie a farmacistului, nu a comerciantului; „Farmacistul trebuie sa fie proprietarul farmaciei, pentru a evita ca interese straine de sanatatea publica sa intervina ‘n eliberarea medicamentelor”. Am reprodus unul dintre Principiile Cartei Farmaciei Europene (Charte de la Pharmacie Européenne, Group. Pharm. de la C.E., International Pharmacy Journal, vol.4, nr.5, 1990, p. 234-235);
– in domeniul farmaceutic nu se aplica principiul cresterii calitatii prin concurenta. De ce? Pentru simplul motiv ca medicamentul nu este de mai multe calitati, ci numai una: aceea ceruta de Farmacopeea Romana in vigoare si alte Norme Tehnice specifice;
– lanturile de farmacii sunt interzise in multe tari europene; in viitor trebuie sa se limiteze proprietatea asupra unei singure farmacii, cu exceptia cazurilor cand un farmacist poate infiinta a doua unitate, avand un farmacist-sef angajat, intr-un teritoriu unde nu exista o alta farmacie si nici o alta solicitare, din partea altui farmacist;
– se mentine de prea mult timp, incadrarea activitatilor farmaceutice la comert (codurile G si H) in CAEN, in loc sa fie la codul P – Sanatate Publica si Asistenta Sociala. Subsistemul farmaceutic, in totalitatea sa, (productia, controlul, asigurarea calitatii si distributia produselor), este componenta a sistemului sanitar, nu comercial. Desi am publicat un articol2 si am facut propunerea schimbarii incadrarii mentionate, nici o institutie competenta nu s-a sesizat, sa trimita la Directia Generala de Statistica o asemenea propunere.
Daca de foarte multi ani, chiar de la primul Cod Comercial, activitatile farmaceutice au fost incadrate la comert, nu se poate face astazi o corectura? Desigur, este un proces indelungat, care trebuie acceptat si in clasificarea internationala a activitatilor din economie, in Nomenclatura Activitatilor in Comunitatea Europeana (NACE). Singura sansa in acest sens, este inaintarea unei propuneri de Hotarare de Guvern, catre organele competente romane.
Ca farmacisti, iubim profesia, care este o profesie sanitara, nu comerciala; -avem convingerea ca numai cu vointa politica se pot realiza obiectivele sanatatii publice; – medicul si farmacistul lucreaza pentru pacienti si pentru societatea romaneasca; ei doresc sa traiasca decent din munca lor; lucrand pentru sanatatea oamenilor, prin munca lor, medicul si farmacistul contribuie la producerea de venit national; numai un om sanatos se implica in productia de bunuri materiale si spirituale;
– in sensul ideilor mentionate mai sus, este necesara o propunere de Hotarare a Guvernului, pentru incadrarea corecta a activitatilor farmaceutice in CAEN, la codul P, (Sanatate Publica); daca se va realiza acest demers, farmaciile, depozitele farmaceutice si drogheriile vor fi scoase de sub incidenta legii comerciale, plasandu-le acolo unde le este locul, in sistemul sanitar;
– in actiunile pe care le intreprind institutiile nationale care se ocupa de politica medicamentului in Romania, se pot sprijini si pe afirmatia unui fost Ministru al Sanatatii care sustine ca FARMACIA NU AR TREBUI S| FIE UNITATE COMERCIAL|;
Despre monopolul farmaceutic, oferta farmaceutica, produse si servicii farmaceutice, activitatea farmaceutica – activitate sanitara nu comerciala, rolul farmacistului in ocrotirea sanatatii, lanturi de farmacii sunt multe articole in presa farmaceutica din ultimii 6 ani. Reproducem cateva titluri.
1. – La définition légale du médicament- Le monopol pharmaceutique – Ordinul Farmacistilor francezi – Buletin de L’Ordre des Pharmaciens Français, Paris, Juillet 1994.
2. – Oferta farmaceutica: – Produse si servicii – in revista ,,Farmacia”, vol. XLVI, 1998, nr. 6
3. – Scrisoare catre FIP (Federatia Internationala Farmaceutica; reuneste societati stiintifice nationale) – in revista „Farmacia”, vol. XLVI, 1998, nr. 5;
4. – Farmacia nu ar trebui sa fie unitate comerciala, Lumea farmaceutica nr.5/2002, p. 4;
5. – „lanturile de farmacii” …o situatie nefireasca si abuziva, – Lumea farmaceutica, nr. 6/iunie 2001, pag. 4-5;
Atasam propunerile noastre de amendamente la Proiectul Legii farmaciei cu motivarea propunerilor, precum si cópii din literatura.
(Acest material, a fost trimis la: Ministerul Sanatatii – Cabinetul Ministrului si Directiei Farmaceutice, precum si Presedintelui Colegiului Farmacistilor din Romania)
– continuarea in numarul urmator –
Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!
Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.