Dezvoltarea fiziologica si nevoile nutritive ale sugarului sanatos

„Sugar” este numit copilul in primul an de viata. Acest prim an si in special primul trimestru reprezinta, din punct de vedere nutritiv, una din perioadele critice, deoarece cresterea este foarte rapida si de asemenea se produc fenomene importante de desavarsire a unor organe, dintre care, alaturi de sistemul digestiv, o importanta deosebita o are sistemul nervos. De asemenea, este important de evidentiat faptul ca obiceiurile alimentare sanatoase ale copilului incep sa se dezvolte inca din aceasta perioada.

Caracteristici fiziologice ale sugarului

Lungimea perioadei de gestatie, alaturi de greutatea mamei inainte si in timpul sarcinii, influenteaza greutatea copilului la nastere. Dupa nastere, dezvoltarea organismului nou-nascut este influentata de interactiunea dintre factorii genetici si alimentatie.

Cresterea

Perioada de lactatie este o perioada de crestere rapida, atat in inaltime cat si in greutate. Greutatea corporala a sugarului se dubleaza in primele 4-6 luni de viata si se tripleaza pana la implinirea varstei de un an. Copilul creste in lungime cu aproximativ 50% in primul an, dupa care ritmul de crestere inregistreaza o decelerare. Lipidele corporale cresc cu rapiditate in primele 9 luni de viata dupa care viteza de acumulare ramane redusa tot restul copilariei. Continutul total de apa al organismului descreste de la 70% la nastere pana la 60% la varsta de un an, descrestere data aproape in totalitate de apa extracelulara.

Comportamentul alimentar al sugarului

Nou-nascutul are dezvoltat reflexul de a suge si a inghiti si isi exprima senzatia de sete si de foame plangand, iar de satietate dormind. La varsta de o luna sugarul are un reflex puternic de extruziune. Acest reflex dispare la 3-4 luni cand incepe sa se dezvolte coordonarea dintre maini si ochi. La 6-7 luni copilul poate sa mestece si sa roada, mai apoi pe la 7-9 luni incepe sa isi exprime preferintele gustative, ajungand sa refuze anumite alimente, iar intre 9 si 12 luni apuca bucati mici de alimente si incepe sa se autoalimenteze. Astfel, isi manifesta capacitatea de a-si duce singur mancarea la gura, cum ar fi o lingura sau un pahar cu lapte sau apa, desi copilul este totusi incapabil sa se hraneasca singur inaintea varstei de doi ani, cand vederea ii este stabilizata in totalitate, permitandu-i o coordonare oculo-motorie completa.

De asemenea intre 5 si 6 luni se inregistreaza o salivatie abundenta care coincide cu aparitia dentitiei. In timpul copilariei incep procesele de maturizare si de invatare, in care copilul incepe sa isi exprime un comportament individual fata de alimente. Pornind de la aceste aspecte, se poate spune ca in aceasta prima etapa de viata, mai exact in semestrul al doilea, este foarte important ca sugarul sa fie „invatat” sa manance, in sensul cel mai amplu al acestui temen, incepand de la masticatie pana la dobandirea unor obiceiuri alimentare sanatoase, care sa fie pastrate pentru tot restul vietii.

Imaturitatea functionala si metabolica a sugarului

La sugar, in special in prima perioada de viata, multe organe si tesuturi din organism nu sunt complet desavarsite. In acest sens:

• Capacitatea gastrica – creste de la 10-20 ml la nastere pana la 200 ml la varsta de un an, ceea ce va permite ca odata cu trecerea timpului sugarul sa consume mai multe alimente / masa si frecventa meselor sa se poata reduce.
• Sistemul digestiv – prezinta anumite deficiente de secretie a unor enzime digestive si hormoni gastro-intestinali
• Pancreasul – nu secreta amilaza, iar nivelele de lipaza sunt scazute
• Ficatul – culmineaza prin multitudinea de functii pe care si le desavarseste, cum sunt:
• Capacitatea de a forma glucoza prin gluconeogeneza
• Sintetizarea de acizi biliari
• Metabolizarea excesului de proteine
• Biosinteza de acizi grasi polinesaturati cu catena lunga etc
• Sistemul renal – nu este nici el in totalitate diferentiat pentru o excretie crescuta de substante sau pentru reglarea echilibrului acido-bazic
• Sistemul nervos – nu doar ca dupa nastere continua sa se dezvolte, ci in principal prezinta un fenomen deosebit de important, acela de mielogeneza, inceput in perioada fetala.

Necesarul de aport energetic si nutritional al sugarului

Nevoile nutritive ale sugarului reflecta ritmul de crestere, cheltuiala fizica de energie, nevoile metabolice bazale si interactiunea nutrientilor ingerati. Ingestiile dietetice de referinta indicate pentru sugari in S.U.A sunt prezentate in tabelul 1. Necesarul de principii nutritive per unitate de greutate corporala este superior la sugar fata de oricare alta grupa de varsta sau situatie fiziologica. Aceste cheltuieli nutritive crescute asigura, atat cresterea rapida, cat si dezvoltarea si desavarsirea organelor si a intregului organism.

Ingestiile recomandate pentru aceasta prima etapa se estimeaza pe baza nivelului mediu de energie si principii nutritive continute in laptele matern, avand in vedere faptul ca pe parcursul primelor luni, acesta este unicul aliment care satisface intregul necesar energetic si nutritiv al sugarului.

De aceea, alimentatia la san este alimentatia ideala pentru nou-nascut, ea conferind sugarului aproape intotdeauna, circumstante foarte speciale de protectie fata de diverse imbolnaviri. Exista preparate lactate sau formule de lapte praf pentru copii elaborate avand la baza laptele de vaca, care este supus unor modificari de compozitie astfel incat sa se obtina o cat mai mare apropiere de compozitia laptelui de mama. Aceste tipuri de formule comercializate se folosesc ca si substituenti ai alimentatiei naturale, in cazul in care nu se poate asigura lactatia naturala. Dupa primele luni, pe masura ce procesele de diferentiere si desavarsire a diverselor organe avanseaza, necesarul de principii nutritive se modifica si sugarul poate sa consume alimente care vor face parte din alimentatia sa normala de-a lungul vietii. Aceasta trecere la o alimentatie diversificata trebuie sa fie facuta gradual.

Cosumurile de energie ale sugarului

Consumurile de energie ale sugarului raportate per kg greutate corporala sunt foarte ridicate si inregistreaza diferente pe parcursul celor douasprezece luni, desi aportul diferitelor principii nutritive energetice care compun necesarul energetic este diferit (tabel 2). Consumul crescut de energie al sugarului, fata de alte categorii de varsta, este evident daca se observa ca necesarul sau energetic, de 100-105 kcal / kg greutate corporala / zi, este de trei ori mai mare decat al unui adult, care cheltuie doar 30-35 kcal / kg greutate corporala / zi.

Laptele matern acopera necesarul energetic ridicat al sugarului prin continutul sau crescut de lipide, principiile nutritive cele mai energetice; orientativ, distributia calorica prin principiile nutritive calorigene in laptele matern se poate exprima, in procente din energia totala, dupa cum urmeaza:

• Lipide 48-54 %
• Hidrati de carbon 38 %
• Proteine 8 %

Necesarul de proteine al sugarului

Proteinele sunt necesare pentru refacerea tesuturilor si pentru crestere.Nevoia de proteine a noului nascut este mai mare decat in oricare alta etapa de viata si se diminueaza odata cu varsta. In primele sase luni de viata sugarul necesita in medie 2,1 g proteine / kg greutate corporala / zi valoare care ulterior se reduce, atingand 1,5 g proteine / kg greutate corporala / zi pe parcursul celui de-al doilea semestru, evolutie care continua si dupa aceasta etapa in paralel cu viteza de crestere a copilului.

Desi cheltuiala de proteine a sugarului este crescuta, o ingestie proteica ce depaseste necesitatile sale poate da nastere unor pro-bleme metabolice ce pot genera tulburari grave, uneori ireversibile. Aceste probleme nu apar in cazul alimentatiei la san si nici in cazul unei alimentatii lactate artificiale cu formule de lapte praf destinate acestei categorii de varsta, dar pot sa apara in cazul unei alimentatii cu lapte de vaca integral sau cu alte tipuri de lapte provenind de la animale domestice, ori in cazul in care prepararea laptelui pentru biberon pornind de la formulele de lapte praf nu este facuta corect. Iata deci ca, sub acest aspect, alimentatia la san sau cea cu formule de lapte praf riguros preparate pentru biberon prezinta o importanta deosebita.

Problemele referitoare la laptele de vaca se datoreaza diferentelor mari care exista intre continutul proteic al laptelui de mama si cel al laptelui de vaca. Astfel, laptele de vaca are un continut proteic total de aproximativ patru ori mai mare decat laptele de mama.

Pe langa diferentele cantitative, profilul proteic al laptelui de mama este foarte diferit de laptele de vaca. Astfel, in timp ce cazeina este foarte abundenta in laptele de vaca (80% din continutul proteic total), in laptele de mama ea inregistreaza concentratii mult mai mici (doar 40%) si este prezenta intr-o forma mai usor digerabila.

Pe de alta parte laptele de mama este foarte bogat in proteine solubile sau proteine serice (60%) reprezentate prin seroalbumina, lactoferina si imunoglobulina A, in timp ce laptele de vaca contine aceste proteine doar in proportie de aproximativ 20% si cu o proportionare diferita intre ele. In timp ce in laptele de mama raportul lactalbumina: lactoglobulina este de 1:1, in laptele de vaca acest raport este de 1:6, aspect raspunzator in multe cazuri de alergiile alimentare ale suga-rilor la laptele de vaca. Aminoacizii taurina si cisteina sunt prezenti in concentratie mai mare in laptele de mama decat in laptele de vaca. Tinandu-se seama de aceste diferente si de altele nedescrise aici, in industria produselor dietetice de uz infantil se prepara formule de lapte in care pornind de la laptele de vaca se diminu-eaza continutul proteic si se modifica tipul de proteine prezente, incercandu-se o cat mai buna apropiere de continutul proteic al laptelui matern.

Necesarul de lipide al sugarului

Lipidele trebuie sa reprezinte in jur de 50% din ingestia calorica zilnica a sugarului si in acest sens, laptele de mama este ideal, asigurand prin lipide 48-54% din valoarea sa calorica totala. In ceea ce priveste profilul lipidic, laptele de mama contine cantitati mai mici de lipide saturate fata de laptele de vaca si mai multe lipide nesaturate, detasandu-se sub acest aspect prin proportia importanta de acid oleic (in jur de 40% din acizii grasi totali).

Laptele de mama contine, de asemenea, cantitati generoase de acizi grasi cu caracter esential (acid linoleic si linolenic), precum si derivatii cu catena mai lunga (acizii arahidonic si docosahexenoic) care sunt fundamentali pentru anumite functii, cum ar fi desavarsirea sistemului nervos si a retinei. In elaborarea formulelor de lapte praf pentru sugari se cauta obtinerea profilului lipidic al laptelui de mama, modificand substantial lipidele din laptele de vaca. Se incearca astfel o apropiere cat mai mare a compozitiei formulelor de lapte praf de compozitia laptelui matern, desi acest lucru nu se poate rea-liza in totalitate. Astfel, formulele de lapte praf nu contin acizii grasi cu caracter esential eicosapentenoic si docosahexenoic, fapt pentru care, adesea pot aparea riscuri in special la sugarii a caror sinteza endogena de acizi grasi este compromisa si care sunt alimentati cu astfel de formule de lapte.

Necesarul de hidrati de carbon al sugarului

Laptele de mama asigura un aport de 38% din valoarea sa calorica totala prin hidrati de carbon, laptele de vaca 29%, formulele de lapte praf pentru sugari intre 40% si 50%, carbohidratul majoritar fiind lactoza. Sugarul are o capacitate limitata de digestie a amidonului ca urmare a unei mari deficiente de amilaza pancreatica la nastere. De aceea, se recomanda ca formulele de lapte praf pentru copii sa nu contina amidon sau faina, ci sa se utilizeze ca si carbohidrat lactoza, zaharul prezent si in laptele matern. Se permite de asemenea adaugarea de glucoza si/sau dextrinomaltoza, care poate fi hidrolizata de zaharaza-izomaltaza la nivelul enterocitelor.

Necesarul de vitamine si minerale al sugarului

La fel ca si in cazul macronutrientilor, sugarul are nevoie de cantitati superioare de vitamine si minerale / kg greutate corporala / zi, comparativ cu oricare alta perioada a vietii. Odata in plus sursa alimentara standard care asigura sugarului necesarul de vitamine si minerale este laptele de mama, care permite o absorbtie magnifica atat a vitaminelor cat si a mineralelor comparativ cu laptele de vaca. Doua exemple semnificative sunt reprezentate de calciu si fier. Absorbtia ambelor elemente din laptele de mama este de 75% si respectiv 70% in timp ce absorbtia din laptele de vaca este de 20% si respectiv 30%, procente valabile si pentru formulele de lapte praf. Se constata deci ca eficienta digestiva a mineralelor si vitaminelor din laptele de mama este net superioara celorlalte variante.

Un element mineral de o importanta deosebita s-a dovedit a fi fluorul, necesar in prevenirea cariei dentare. Laptele de mama contine cantitati foarte mici de fluor. Preparate comerciale pentru copii: cereale, sucuri de fructe imbogatite cu fluor, pot constitui o sursa importanta pentru acest element. Nu se recomanda suplimentarea cu fluor a dietei sugarului inaintea varstei de 6 luni, iar dupa eruptia dintilor este recomandat ca dieta sa furnizeze F- – prin apa fluorurata, lapte reconstituit din formulele de lapte praf folosind apa fluorurata cu nu mai mult de 0,3 mg F-/l. O atentie deosebita trebuie acordata faptului ca ingestii crescute de F-, de 4 – 1000 mg F-/ zi, pot cauza fluoroza dentara. Datorita celor aratate, pentru asigurarea unui aport adecvat de principii nutritive, formulele de lapte praf pentru sugari sunt imbogatite in multi din acesti nutrienti.

Necesarul de apa al sugarului

Nevoia de apa a sugarului este determinata de cantitatea de apa eliminata de acesta prin piele, respiratie, urina si fecale si intr-o mai mica masura de apa necesara cresterii. Consiliul National al Cercetarii din S.U.A recomanda ca aportul de apa al sugarului sa fie de 1,5 ml / kcal / zi. Exprimat per kg greutate corporala necesarul de apa al sugarului este prezentat in tabelul 3.

Apa necesara sugarului provine de regula, in totalitatea ei, din laptele de mama sau de biberon cu care acesta este alimentat. In anumite circumstante insa, cum este cazul unei temperaturi ambientale ridicate, febra, procese diareice, sugarul trebuie sa primeasca apa ca atare pentru a se evita pericolul de deshidratare, cu atat mai mult cu cat pierderile hidrice nu se restabilesc cu apa continuta in lapte si in formulele lactate.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Bibliografie:

1. Mahan L.K., Escott-Stump S. – Krause’s Food, Nutrition and Diet Therapy, 11th Edition, Ed. Saunders-Elsevier, S.U.A 2004
2. Hurgoiu Voichita – Alimentatia copilului sanatos si bolnav, Ed. Med. Bucuresti, 1999
3. Cervera P., Clapes J., Rigolfas R – Alimentation y Dietoterapia – Nutricion aplicada en la salud y la enfermedad, Ed Mc Graw-Hill Interamericana, Madrid 1998
4. Mataix Verdu J., Corazo Marin E – Nutricion para educadores, Ed Diaz de Santos, Madrid, 1995
5. Behrman R.E., Kliegman R.M. – Nelson Textbook of Pediatrics, ed 17, WB Saunders, Philadelphia, 2003.

Conf. Dr. Doina Miere

Universitatea de Medicina si Farmacie „Iuliu Hatieganu”, Cluj-Napoca