Indicele glicemic și încărcătura glicemică: aspecte teoretice şi practice

Carbohidrații sunt nutrienți energogeni esențiali pentru buna funcționare a metabolismului uman. Totuși efectele consecutive consumului de carbohidrați diverși nu sunt identice și aceste aspecte trebuie avute în vedere nu numai de pacientul diabetic, ci și de cei preocupați de respectarea unei diete sanogenetice. Vom urmări în continuare câteva definiții și aspecte practice referitoare la evaluarea și aplicarea indexului și încărcăturii glicemice în planificarea aportului alimentar.

Introducere

Carbohidrații alimentari reprezintă baza aportului caloric sănătos indiferent de cerințele nutriționale particulare ale unui individ. Toate școlile de nutriție serioase recomandă ca 40-60% din aportul caloric zilnic să vină din carbohidrați, media de 55% fiind cea mai apropiată de necesarul unei persoane obișnuite. Numai că nu toți carbohidrații sunt creați egali. Ei diferă foarte mult atât ca structură, cât și ca digestibilitate și aici își pune o amprentă serioasă alimentul care îi vehiculează. Este corect de conștientizat că oamenii nu mănâncă de fapt nutrienți, ci alimente care conțin nutrienți și care vin cu un bagaj divers, de aceea sfaturile nutriționale trebuie oferite având în centru alimentele care se află pe masa noastră și nu nutrienții pe care îi regăsim în tabelele de compoziție alimentară.

Tulburările de comportament alimentar

În cazul carbohidraților, este de amintit că o clasificare tradițională, în zaharuri, cu impact mare pe glicemie datorită absorbției facile și rapide și în polizaharide digerabile, cu impact mai lent, datorită digestiei îndelungate, se dovedește astăzi mai degrabă revolută. Ea a fost înlocuită de caracterizări care iau în considerare indicele glicemic și ruda sa mai aplicată, mai practică, încărcătura glicemică. Caracterizarea alimentelor folosind cei doi indicatori s-a dovedit extrem de utilă, deși nu lipsită de controverse, atât în ceea ce privește profilaxia unor afecţiuni cronice cât și în managementul unor afecțiuni deja existente.

Ce este indicele glicemic (IG)

Conceptul de indice glicemic s-a născut din dorința de a ierarhiza carbohidrații în funcție de impactul pe glicemia postprandială, în raport cu valorile determinate de ingestia unui etalon, care este de obicei glucoza [1]. Alimentele bogate în carbohidrați ușor de digerat, absorbit și folosit au un indice glicemic mare (IG ≥ 70 față de glucoză), cele care determină un răspuns glicemic postprandial mic au un indice glicemic redus (IG ≤ 55). Între ele se află multe alimente cu indice glicemic mediu (IG = 56-69). Indicele glicemic se măsoară pe voluntari care ingerează o cantitate din alimentul testat, ce conține 50 g de carbohidrați în prima fază și, în altă zi, 50 g de carbohidrați din alimentul față de care etalonăm (de regulă glucoză, dar poate fi și pâine albă).

Tabel 1. Clasificarea  valorilor indicelui și încărcăturii glicemice

De fiecare dată se măsoară glicemia (înainte de administrare și la intervale regulate după ingestie) [2]. Modificările glicemiei în cazul alimentului testat sunt raportate la modificările determinate de etalon, valoarea finală fiind exprimată procentual [3]. În funcție de etalon, indicele glicemic poate varia. De exemplu, orezul brun are un IG de 50 față de glucoză și de 69 față de pâinea albă. De remarcat că o valoare mai mică a indicelui glicemic nu înseamnă întotdeauna o alegere mai bună din punct de vedere nutrițional. De exemplu, un mic baton de ciocolată sau o porție de orez brun au indicele glicemic de 55, dar valoarea nutritivă este în mod clar diferită.

Tabel 2. Indice glicemic și încărcătura glicemică în diferite alimente [3]

Desigur, definirea și măsurarea indicelui glicemic pot suferi ameliorări, astfel încât acesta să poată fi folosit mai eficient atât în cercetare, cât și în aplicare comercială sau în sănătatea publică [4].

Răspunsuri fiziologice la alimente cu indice glicemic diferit

Înainte de orice, trebuie subliniat că efectele ingestiei unui aliment asupra glicemiei variază de la o persoană la alta. Glicemia, la rândul ei, este influențată și de activitatea fizică, hormoni diferiți și de unele medicamente. În principiu, consumul de alimente cu indice glicemic înalt duce la o creștere rapidă și de amploare mai mare a glicemiei, în raport cu ceea ce se întâmplă după consumul de alimente cu indice glicemic mic. Hiperglicemia este un semnal pentru celulele beta pancreatice care secretă insulina. Urmează o perioadă în care hiperinsulinemia cauzată de consumul de alimente cu indice glicemic înalt determină o scădere marcată a glicemiei, ceea ce duce rapid la hipoglicemie și la declanșarea senzației de foame. În schimb după consumul de alimente cu indice glicemic mai mic, glicemia se menține la un nivel ceva mai mare mai mult timp și, neexistând o creștere masivă post ingestională, nu se constată o solicitare exagerată a secreției de insulină.

Indicele glicemic al unui prânz sau al unei diete

Pentru a avea aplicabilitate practică în studii, indicele glicemic trebuie să poată fi calculat nu numai pentru un aliment, dar și pentru o asociere, așa cum întâlnim la mesele uzuale. În principiu, trebuie aplicată următoarea formulă [5]:

IG prânz = [(IG x carbohidrați digerabili aliment A) + (IGx carbohidrați digerabili aliment B) +…]/nivelul total de carbohidrați per prânz

Din păcate, deși logica, formula poate induce erori, pentru că valorile calculate deja ale indicelui glicemic al alimentelor individuale nu țin seamă că într-un prânz există variații care țin de varietatea alimentelor, cât de proaspete sau coapte sunt produsele vegetale, de matricea alimentului care, la rândul ei este legată de procesare, tratamente termice etc. Dodd et al. au evaluat astfel de abateri și au arătat că atunci când se folosesc valorile individuale că în formula de mai sus apare o supraestimare cu 22-50% a indicelui glicemic, față de valoarea obținută prin măsurare directă [5].

Trebuia avut în vedere că indicele glicemic nu oferă totuși o imagine comprehensivă asupra variației postprandiale a glicemiei și insulinemiei. De exemplu, un studiu recent efectuat pe pacienți cu diabet de tip 2 a urmărit efectele administrării unor tipuri diferite de mese de dimineață. Cea mai mare valoare a glicemiei a fost, evident, succesivă micului dejun cu un indice glicemic mare și cu un conținut redus de fibre. Nu au fost însă diferențe statistic semnificative între acest gen de masă și una cu indice glicemic mic și un nivel similar de fibre [6].

Astfel, valorile indicelui glicemic nu au prezis în mod corect răspunsul glicemic postprandial, care s-a dovedit a fi influențat în mare măsură de cantitatea de fibre mâncată. Și alte elemente pot interveni, cum ar fi tipurile de carbohidrați, proteinele, grăsimile, impactul pe indicele glicemic fiind diferit. Trebuie reamintit că indicele glicemic nu ține seama de particularitățile individului, cum ar fi etnia, statusul metabolic, obiceiurile alimentare. Studiile arată, că, de exemplu, durata masticației poate și ea influența valoarea indicelui glicemic. Ca atare există o multitudine de factori care intervin în răspunsul glicemic, indicele având o valoare mai degrabă orientativă [7,8,9]. Se recomandă ca în studii viitoare indicele glicemic să fie măsurat în mod direct, fără a se recurge la valorile deja cunoscute ale alimentelor individuale [4].

O metaanaliză recentă care a studiat rezultatele găsite în 28 de studii ce au avut în obiectiv raportarea efectelor unei diete cu indice glicemic mare, la efectele uneia cu indice glicemic mic, a găsit că ceea ce a fost înțeles că indice glicemic mic a variat masiv între studii. Unele au considerat că și un indice de 57 este mic. Este lesne de înțeles că studii de acest gen întrețin confuzia existentă în domeniu și nu pot oferi rezultate solide, care să determine o atitudine consistentă în raport cu pacientul [10].  

Încărcătură glicemică

Indicele glicemic compară capacitatea alimentelor cu niveluri similare de carbohidrați de a ridica glicemia. Însă alimentele au niveluri diferite de carbohidrați și cantitatea respectivă impactează ea însăși glicemia și răspunsul insulinic. Ca atare a apărut un nou concept, încărcătura glicemică, ce descrie atât calitatea (indicele glicemic), cât și cantitatea de carbohidrați dintr-o priză alimentară. Încărcătura glicemică a unui aliment se calculeaza ca în formula de mai jos, multiplicând indicele glicemic al alimentului cu numărul de grame de carbohidrați din porție, valoarea finală fiind împărțită la 100 [2]:

IG aliment X = (IG aliment  x (g) carbohidrați digerabili per porție)/100

La o porție obișnuită, încărcătura glicemică se consideră a fi mare dacă este ≥ 20, medie, dacă este situată între 11 și 19 și joasă, dacă este ≤ 10. În cazul unui prânz format din diferite alimente, încărcătura glicemică totală va fi suma încărcăturilor glicemice ale alimentelor individuale.

Indicele glicemic în diferite boli cronice

Contribuția consumului pe perioade lungi de timp a unor mese cu încărcătură glicemică ridicată la epuizarea pancreasului endocrin și la declanșarea unui diabet reprezintă o ipoteză mult discutată, dar plauzibilă [11]. Concluzii din câteva metaanalize recente ale unor studii prospective sugerează că dietele cu indice și încărcătură glicemică mici pot avea un impact important în profilaxia diabetului de tip 2 [12,13]. Diferite organizații care monitorizează diabeticii în Europa [14,15] au inclus noțiunile de indice și încărcătura glicemică reduse în recomandările către pacienți, ca și sfatul de a se consuma multe fibre și cereale integrale.

În afară de diabet, numeroase studii observaționale au examinat relația celor doi indicatori cu incidența bolilor cardiovasculare, aceasta apărând ca mai mare, mai ales în cazul femeilor și a celor cu un indice de masă corporală ridicat, la consumul curent de alimente cu indice glicemic ridicat.

Obezitatea este adesea asociată cu tulburări metabolice diferite (hiperinsulinemie, rezistența la insulină, dislipemie crescând riscul indivizilor de a face diabet de tip 2, de a dezvolta boli cardiovasculare și chiar de a deceda mai devreme [16].  Strategiile de slăbit care au în vedere recomandarea de prânzuri cu încărcătură glicemică redusă par a avea o eficiență mărită.

Scăderea încărcăturii glicemice

Reprezintă un obiectiv important pentru o dietă sănătoasă. Există mai multe modalități prin care se poate realiza acest lucru. Cele mai ușor de aplicat sunt:

• creșterea consumului de alimente integrale de tipul cerealelor nerafinate, a leguminoaselor și fructelor oleaginoase, ca și a zarzavaturilor neamidonoase;
• scăderea aportului de cartofi, orez alb sau pâine albă;
• scăderea aportului de deserturi dulci (prăjituri, bomboane) și de băuturi răcoritoare cu zahăr.

Etichetele alimentare: educarea pacienților

Concluzii

Deși concepte precum indicele glicemic sau încărcătura glicemică nu oferă răspunsuri nete la desenarea unei diete cu impact minim pe pancreasul endocrin, ele pot fi de un real folos, mai ales în relația cu pacientul care își poate automonitoriza mai ușor dieta.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Referințe bibliografice:

1. Brouns F, Bjorck I, Frayn KN, et al. Glycaemic index methodology. Nutr Res Rev. 2005;18(1):145-171;
2. Monro JA, Shaw M. Glycemic impact, glycemic glucose equivalents, glycemic index, and glycemic load: definitions, distinctions, and implications. Am J Clin Nutr. 2008;87(1):237S-243S;
3. The University of Sydney. About Glycemic Index: measuring the GI. October 12, 2015. Available at:http://www.glycemicindex.com/about.php. Accessed 2/16/20;
4. The International Organization for Standardization. Food products – Determination of the glycaemic index (GI) and recommendation for food classification. 2016. Available at:https://www.iso.org/obp/ui/#iso:std:iso:26642:ed-1:v1:en. Accessed 2/22/20;
5. Dodd H, Williams S, Brown R, Venn B. Calculating meal glycemic index by using measured and published food values compared with directly measured meal glycemic index. Am J Clin Nutr. 2011;94(4):992-996;
6. Silva FM, Kramer CK, Crispim D, Azevedo MJ. A high-glycemic index, low-fiber breakfast affects the postprandial plasma glucose, insulin, and ghrelin responses of patients with type 2 diabetes in a randomized clinical trial. J Nutr. 2015;145(4):736-741;
7. Ranawana V, Leow MK, Henry CJ. Mastication effects on the glycaemic index: impact on variability and practical implications. Eur J Clin Nutr. 2014;68(1):137-139;
8. Sun L, Ranawana DV, Tan WJ, Quek YC, Henry CJ. The impact of eating methods on eating rate and glycemic response in healthy adults. Physiol Behav. 2015;139:505-510;
9. Venn BS, Williams SM, Mann JI. Comparison of postprandial glycaemia in Asians and Caucasians. Diabet Med. 2010;27(10):1205-1208;
10. Goff LM, Cowland DE, Hooper L, Frost GS. Low glycaemic index diets and blood lipids: a systematic review and meta-analysis of randomised controlled trials. Nutr Metab Cardiovasc Dis. 2013;23(1):1-10;
11. Willett W, Manson J, Liu S. Glycemic index, glycemic load, and risk of type 2 diabetes. Am J Clin Nutr. 2002;76(1):274S-280S;
12. Greenwood DC, Threapleton DE, Evans CE, et al. Glycemic index, glycemic load, carbohydrates, and type 2 diabetes: systematic review and dose-response meta-analysis of prospective studies. Diabetes Care. 2013;36(12):4166-4171;
13. Livesey G, Taylor R, Livesey H, Liu S. Is there a dose-response relation of dietary glycemic load to risk of type 2 diabetes? Meta-analysis of prospective cohort studies. Am J Clin Nutr. 2013;97(3):584-596;
14. Dyson PA, Kelly T, Deakin T, et al. Diabetes UK evidence-based nutrition guidelines for the prevention and management of diabetes. Diabet Med. 2011;28(11):1282-1288;
15. Mann JI, De Leeuw I, Hermansen K, et al. Evidence-based nutritional approaches to the treatment and prevention of diabetes mellitus. Nutr Metab Cardiovasc Dis. 2004;14(6):373-394;
16. Flegal KM, Kit BK, Orpana H, Graubard BI. Association of all-cause mortality with overweight and obesity using standard body mass index categories: a systematic review and meta-analysis. JAMA. 2013;309(1):71-82.

Conf. dr. Corina Zugravu

UMF „Carol Davila”, București