Etichetele alimentare: educarea pacienților

Aspecte importante în educarea pacienților cu privire la etichetarea nutrițională

Primul aspect în educarea pacienților cu privire la etichetarea nutrițională a produselor alimentare îl reprezintă încurajarea acestora să citească etichetele. Citirea etichetelor reprezintă în sine o formă de educare nutrițională prin exercițiu, cu timpul consumatorii se vor obișnui cu denumirile nutrienților, știind să estimeze valoarea nutrițională a unui produs și astfel să-l includă corect în alimentația lor zilnică.

În primă fază, în funcție de problemele de sănătate identificate care necesită tratament dietetic, se vor educa consumatorii să identifice nutrienții cei mai sensibili pentru alimentația lor. De exemplu, unei persoane cu exces ponderal i se va indica să urmarească mai ales conținutul caloric al produsului și porția recomandată de producător din acel produs. Porția poate fi indicată și de medic sau nutriționist, caz în care pacientul va fi învățat cum să-și calculeze aportul caloric pornind de la conținutul per 100 g/100 ml al produsului ales spre consum.

Pacienții cu probleme cardiovasculare vor urmări conținutul în grăsimi saturate și sare, iar cei cu diabet conținutul în glucide și zaharuri simple. Cea mai utilă formă de educare este prin exemplificare directă cu ambalajele unor produse alimentare a informațiilor nutriționale, unde se găsesc pe etichetă și cum se interpretează.

În tabelul nutrițional de pe etichetă este trecut într-o coloană separată și procentul din consumul zilnic de referință, ceea ce simplifică destul de mult estimarea aportului în comparație cu nevoile individuale nutriționale. Cu toate acestea, este important să le explicăm pacienților că acele procente sunt raportate la cantități de referință medii și, în cazul unor persoane cu nevoi nutriționale speciale, acestea nu sunt de ajutor și îi pot induce în eroare.

Cantitățile de referință pentru adulți pentru valoare energetică și nutrienții prezenți pe etichetă sunt prezentate în tabelul de mai jos [6]:

Pentru copii nu s-au stabilit încă astfel de valori de referință la nivel european, având în vedere diferențele mari în nevoile nutriționale între diferite grupe de vârstă în perioada de creștere.

În ceea ce privește conținutul în micronutrienți (vitamine și minerale) valorile nutriționale de referință (VNR) ale acestora pentru adulți sunt următoarele:

În cazul unor macronutrienți care prezintă o mai mare sensibilitate pentru sănătatea publică, există unele discrepanțe între recomandările Organizației Mondiale a Sănătății și cantitățile de referință menționate în legislația în vigoare.

Recomandarea OMS [7] cu privire la consumul de zaharuri este ca acestea să nu reprezinte mai mult de 10% din aportul caloric zilnic. La un aport zilnic mediu de 2.000 kcal, 10% înseamnă 200 kcal din zaharuri, adică 50 g de pe zi. Cantitatea de referință din legislație este situată la aproape dublu față de această recomandare. De asemenea, în privința consumului de sare, cea mai recentă recomandare OMS [8] este de limitare a consumului la 5 g pe zi sau 2.000 mg de sodiu pe zi. În legislația în vigoare referința încă este cea de 6 g pe zi de sare sau 2.400 mg de sodiu.

Ținând cont de aceste discrepanțe, în momentul de față este de datoria educatorilor în sănătate să explice aceste aspecte pacienților pentru a-i îndruma spre un consum adecvat al nutrienților care pot conduce la probleme de sănătate pe termen lung.

Afirmațiile de pe ambalaje cu privire la îmbunătățiri nutriționale sau beneficii pentru sănătate trebuie privite cu atenție atunci când se achiziționează un produs alimentar și analizate în contextul valorii nutriționale generale a produsului. De exemplu, o mențiune cu privire la conținutul redus de zaharuri poate fi facută și pe un produs cu un conținut mare de grăsimi, astfel încât această afirmație nu mai reprezintă un beneficiu. În privința mențiunilor de nutriție și sănătate, pe produse există prevederi legislative care le reglementează într-o anumită masură, dar de restul trebuie să ne ocupăm noi, atât ca educatori, cât și în calitate de consumatori.

Chiar dacă produsele care poartă o mențiune nutrițională ne pot atrage atenția la prima vedere și în cazul acestora este bine să ne uităm în tabelul nutrițional pentru informații suplimentare, dar necesare.

Care sunt caracteristicile de bază ale produsele pe care ar trebui să alegem să le punem în coșul de cumpărături după citirea etichetei:

• O listă scurtă de ingrediente care să fie ușor de recunoscut;
• Produse care nu conțin grăsimi hidrogenate;
• O declarație nutrițională completă (valoare energetică, macronutrienți și micronutrienți dacă este cazul);
• Declararea porției recomandate;
• Evidențierea clară a alergenilor;
• Produsele care conțin o cantitate mai mică de grăsimi saturate comparativ cu cantitatea totală de grăsime conținută;
• Produsele care conțin o cantitate de zaharuri mai mică în raport cu cantitatea totală de glucide declarată;
• Produsele cu un conținut de sare cât mai mic (< 20% din necesarul zilnic);
• Produsele cu adaos de vitamine și minerale pot reprezenta un beneficiu mai ales pentru anumite categorii de vârstă.

Concluzii

În prezent, declarația nutrițională este obligatorie prin lege doar pentru produsele ambalate, dar ar fi util să se extindă și la meniurile din restaurante și cantine, la preparatele de patiserie neambalate și la anumite produse vrac pentru care nu este obligatorie momentan.

Educația nutrițională este un punct esențial în scăderea prevalenței problemelor de sănătate relaționate cu nutriția. Etichetarea nutrițională este un instrument util pe care ar trebui să-l folosim cât mai mult ca principal factor în decizia de cumpărare și consumare a produselor alimentare.

Bibliografie:

1. EUFIC. EUFIC Forum n° 4: Observation, understanding and use of nutrition information on food labels. http://www.eufic.org/en/collaboration/article/eufic-forum-n-4-pan-european-consumer-research-on-in-store-observation.
2. Soederberg Miller L.M, Cassady D.L. The Effects of Nutrition Knowledge on Food Label Use: A Review of the Literature. Appetite 2015; 92():. http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0195666315002743?via%3Dihub.
3. Cannoosamy K.,Pugo-Gunsam P., Jeewon R.,. Consumer Knowledge and Attitudes Toward Nutritional Labels. Journal of Nutrition Education and Behavior 2014; 46(5):. http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S149940461400178X.
4. European Commission. REGULATION (EU) No 1169/2011 OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL of 25 October 2011. Official Journal of the European Union 2011; ():. http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:32011R1169.
5. COMMISSION OF THE EUROPEAN COMMUNITIES. WHITE PAPER ON A Strategy for Europe on Nutrition, Overweight and Obesity related health issues:. 2007. http://ec.europa.eu/health/archive/ph_determinants/life_style/nutrition/documents/nutrition_wp_en.pdf.
6. Food Drink Europe. Guidance September 2013 Regulation (EU) No. 1169/2011 on the Provision of Food Information to Consumers:. 2013. http://www.fooddrinkeurope.eu/uploads/publications_documents/FDE_Guidance_WEB.pdf.
7. World Health Organization. WHO calls on countries to reduce sugars intake among adults and children. http://www.who.int/mediacentre/news/releases/2015/sugar-guideline/en/.
8. World Health Organization. WHO issues new guidance on dietary salt and potassium. http://www.who.int/mediacentre/news/notes/2013/salt_potassium_20130131/en/.

Nicoleta Tupiţă

nutriționist – dietetician
specialist în nutriție sportivă, nutriționist F.R. Rugby

Dr. Alin Popescu

medic primar medicină sportivă
secretar general S.Ro.M.S., manager medical F.R. Rugby