Dieta bazată pe plante, terapie adjuvantă în diabetul zaharat de tip 2?

Diabetul zaharat de tip 2 are o prevalență în creștere la nivel mondial, pentru toate categoriile de vârstă. Dietele care încurajează consumul de produse animale contribuie la accentuarea acestei patologii. În schimb, consumul de vegetale îmbunătățește controlul glicemic și reduce riscul apariției complicațiilor asociate cu boala diabetică. Dieta și stilul de viață, în special dietele pe bază de plante, sunt instrumente eficiente pentru prevenirea și gestionarea diabetului de tip 2.

Diabetul zaharat, introducere

Diabetul zaharat este o boală metabolică cu o etiopatologie complexă, caracterizată prin hiperglicemie cronică, alături de anomalii ale secreției de insulină sau/și ale acțiunii acesteia. Aceasta determină anomalii consecutive ale metabolismului proteic și  lipidic [1,2].

Există mai multe tipuri de diabet [1,2]:

• diabet zaharat de tip 1 (insulino-dependent), caracterizat prin deficit de insulină din cauza distrugerii autoimune ale celulelor β-pancreatice;
• diabet zaharat de tip 2 (DZT2 ) (non-insulino-dependent) caracterizat prin reducerea sensibilității la acțiunea insulinei, urmată de pierderea progresivă a funcției secretorii a celulelor β-pancreatice;
• alte tipuri de diabet: gestațional, neonatal, iatrogen, din cauza unor patologii ale pancreasului exocrin etc.

La nivel global, numărul persoanelor cu diabet zaharat a crescut de patru ori în ultimele trei decenii iar, în prezent, această patologie reprezintă a noua cauză majoră de deces – aproximativ 3,4 milioane de oameni/an. Aproximativ 1 din 11 adulți din întreaga lume au acum diabet zaharat, cu 60 de milioane de diabetici în Europa. 90% dintre ei au diabet zaharat de tip 2 [1].

Diabetul este asociat cu un risc crescut de mortalitate, cu reducerea funcționalității și cu un risc crescut de instituționalizare. Pacienții, în special cei a căror glicemie nu este controlată medicamentos, prezintă complicații macro- și micro-vasculare, inclusiv infarct miocardic, neuropatie, amputări majore ale extremităților inferioare, boală renală în stadiu final, retinopatie ce conduce la reducerea până la pierderea acuității vizuale [2].

Diabetul zaharat și fenomenul de insulino-rezistență

Fenomenul de insulino-rezistență este influențat de tipul de dietă. Creșterea consumului de alimente bogate în calorii (inclusiv mâncăruri de tip fast-food), carne și alte grăsimi animale, cereale rafinate și băuturi îndulcite cu zahăr, joacă un rol critic în creșterea ratei diabetului zaharat de tip 2 [3]. Prin urmare, modificarea dietei poate fi extrem de eficientă în prevenirea, tratarea și chiar inversarea diabetului de tip 2 [4,5].

Dietele pe bază de plante – adică modele alimentare care folosesc leguminoasele, cerealele integrale, fructele, nucile și semințele și descurajează majoritatea sau toate produsele de origine animală – sunt deosebit de importante în prevenirea diabetului de tip 2 și au fost asociate cu rate mult mai mici de obezitate, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, mortalitate cardiovasculară și cancer [6].

Diabetul zaharat și impactul dietelor pe bază de plante

Primul studiu clinic major care a investigat efectele unei diete bazate pe plate asupra diabetului zaharat, comparativ cu o dietă convențională (bazată de ghidurile Asociației Americane de Diabet din 2003), a fost efectuat în 2006 [7]. 99 de indivizi, cu vârste cuprinse între 27 – 82 de ani au fost randomizați în două grupuri: brațul 1 care a primit dieta prezentată în ghiduri (ADA), brațul 2 care a primit dietă vegană, timp de 22 de săptămâni. Dieta vegană a fost concepută astfel încât 10% din necesarul energetic să fie obținut din grăsimi, 15% din proteine și 75% din carbohidrați.

Participanții din grupul vegan au consumat cu predilecție mâncăruri cu indice glicemic mic, precum boabe și legume verzi, nu au consumat produse animale și grăsimi adăugate. La sfârșitul studiului, 43% dintre cei incluși în grupul vegan și 26% din grupul ADA au redus medicațiile antidiabetice. Hemoglobina glicată (HbA1c) a scăzut cu 1,23 în cadrul grupului vegan vs. 0,38 în grupul ADA, iar colesterolul LDL cu 21,2%, respectiv 10,7%.

Modificarea dietei în diabetul zaharat

Modificarea dietei este o parte integrantă a recomandărilor stilului de viață pentru persoanele cu diabet; merită menționat faptul că, deși dieta vegană a necesitat schimbări mai mari în aportul de macronutrienți decât dieta ADA, nu a existat nicio diferență în ceea ce privește acceptabilitatea sau aderența pacienților la dieta respectivă [8].

Deși acest lucru poate fi surprinzător, având în vedere schimbarea mare necesară pentru a adopta o dietă vegană, autorii au emis ipoteza că nelimitarea dimensiunilor porțiilor, necontabilizarea caloriilor sau a carbohidraților și experimentarea unei varietăți de arome noi în dieta vegană ar putea compensa orice dificultate impusă prin restricționarea produselor de origine animală sau a grăsimilor adăugate [8].

Dietele bogate în carbohidrați, cu conținut scăzut de grăsimi, predominant vegetariene, sunt adesea asociate cu scăderea în greutate, ceea ce face dificil să se stabilească ce proporție a îmbunătățirii controlului glicemic apare datorită pierderii în greutate față de modificările dietetice. Pentru a evalua această întrebare, Anderson și colab. au efectuat un studiu înrolând bărbați slabi cu diabet zaharat de tip 2 care își administrau insulină și punându-i pe aceștia pe o dietă bogată în carbohidrați, bogată în fibre (HCF) (<10% calorii din grăsimi, 70% din carbohidrați și 65 g de fibre/zi).

Greutatea corporală a fost menținută stabilă, pur și simplu prin faptul că participanții au mâncat mai mult dacă au slăbit în urma dietei HCF. Jumătate dintre participanți au reușit să întrerupă insulina, iar restul a reușit să-și reducă semnificativ insulina; în general, doza medie de insulină a scăzut de la 26 de unități la dieta inițială (martor) la 11 unități la dieta HCF. Glicemia à jeun și cea postprandială au fost mai mici la majoritatea pacienților care au urmat dieta HCF vs. dieta control, în ciuda dozelor mai mici de insulină.

Diabetul zaharat și dietele cu un conținut scăzut de grăsimi

Aceste rezultate susțin eficacitatea dietelor cu conținut scăzut de grăsimi, pe bază de plante (care sunt în mod natural bogate în carbohidrați și fibre) în inversarea rezistenței la insulină care se află la originea diabetului de tip 2. Rămâne de clarificat ce componentă a dietei bazate pe plante este cea mai eficientă: conținutul ridicat de carbohidrați și fibre, conținutul scăzut de grăsimi și proteine ​​ animale sau ambele [9].

O metaanaliză din 2014 a studiilor clinice controlate privind impactul dietelor vegetariene în tratamentul diabetului de tip 2 a constatat o reducere semnificativă a hemoglobinei A1c cu 0,39 vs. dietele de control [10]. Diferența este semnificativ mai pronunțată dacă se iau în considerare exclusiv pacienții cu aderență foarte mare la dieta vegană.

În cazul metforminului, antidiabetic oral de primă linie, scăderea HbA1c a fost de 0,9 [10]. Includerea persoanelor cu vârsta peste 60 de ani în majoritatea studiilor vegetariene menționate în metaanaliza de mai sus susține recomandarea dietelor pe bază de plante tuturor grupelor de vârstă cu diabet de tip 2, inclusiv adulților mai în vârstă.

Impactul dietelor pe bază de plante asupra evoluției complicațiilor diabetului zaharat

Depistarea tardivă a diabetului zaharat, precum și lipsa controlului glicemic strict implică dezvoltarea de complicații [1, 2]:

• complicații microvasculare ce determină patologii precum retinopatie, nefropatie și neuropatie diabetică periferică sau vegetativă. Neuropatia periferică și arteriopatia pot determina apariția piciorului diabetic, complicație asociată cu risc crescut de amputare a membrului afectat.
• complicații macrovasculare: boală coronariană (infarct miocardic, angină pectorală, ischemie silențioasă) cu/fără insuficiență cardiacă, boala cerebrovasculară (AVC, AIT), arteriopatia cronică obliterantă. Dietele pe bază de plante au demonstrat îmbunătățiri în controlul glicemic, reducând în același timp riscurile complicațiilor macro- și microvasculare ce însoțesc diabetul de tip 2.

Boli cardiovasculare și factori de risc ai acestora

Boala cardiovasculară este cauza principală a mortalității premature în populația diabetică. Studii multiple au demonstrat beneficiile dietelor pe bază de plante în prevenirea și tratarea bolilor cardiovasculare [12]. În studii de tip cohortă, dietele vegetariene au fost asociate cu scăderi de 24 – 32% ale incidenței și mortalității din cauza bolilor cardiace ischemice față de dietele omnivore.

Studii intervenționale care au utilizat diete pe bază de plante au raportat inversarea angiografică și clinică a bolii coronariene. Ornish și colab. au randomizat indivizii cu boală coronariană în două grupuri: cu stil de viață standard sau cu modificări ale stilului de viață care au inclus dietă vegetariană cu conținut redus de grăsimi, în asociere cu exerciții fizice moderate, gestionarea stresului și renunțarea la fumat.

După 5 ani, nivelurile de LDL din grupul de intervenție cu modificări ale stilului de viață au scăzut cu 20% față de valoarea inițială, fără medicamente hipolipemiante – niveluri similare cu cele ale grupului obișnuit de îngrijire, dintre care 60% erau în tratament cu medicamente hipolipemiante.

În acest grup, gradul mediu de stenoză a arterei coronare a scăzut de-a lungul a cinci ani, cu o îmbunătățire relativă de 7,9% până în anul 5, comparativ cu o agravarea de 27,7% în grupul cu stil de viață standard. În consecință, s-a observat o reducere de 60% a evenimentelor cardiace în primul grup față de al doilea [13].

În 2010, în Statele Unite, Medicare a început să ramburseze intervenția stilului de viață Ornish ca parte a unui program intensiv de reabilitare cardiacă [14]. Esselstyn și colab. au examinat efectele abordării unei diete vegetariene ca atare, fără alte modificări ale stilului de viață, asupra pacienților cu boli cardiovasculare diagnosticate.

Autorii au raportat că în cazul a 11 pacienți cu boală coronariană severă care au respectat o dietă cu conținut scăzut de grăsimi, pe bază de plante, pentru 8 (73%) a fost constatată regresia bolii coronariene prin angiogramă repetată după cinci ani de dietă [15].

Dietele pe bază de plante în reducerea factorilor de risc cardiovascular

Într-o analiză ulterioară, rezultatele au fost confirmate într-un eșantion mai mare de populație: din 198 de pacienți cu boli cardiovasculare, 89% au respectat dieta, consumând o dietă integrală, pe bază de plante, fără carne (inclusiv păsări de curte și pește), lactate, ouă sau uleiuri adăugate. Rata evenimentelor cardiovasculare a fost de 0,6% în rândul pacienților aderenți, comparativ cu 62% în rândul grupului neaderent [16].

Studiile susțin, de asemenea, utilizarea dietelor pe bază de plante pentru reducerea factorilor de risc cardiovascular. Prevalența și incidența hipertensiunii arteriale sunt semnificativ mai scăzute la persoanele care urmează diete pe bază de plante comparativ cu cele cu dietă omnivoră [17,18]. În studiul de cohortă Adventist Health Study 2, veganii au prezentat un risc cu 50% mai mic față de cei cu dietă omnivoră de a dezvolta hipertensiune arterială, chiar și după ajustarea pentru indicele de masă corporală [17].

Și dacă aportul de proteine vegetale este asociat cu scăderea tensiunii arteriale, inclusiv la pacienți vârstnici, studii prospective corelează în mod pozitiv consumul de proteine animale cu creșterea tensiunii arteriale [19].

Consumul de diete pe bază de plante (adică ovo-lacto-vegetariene, lacto-vegetariene și vegane) determină cele mai scăzute concentrații de colesterol, fiind asociate cu o reducere de până la 35% a colesterolului LDL, în timp ce intervențiile care permit cantități mici de carne slabă au demonstrat reduceri mai puțin dramatice ale colesterolului total și ale nivelurilor LDL [20].

În studiul de tip cohortă EPIC-Oxford, cei care au urmat diete vegane au avut niveluri mai scăzute de apolipoproteină B, reflectând niveluri mai scăzute de particule aterogene circulante [21].

Inflamația cronică, măsurată prin biomarkeri serici, cum ar fi proteina C-reactivă, este corelată cu un risc crescut de apariție a evenimentelor cardiovasculare [22] și este strâns legată de dietă; cei care urmează diete occidentale, sau „pe bază de carne”, tind să aibă niveluri mai ridicate de biomarkeri ai inflamației, în timp ce cei care urmează modele bazate pe „legume și fructe” tind să aibă niveluri mai scăzute ale acestor biomarkeri [23].

Nefropatie diabetică

Frecvența bolii renale cronice crește odată cu vârsta, iar la cei peste 60 de ani, insuficiența renală este mai frecventă la pacienții cu diabet față de pacienții nediabetici [24]. Fiecare creștere cu 33% a consumului de proteine vegetale este asociată cu o scădere cu 23% a riscului de mortalitate de cauză renală. Aportul ridicat de proteine ​​din surse animale și aportul redus de acizi grași polinesaturați, în special din uleiurile vegetale, a fost asociat cu prezența micro-albuminuriei, deci cu favorizarea apariției bolii renale [25].

Într-un studiu clinic încrucișat, albuminuria a fost redusă la pacienții diabetici cu boală renală avansată, exclusiv prin înlocuirea sursei de proteine: carnea roșie din dieta obișnuită a fost înlocuită fie cu pui ca sursă majoră de proteine, fie cu proteine provenite din dietă ovo-lacto-vegetarină.

La sfârșitul a patru săptămâni, albuminuria pacienților care au primit dietă pe bază de pui sau ovo-lacto-vegetariană (387 mg/zi, respectiv 330 mg/zi) a fost semnificativ mai mică decât după patru săptămâni comparativ cu cei care au primit dieta cu carne roșie (449 mg/zi), sugerând cu tărie că sursa de proteine ​​afectează gradul de albuminurie [26].

În mod similar, Azadbakht și colab. au efectuat un studiu controlat randomizat la adulți diabetici cu macro-albuminurie (300 – 1.000 mg excreție totală de proteine/zi), înlocuind jumătate din proteina animală cu proteina din soia și urmărind evoluția pacienților timp de patru ani. Au descoperit că grupul care a primit proteine ​​din soia a prezentat o îmbunătățire semnificativă a proteinuriei față de grupul de control (-150 mg/zi față de +502 mg/zi), împreună cu scăderi semnificative ale colesterolului total (-23 mg/dL față de +10 mg/dL), colesterolului LDL (-20 mg/dL față de +6 mg/dL) și glucozei de post (-18 mg/dL față de +11 mg/dL) [27].

Aceste modificări se pot produce printr-o mare varietate de mecanisme: creșterea proteinelor animale duce la scăderea fluxului sangvin renal și a ratei de filtrare glomerulară, o încărcare acidă crescută din cauza consumului de proteine animale, o ingestie mai mică de fructe și legume duce la reducerea alcalinității și o creștere netă a acidității endogene, ceea ce crește volumul de lucru al nefronului.

Luate împreună, aceste studii observaționale și intervenționale susțin utilizarea unei diete pe bază de plante în tratarea nefropatiei diabetice, atât prin reducerea alimentelor pe bază de animale, cât și prin creșterea alimentelor vegetale.

Neuropatia diabetică

Neuropatia diabetică este o complicație microvasculară a diabetului care poate fi debilitantă. Cel puțin două studii mici au arătat că o dietă pe bază de plante poate ameliora durerea neuropatică diabetică. Un studiu a demonstrat reducerea remarcabilă a paresteziei ce apare ca simptom al neuropatiei la 81% dintre participanți, în timpul unui studiu cu durata de 25 de zile, în care au fost oferite mese pe bază de plante [28]. Aceste rezultate au fost confirmate de un studiu ulterior [29].

Diabetul zaharat și dieta bazată pe plante, concluzii

Studiile clinice sprijină consensul general conform căruia o dietă vegetală, bazată pe leguminoase, cereale integrale, fructe, boabe și nuci, cu un aport limitat sau inexistent de alimente rafinate și produse de origine animală, este extrem de benefică pentru prevenirea și tratarea diabetului de tipul 2 precum și a complicațiilor sale micro- și macrovasculare.

Pacienții care adoptă o dietă pe bază de plante pot experimenta scăderi ale glicemiei și ale tensiunii arteriale relativ rapid după schimbarea dietei, mai ales dacă urmează tratament medicamentos pentru aceste afecțiuni. Monitorizarea atentă, ajustarea dozei de medicamente și anticiparea hipoglicemiei sunt critice.

Referințe bibliografice:

1. Zheng, Y., Ley, S. H., & Hu, F. B. (2018). Global aetiology and epidemiology of type 2 diabetes mellitus and its complications. Nature Reviews Endocrinology, 14(2), 88;
2. Kirkman, M. S., Briscoe, V. J., Clark, N., Florez, H., Haas, L. B., Halter, J. B., … & Swift, C. S. (2012). Consensus development conference on diabetes and older adults. Diabetes in older adults: a consensus report. J Am Geriatr Soc, 60(12), 2342 – 2356;
3. Ley, S. H., Hamdy, O., Mohan, V., & Hu, F. B. (2014). Prevention and management of type 2 diabetes: dietary components and nutritional strategies. The Lancet, 383(9933), 1999 – 2007;
4. Lim, E. L., Hollingsworth, K. G., Aribisala, B. S., Chen, M. J., Mathers, J. C., & Taylor, R. (2011). Reversal of type 2 diabetes: normalisation of beta cell function in association with decreased pancreas and liver triacylglycerol. Diabetologia, 54(10), 2506 – 2514;
5. Barnard, N. D., Katcher, H. I., Jenkins, D. J., Cohen, J., & Turner-McGrievy, G. (2009). Vegetarian and vegan diets in type 2 diabetes management. Nutrition reviews, 67(5), 255 – 263;
6. Dinu, M., Abbate, R., Gensini, G. F., Casini, A., & Sofi, F. (2017). Vegetarian, vegan diets and multiple health outcomes: a systematic review with meta-analysis of observational studies. Critical reviews in food science and nutrition, 57(17), 3640 – 3649;
7. Barnard, N. D., Cohen, J., Jenkins, D. J., Turner-McGrievy, G., Gloede, L., Jaster, B., & Talpers, S. (2006). A low-fat vegan diet improves glycemic control and cardiovascular risk factors in a randomized clinical trial in individuals with type 2 diabetes. Diabetes care, 29(8), 1777 – 1783;
8. Barnard, N. D., Gloede, L., Cohen, J., Jenkins, D. J., Turner-McGrievy, G., Green, A. A., & Ferdowsian, H. (2009). A low-fat vegan diet elicits greater macronutrient changes, but is comparable in adherence and acceptability, compared with a more conventional diabetes diet among individuals with type 2 diabetes. Journal of the American Dietetic Association, 109(2), 263 – 272;
9. Anderson, J. W., & Ward, K. (1979). High-carbohydrate, high-fiber diets for insulin-treated men with diabetes mellitus. The American journal of clinical nutrition, 32(11), 2312 – 2321;
10. Yokoyama, Y., Barnard, N. D., Levin, S. M., & Watanabe, M. (2014). Vegetarian diets and glycemic control in diabetes: a systematic review and meta-analysis. Cardiovascular diagnosis and therapy, 4(5), 373;
11. Boussageon, R., Supper, I., Bejan-Angoulvant, T., Kellou, N., Cucherat, M., Boissel, J. P., … & Cornu, C. (2012). Reappraisal of metformin efficacy in the treatment of type 2 diabetes: a meta-analysis of randomised controlled trials. PLoS Med, 9(4), e1001204;
12. Hu, F. B. (2003). Plant-based foods and prevention of cardiovascular disease: an overview. The American journal of clinical nutrition, 78(3), 544S – 551S;
13. Ornish, D., Scherwitz, L. W., Billings, J. H., Gould, K. L., Merritt, T. A., Sparler, S., … & Brand, R. J. (1998). Intensive lifestyle changes for reversal of coronary heart disease. Jama, 280(23), 2001 – 2007;
14. Sandesara, P. B., Lambert, C. T., Gordon, N. F., Fletcher, G. F., Franklin, B. A., Wenger, N. K., & Sperling, L. (2015). Cardiac rehabilitation and risk reduction: time to “rebrand and reinvigorate”. Journal of the American College of Cardiology, 65(4), 389 – 395;
15. Esselstyn Jr, C. B., Ellis, S. G., Medendorp, S. V., & Crowe, T. D. (1995). A strategy to arrest and reverse coronary artery disease: a 5-year longitudinal study of a single physician’s practice. Journal of Family Practice, 41(6), 560 – 568;
16. Esselstyn Jr, C. B., Gendy, G., Doyle, J., Golubic, M., & Roizen, M. F. (2014). A way to reverse CAD?. Journal of Family Practice, 63(7), 356 – 364;
17. Orlich, M. J., & Fraser, G. E. (2014). Vegetarian diets in the Adventist Health Study 2: a review of initial published findings. The American journal of clinical nutrition, 100(suppl_1), 353S – 358S;
18. Chuang, S. Y., Chiu, T. H., Lee, C. Y., Liu, T. T., Tsao, C. K., Hsiung, C. A., & Chiu, Y. F. (2016). Vegetarian diet reduces the risk of hypertension independent of abdominal obesity and inflammation: a prospective study. Journal of hypertension, 34(11), 2164 – 2171;
19. Steffen, L. M., Kroenke, C. H., Yu, X., Pereira, M. A., Slattery, M. L., Van Horn, L., … & Jacobs Jr, D. R. (2005). Associations of plant food, dairy product, and meat intakes with 15-y incidence of elevated blood pressure in young black and white adults: the Coronary Artery Risk Development in Young Adults (CARDIA) Study. The American journal of clinical nutrition, 82(6), 1169 – 1177;
20. Ferdowsian, H. R., & Barnard, N. D. (2009). Effects of plant-based diets on plasma lipids. The American journal of cardiology, 104(7), 947 – 956;
21. Bradbury, K. E., Crowe, F. L., Appleby, P. N., Schmidt, J. A., Travis, R. C., & Key, T. J. (2014). Serum concentrations of cholesterol, apolipoprotein AI and apolipoprotein B in a total of 1694 meat-eaters, fish-eaters, vegetarians and vegans. European journal of clinical nutrition, 68(2), 178 – 183;
22. Clearfield, M. B. (2005). C-reactive protein: a new risk assessment tool for cardiovascular disease. The journal of the American osteopathic association, 105(9), 409 – 416;
23. Esposito, K., & Giugliano, D. (2006). Diet and inflammation: a link to metabolic and cardiovascular diseases. European heart journal, 27(1), 15 – 20;
24. Thomas, M. C., Cooper, M. E., & Zimmet, P. (2016). Changing epidemiology of type 2 diabetes mellitus and associated chronic kidney disease. Nature Reviews Nephrology, 12(2), 73;
25. Almeida, J. C., Zelmanovitz, T., Vaz, J. S., Steemburgo, T., Perassolo, M. S., Gross, J. L., & Azevedo, M. J. (2008). Sources of protein and polyunsaturated fatty acids of the diet and microalbuminuria in type 2 diabetes mellitus. Journal of the American College of Nutrition, 27(5), 528 – 537;
26. de Mello, V. D., Zelmanovitz, T., Perassolo, M. S., Azevedo, M. J., & Gross, J. L. (2006). Withdrawal of red meat from the usual diet reduces albuminuria and improves serum fatty acid profile in type 2 diabetes patients with macroalbuminuria. The American journal of clinical nutrition, 83(5), 1032 – 1038;
27. Azadbakht, L., Atabak, S., & Esmaillzadeh, A. (2008). Soy protein intake, cardiorenal indices, and C-reactive protein in type 2 diabetes with nephropathy: a longitudinal randomized clinical trial. Diabetes care, 31(4), 648 – 654;
28. Crane, M. G., & Sample, C. (1994). Regression of diabetic neuropathy with total vegetarian (vegan) diet. Journal of nutritional medicine, 4(4), 431 – 439;
29. Zilliox, L. A., & Russell, J. W. (2019). Physical activity and dietary interventions in diabetic neuropathy: a systematic review. Clinical Autonomic Research, 29(4), 443 – 455.

Dr. farm. Anca Zanfirescu

șef lucrări, Catedra de Farmacologie și Farmacie Clinică
Facultatea de Farmacie,Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București