Dieta bazată pe plante și diabetul de tip 2

Diabetul de tip 2 este o afecțiune cu prevalență crescută în lumea modernă. În articolul de față, vom prezenta o serie de studii care au urmărit efectele unei alimentații bazate pe plante, în profilaxia și managementul acestei afecțiuni, și vom trage concluzii cu privire la utilitatea aplicării unei astfel de diete la pacientul diabetic.

Introducere

Una dintre afecțiunile cronice care are o prevalență din ce în ce mai mare în lumea modernă este diabetul zaharat de tip 2. Spre deosebire de diabetul zaharat de tip 1, tipul 2 este influențat majoritar de stilul de viață. Prevalența sa ridicată a urmat-o îndeaproape pe cea a obezității, știut fiind că diabetul este cel mai des o consecință a excesului de țesut adipos și a problemelor metabolice complexe, din cauza greutății necorespunzătoare. România nu a făcut nici ea excepție de la problemele amintite, studiul PREDATORR arătând un număr în creștere al diabeticilor în țara noastră.

Diabetul zaharat de tip 2 era cunoscut în trecut sub denumirea de diabet de maturitate, pentru că era întâlnit la persoanele de peste 50 de ani. Astăzi, medicii îl identifică extrem de devreme, chiar și la adolescenți, tocmai pentru că factorii de risc specifici se cumulează la vârste foarte tinere. Deși de regulă gravitatea diabetului de tip 2 este mai mică decât a celui de tip 1, îngrijirile necesare și eventualele complicații nu sunt mai puțin complexe. Mai mult, evaluările arată că adesea oamenii apelează la medic târziu și diabetul ajunge să fie diagnosticat în stadii tardive, cu numeroase complicații, când este foarte greu de controlat. El aduce o povară în plus nu numai din punct de vedere medical, ci și economic și social, atât la nivel individual, cât și al societății, în ansamblul ei. În condițiile în care profilaxia primară sau secundară a diabetului de tip 2 pot fi implementate fără probleme deosebite, astăzi se încearcă punerea accentului pe asemenea măsuri profilactice, care implică, desigur, și modificări de regim alimentar.

Studiile au asociat adesea o alimentație bazată preponderent pe alimente de origine vegetală cu un risc mai mic de diabet zaharat de tip 2. Dincolo de exagerările fără bază științifică, astăzi avem la dispoziție câteva studii de cohortă, care confirmă acest lucru. În articolul de față, vom prezenta câteva dintre studiile observaționale și clinice, disponibile la acest moment și concluziile care pot fi trase de medici, dieteticieni și farmaciști, în ceea ce privește valoarea practică a acestor informații.

Studii observaționale

Cohorta EPIC Oxford a fost și continuă să fie o sursă interesantă de concluzii în ceea ce privește influența dietei asupra diferitelor boli cronice. Printre persoanele incluse în cohortă, există desigur și vegetarieni și vegani, ceea ce a permis evaluarea acțiunii eventual protectoare a acestor tipuri de dietă. După aproape 18 ani de studiu, în 2019, s-a ajuns la concluzia că veganii au un risc de aproape de două ori mai mic decât restul indivizilor de a fi diagnosticați sau de a deceda din cauza diabetului (HR = 0,53) [1]. Dacă statistica este corectată și pentru variabila „indice de masă corporală (IMC)”, riscul relativ rămâne mai mic, dar diferența se atenuează (HR = 0,99 față de consumatorii de carne), fiind de mult timp cunoscut faptul că, în medie, indivizii care au o alimentație bazată pe plante au un IMC mai mic decât omnivorii.

În anul 2017, s-a efectuat o metaanaliză a 14 studii observaționale [2]. A fost vorba de două studii de cohortă și de 12 studii transversale. În opt studii, vegetarienii au avut o incidență mai mică a diabetului, care nu a fost constată și în restul de cinci studii. Practic, rezultatele au arătat că vegetarienii au avut un risc cu 27% mai mic decât omnivorii de a face diabet (OR 0,73, 95% CI: 0,61 și 0,87). La detalierea efectului pe diferite grupuri, s-a observat că bărbații vegetarieni au avut o incidență mai mică decât bărbații omnivori, ceea ce nu s-a constatat și la grupurile de femei. Deoarece prin denumirea de „vegetarian” se înțeleg diferite tipuri de diete, autorii au observat că riscul de diabet a avut cea mai mică valoare la vegani și lacto-vegetarieni. Pesco-vegetarienii nu au avut un risc mai mic decât omnivorii. Ca multe alte studii, metaanaliza a avut și limitări, principala fiind că majoritatea studiilor au fost transversale. Mai mult, studiile incluse au fost efectuate pe diverse populații, unde definițiile de vegetarian sau vegan și compoziția dietelor aferente poate fi diversă, ceea ce induce un mare factor de incertitudine. Acest lucru ar putea explica faptul că cele mai nete rezultate au fost obținute în studiile din America de Nord și Europa și cele mai slabe, în Asia de Sud-Est.

Poate că unul din cele mai valoroase studii care au urmărit efectele dietei bazate pe plante a fost Adventist Health Study-2 (2011). Marele avantaj al acestui studiu a fost că populația de bază a fost omogenă și a avut un stil de viață relativ similar. Chiar dacă mulți membri ai cohortei au consumat și carne, în general nu au fumat și nu au consumat băuturi alcoolice, au avut un stil de viață sănătos și activ, ceea ce a determinat diminuarea erorilor cauzate de variabile neluate în considerare în prelucrarea datelor obținute. Într-o analiză prospectivă pe 2 ani, veganii au avut un risc cu 60% mai mic de a face diabet, în comparație cu omnivorii [3]. Factorii corelați cu un risc mai mare de diabet au fost etnia (persoanele de culoare având un risc mai mare), vârsta, sexul (masculin) și valoarea indicelui de masă corporală. Un venit mai mare și mai multe ore de somn au fost corelate cu o scădere a riscului de diabet. Pentru neutralizarea influenței etniei, s-a comparat riscul relativ al veganilor de culoare, care a fost de 0,43 (CI 0,25 – 0,74), față de omnivorii de culoare.

O limitare a acestui studiu a fost faptul că s-a bazat pe autoraportarea de către participanți a unui eventual diagnostic de diabet și a glicemiei ridicate, motiv pentru care unele cazuri se poate să fi fost omise. Incidența mai mică a diabetului a fost explicată de autori după cum urmează – „Fructele și legumele pot contribui la reducerea incidenței diabetului de tip 2, datorită densității energetice scăzute, a încărcăturii glicemice mici și a conținutului mare de fibre și macronutrienți. Alte trăsături ale dietei vegetariene sunt consumul de cereale și leguminoase. Aceste alimente au dovedit că pot ameliora controlul glicemiei, că scad rata de absorbție a carbohidraților și riscul de diabet”. În alt articol, Mesina et al. sugerează că și consumul unui nivel ridicat de produse din soia poate influența pozitiv riscul de diabet, deoarece soia conține izoflavone, proteine și acid linoleic [4].

Datele din același studiu, Adventist Health Study-2, au fost supuse unei analize transversale în anul 2009. În analiză, veganii au avut cea mai mică rată de diabet de tip 2, în comparație cu oricare alt tip de dietă [5]. În comparație cu non-vegetarienii, riscul a fost cu 68% mai mic. Desigur, studiile transversale nu descriu o legătură cauză – efect, deci rezultatele pot fi interpretate în mai multe moduri: fie că dieta vegană previne diabetul, fie că diabeticii optează rar pentru o dietă vegană. Când rezultatele au fost ajustate pentru indicele de masă corporală, diferențele dintre vegani și non-vegetarieni s-au micșorat, ceea ce este explicabil, din moment ce un IMC mare este factor de risc pentru diabetul de tip 2. În orice caz, așa cum am mai subliniat, dieta vegană este adesea la originea unui IMC mai mic, deci indirect, și dieta a jucat un rol în acest caz. Dar chiar și după ajustarea pentru IMC, s-a menținut un avantaj pentru vegani, autorii explicând acest lucru prin consumul substanțial mai mare de legume și fructe de către aceștia. Datele observaționale arată că o astfel de dietă reduce riscul de diabet de tip 2 cu 40%. Se adaugă aportul mai mic de grăsimi saturate, despre care se știe că reduc sensibilitatea la insulină. În plus, dietele bazate pe plante conțin alimente cu indice glicemic mic, cum ar fi leguminoasele și fructele oleaginoase, deși studiile de cohortă nu au găsit în mod constant o legătură între indexul glicemic al dietei și riscul de diabet.

Studiul AHS-2 a fost precedat de studiul AHS. Acesta a fost un studiu prospectiv, care a durat 6 ani și în care veganii nu au fost separați de lacto-ovo-vegetarieni. Rezultate raportate în anul 1999 au arătat că vegetarienii au un risc de două ori mai mic decât non-vegetarienii de a face diabet de tip 2 [6].

Studii clinice

Există câteva studii clinice care au utilizat alimentația bazată pe plante pentru a ameliora și trata diabetul de tip 2. Rezultatele au fost în general optime, dieta reușind să reducă nivelul medicației antidiabetice necesare și glicemia. Studiul PCRM Insulin (Physicians Committee for Responsible Medicine – Insulin) (2018) a fost un studiu finanțat de Comitetul Medical pentru Medicină Responsabilă. S-a desfășurat pe durata a 16 săptămâni și a fost randomizat și controlat, destinat să determine efectele unei diete vegane cu conținut scăzut de grăsimi asupra rezistenței la insulină și a funcționării celulelor pancreatice beta [7]. Au fost selectați adulți supraponderali și obezi, fără diagnostic de diabet, care au fost distribuiți randomizat în două grupuri, unul care a urmărit dieta bazată pe plante și altul care nu și-a modificat în niciun fel dieta. Grupul vegan a fost instruit să mănânce legume, cereale, leguminoase și fructe, caloriile având următoarea proveniență: 75% din carbohidrați, 15% din proteine și 10% din lipide. Acest grup a obținut o ameliorare a activității celulelor beta, scăderi de rezistență la insulină à jeun, de indice de masă corporală, de grăsime corporală și, mai ales, de grăsime periviscerală, comparativ cu grupul martor. Autorii pun rezultatele bune îndeosebi pe seama pierderii de grăsime periviscerală, deoarece aceasta este o sursă de substanțe bioactive care influențează negativ metabolismul. Comparând cele două grupuri, s-a putut constata că ambele și-au redus aportul caloric, deși acest lucru nu fusese indicat de medici. Oricum, grupul de lucru a avut un aport substanțial mai mare decât al martorilor în ceea ce privește consumul de fibre și carbohidrați și mai mic în cazul consumului de proteine, grăsimi și colesterol. S-a demonstrat, astfel, că modificarea distribuției macronutrienților din dietă, chiar fără restricționarea caloriilor, poate influența pozitiv funcționarea celulelor beta și rezistența la insulină, la adulții cu greutate excesivă, fără antecedente de diabet.

Un alt studiu clinic a fost efectuat în Coreea, în 2016. Scopul studiului a fost compararea eficienței unei diete clasice pentru diabet (așa cum este prescrisă de Asociația Coreeană pentru Diabet) cu o dietă vegană, asupra controlului glicemic [8]. Durata studiului a fost de 3 luni, iar la final, s-a putut constata o diferență semnificativă statistic în ceea ce privește valorile HbA1c. Grupul vegan a consumat mai puține calorii și grăsimi saturate față de grupul martor, iar aportul de fibre a fost substanțial mai mare. Grupul vegan a pierdut în greutate, ceea ce nu s-a putut observa la grupul martor. Nu au fost influențate valorile tensiunii arteriale sau a colesterolului LDL.

În 2011, oamenii de știință din Republica Cehă au studiat efectele unei diete vegetariene, în comparație cu una convențională, asupra diabetului de tip 2 [9]. Prima parte a studiului a durat 12 săptămâni și a inclus doar schimbarea dietei, iar a doua, tot de 12 săptămâni, a asociat schimbarea dietei cu o creștere a activității fizice. În lotul de lucru, produsele de origine non-vegetală au fost consumate foarte scăzut, rezumându-se la maximum o porție de iaurt degresat pe zi, iar caloriile au fost limitate. Rezultatele au arătat o reducere substanțială a necesarului de medicație antidiabetică la grupul vegetarian, o scădere aHbA1c, a circumferinței abdominale și a grăsimii corporale. Perioada cu exerciții fizice a dus la potențarea rezultatelor pozitive în grupul vegetarian. Autorii au explicat rezultatele prin intervenția anumitor mecanisme fiziopatologice, cum ar fi: aportul sporit de fibre, aportul mai mic de grăsimi saturate, cu un raport favorabil între acizii grași polinesaturați și cei saturați, aportul mai mare de fier non-heminic și reducerea depozitelor de fier, aportul mai mare de proteine de origine vegetală și de antioxidanți și ingestia sterolilor vegetali. Practic, dieta vegetariană reduce concentrația lipidelor intramiocelulare, ceea ce, alături de reducerea grăsimii viscerale, poate explica măcar în parte efectele dietei vegetariene asupra sensibilității la insulină și asupra markerilor de stres oxidativ.

Desigur, există și alte studii cu rezultate similare, care ne permit următoarele concluzii:

• dieta bazată pe plante, judicios planificată, este benefică în diabetul de tip 2;
• veganii au un risc mai mic de a dezvolta diabet de tip 2.

De altfel, Asociația Americană pentru Diabet declara, în 2017, că „o varietate de modele alimentare poate fi acceptabilă pentru managementul diabetului de tip 2 și a prediabetului, incluzând aici dieta mediteraneeană, dieta DASH și dieta bazată pe plante”.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Referințe bibliografice:

1. Papier K., Appleby P. N., Fensom G. K., et al. Vegetarian diets and risk of hospitalisation or death with diabetes in British adults: results from the EPIC-Oxford study. Nutr Diabetes. February 2019; 25;9(1):7;
2. Lee Y., Park K. Adherence to a Vegetarian Diet and Diabetes Risk: A Systematic Review and Meta-Analysis of Observational Studies. Nutrients. June 2017; 14;9(6);
3.  Tonstad S., Stewart K., Oda K., Batech M., Herring R. P., Fraser G. E. Vegetarian diets and incidence of diabetes in the Adventist Health Study-2. Nutr. Metab. Cardiovasc. Dis. April 2013; 23(4):292–9;
4. Messina M. Soy and the prevention and management of diabetes. The Soy Connection. Vol. 29, No. 2, Spring 2021;
5. Tonstad S., Butler T., Yan R., Fraser G. E. Type of Vegetarian Diet, Body Weight and Prevalence of Type 2 Diabetes. Diabetes Care. April 7, 2009;
6. Fraser G. E. Associations between diet and cancer, ischemic heart disease, and all-cause mortality in non-Hispanic white California Seventh-day Adventists. Am. J. Clin. Nutr. September 1999; 70(3 Suppl.): 532S–538S;
7. Kahleova H., Tura A., Hill M., Holubkov R., Barnard N. A plant-based dietary intervention improves beta-cell function and insulin resistance in overweight adults: a 16-week randomized clinical trial. Nutrients. February 2018; 10(2);
8. Lee Y. M., Kim S. A., Lee I. K., Kim J. G., Park K. G., Jeong J. Y., Jeon J. H., Shin J. Y., Lee D. H. Effect of a Brown Rice Based Vegan Diet and Conventional Diabetic Diet on Glycemic Control of Patients with Type 2 Diabetes: A 12-Week Randomized Clinical Trial. PLoS One. June 2, 2016; 11(6):e0155918;
9. Kahleova H., Matoulek M., Malinska H., Oliyarnik O., Kazdova L., Neskudla T., Skoch A., Hajek M., Hill M., Kahle M., Pelikanova T. Vegetarian diet improves insulin resistance and oxidative stress markers more than conventional diet in subjects with Type 2 diabetes. Diabet Med. May 2011; 28(5):549–59.

Conf. dr. Corina Zugravu

UMF „Carol Davila”, București