Legătura dintre alimentație și inflamația în organism

Studiile actuale indică faptul că alimentația este unul dintre factorii de risc comportamentali care pot fi modificați cu scopul de a preveni anumite patologii. În ultimii ani, la nivel mondial, s-a observat o creștere semnificativă a consumului de alimente ultraprocesate. Acestea se remarcă prin accesibilitate, gust intens și faptul că sunt gata de consum, dar au contribuit la deteriorarea calității alimentației din cauza profilului lor nutrițional neadecvat.

Introducere

            Inflamația este un proces organizat și secvențial, care are rolul de a menține echilibrul funcțional al țesuturilor și organelor. Aceasta acționează ca un mecanism de protecție al țesuturilor în fața leziunilor, având rolul de a elimina sau neutraliza agenții cu potențial dăunător pentru organism, dar și țesuturile afectate. În momentul în care inflamația persistă, cum se întâmplă în cazul inflamației cronice, care poate dura și câțiva ani, prezența celulelor sistemului imunitar se poate prelungi în timp, motiv pentru care este influențată și starea homeostaziei, prin apariția unor dereglări metabolice, daunele provocate fiind la nivel local sau sistemic.

Obezitatea și mecanismele de inflamație

            Obezitatea este o boală cronică, multifactorială, cu o prevalență din ce în ce mai crescută, și are la bază o componentă inflamatorie care este strâns legată de apariția unor probleme medicale precum: bolile cardiovasculare (favorizate de ateroscleroză – inflamație cronică la nivelul vaselor de sânge), rezistența la insulină și anumite forme de cancer. În cazul persoanelor cu obezitate și supraponderalitate, nivelurile serice ale citokinelor inflamatorii pot fi modificate, cum ar fi proteina C reactivă, factorul de necroză tumorală-alfa (TNF-𝛼) și interleukinele (IL-6, IL-18). Măsurătorile de grăsime corporală au o legătură mai puternică cu acești markeri inflamatori decât indicele de masă corporală (IMC).

            Interleukina 6 este o citokină importantă produsă de celulele imune, dar și de țesutul adipos, fiind implicată în răspunsul inflamator. Receptorul pentru IL-6 se regăsește în mai multe regiuni ale creierului, precum hipotalamusul, unde influențează consumul de energie și pofta de mâncare. În același timp, țesutul adipos alb este un rezervor de energie, dar poate fi implicat în reglarea proceselor patologice și fiziologice, cum ar fi cele de inflamație și cele legate de imunitate. Există câțiva factori proinflamatori și antiinflamatori care sunt sintetizați și eliberați de țesutul adipos: citokine și chemokine, cum ar fi TNF-α, IL-6 și MCP-1, respectiv adipokine precum leptina, adiponectina și rezistina.

            În obezitate, acumularea de acizi grași liberi poate activa diverși compuși proinflamatorii care favorizează eliberarea IL-6, aceasta la rândul ei declanșând la nivel hepatic sinteza și secreția proteinei C reactive.

            Din adipocite derivă hormonul numit adiponectină, acesta având efecte pozitive în lupta cu inflamația, rezistența la insulină, diabetul zaharat de tip 2 și ateroscleroza, prin reducerea stresului oxidativ, fiind considerat un factor vasoprotector. În rândul persoanelor cu obezitate s-a observat că sinteza acestui hormon este redusă.

            Un alt hormon important, secretat de asemenea de țesutul adipos, este leptina. Leptina este implicată în mai multe procese, precum cel de reglare a apetitului, dar și a echilibrului energetic. De asemenea, leptina participă la răspunsurile inflamatorii și poate regla producția citokinelor proinflamatorii.

            Obezitatea este adesea asociată cu niveluri ridicate ale lipidelor în sânge, inclusiv ale acizilor grași liberi (neesterificați). Răspunsul inflamator poate fi inițiat de proprietățile chimice ale acestor acizi grași. Capacitatea țesutului adipos de a stoca energie este limitată; lipoliza are loc în adipocite când această capacitate este depășită, eliberând acizi grași neesterificați în fluxul sanguin. Odată ajunși în circulație, aceștia se pot acumula și au efecte toxice asupra altor țesuturi și organe, provocând rezistența la insulină și moartea celulară, un fenomen cunoscut sub numele de lipotoxicitate.

Câteva studii efectuate pe gemeni cu diferențe de greutate au demonstrat că țesutul adipos al gemenilor care suferă de obezitate prezintă semne de rezistență la insulină și un răspuns inflamator și imunitar activ. Totodată, s-a constatat că acizii grași pot influența producția și secreția de adipokine.

            Printre factorii de mediu și stilul de viață care pot contribui la apariția sau potențarea inflamației, dovezile științifice susțin importanța dietei. Compușii nutriționali ce pot influența procesele inflamatorii includ macronutrienți și micronutrienți, molecule bioactive precum polifenolii. În general, modelele alimentare pe bază de plante, caracterizate printr-un consum ridicat de cereale integrale, fibre, legume, fructe, pește, acizi grași polinesaturați, vitamina C, vitamina E și carotenoizi, au fost corelate cu un efect antiinflamator mai crescut. Un model alimentar cunoscut este dieta mediteraneeană, care are la bază alimente neprocesate sau minim procesate, motiv pentru care studiile au evidențiat un nivel redus de biomarkeri inflamatori, în special în ce privește IL-6 și proteina C reactivă. Inflamația poate fi favorizată de un consum crescut de acizi grași saturați și acizi grași trans, aceștia fiind regăsiți în principal în dietele occidentale. În ultimii ani, creșterea disponibilității și diversității alimentare a condus la o tranziție a tiparelor alimentare, schimbare caracterizată printr-un aport caloric ridicat și un consum crescut de dulciuri, cereale rafinate, carne roșie și procesată, gustări și băuturi îndulcite, alimentație cu un potențial proinflamator crescut, la care s-au observat niveluri mai mari ale proteinei C reactive.

Grăsimile saturate

            Aportul total de grăsimi ar trebui să fie menținut la un nivel scăzut, pentru a susține și restricția calorică. Totuși, este important să se acorde atenție și compoziției acestui aport de grăsimi. Raportul dintre acizii grași omega-6 și omega-3 nu ar trebui să depășească 2:1, pentru a ameliora inflamațiile cauzate de anumite leziuni. Nivelurile de grăsimi saturate, în special ale acidului palmitic, ar trebui să fie limitate din cauza potențialului lor de a genera inflamație în hipotalamus. Inflamația crescută la nivel hipotalamic poate diminua semnalele de sațietate transmise.

            Dovezile care susțin activitatea proinflamatoare a acizilor grași saturați sunt bine documentate, în special în legătură cu mesele bogate în grăsimi și biomarkerii inflamatori, deși rezultatele au fost adesea contradictorii. Lipsa de specificitate a acestor studii poate fi atribuită faptului că majoritatea cercetărilor nu diferențiază tipurile specifice de molecule implicate. În prezent, există o dezbatere activă cu privire la efectele negative asupra sănătății umane atribuite acizilor grași saturați. De asemenea, se discută dacă structurile chimice ale acizilor grași saturați pot avea un rol subestimat și poate nemăsurat în influențarea sănătății umane. De exemplu, acizii grași cu lanț lung, precum acidul palmitic, care este abundent în uleiul de palmier, și acidul stearic, prezent în carne și produse lactate, ar putea fi responsabili pentru activități proinflamatorii. În schimb, acizii grași cu lanț mediu, cum ar fi acidul caprilic, acidul capric și acidul lauric, precum și acizii grași cu lanț scurt (SCFA) precum acidul butiric, acidul valeric și acidul caproic, alături de acizii grași cu lanț ramificat (BCFA), ar putea exercita efecte antiinflamatorii.

            Alimente cu conținut crescut de grăsimi saturate:

• carne roșie și carne procesată, precum cârnații, crenvurștii, baconul, parizerul;
• lactate cu conținut crescut de grăsimi;
• unt, maioneză;
• ulei de cocos și ulei de palmier;
• înghețată;
• produse de patiserie;
• dulciuri din comerț.

Grăsimile trans și alimentele prăjite

            De-a lungul timpului, s-a concluzionat faptul că nu există un aport sigur de grăsimi trans pentru consum. Din această cauză, este recomandat să se evite consumul a mai mult de 1 gram de grăsimi trans pe zi.

            Grăsimile trans determină reducerea colesterolului „bun” (HDL) și creșterea nivelului de colesterol „rău” (LDL), aceste efecte fiind asociate cu un risc crescut de diabet de tip 2, boli cardiovasculare și accident vascular cerebral. În plus, alimentele prăjite nu doar că au un conținut ridicat de grăsimi și calorii, dar pot și să sporească inflamația din organism.
Acest lucru este urmarea faptului că metodele de gătit la temperaturi foarte mari, precum prăjirea, favorizează apariția unor compuși nocivi care contribuie la inflamații și la dezvoltarea bolilor cronice.

            Cantitatea de grăsimi trans poate fi crescută și prin prăjirea uleiurilor, ceea ce va duce la amplificarea inflamației, dar și la modificări ale compoziției microbiomului intestinal.

            Exemple de alimente bogate în grăsimi trans:

• produse de patiserie, cum ar fi prăjiturile, plăcintele și biscuiții;
• mâncăruri preparate în restaurante;
• margarină;
• floricele de porumb la microunde;
• pizza congelată;
• alimente prăjite, precum cartofii prăjiți, gogoșile și carnea prăjită.

            Acidul linoleic din familia omega-6 se găsește frecvent în uleiurile vegetale, cum ar fi cel de floarea-soarelui, în timp ce acizii grași omega-6 cu lanț lung, precum acidul arahidonic, se regăsesc în produse de origine animală, cum ar fi carnea și ouăle sau sunt sintetizați din acid linoleic. Deși acești derivați ai omega-6 cu lanț lung sunt adesea considerați proinflamatori, rezultatele cercetărilor privind efectul lor inflamator rămân neconcludente, unele studii neidentificând nicio asociere semnificativă cu markerii inflamației.

Carbohidrații procesați (rafinați)

            Carbohidrații rafinați sunt alimente supuse unui proces intensiv, în urma căruia sunt eliminate componente esențiale, precum tărâțele, germenii și endospermul, ceea ce duce la pierderea unor nutrienți valoroși. Acești carbohidrați includ și zaharurile adăugate, care sunt definite ca monozaharidele și dizaharidele adăugate artificial în produse alimentare, diferite de zaharurile naturale din miere, siropuri sau sucuri de fructe.

            La nivel global, băuturile îndulcite cu zahăr sunt una dintre principalele surse de zaharuri adăugate și au fost asociate cu efecte proinflamatorii. Aceste alimente tind, de asemenea, să crească rapid și semnificativ nivelul de glucoză din sânge, având un indice glicemic și o încărcătură glicemică ridicată. Această creștere a glicemiei postprandiale stimulează producerea de insulină, care poate favoriza o stare proinflamatorie.

            Fructoza este un ingredient comun în dietele occidentale și se extinde rapid în alte regiuni, din cauza folosirii pe scară largă a siropului de porumb bogat în fructoză în industria alimentară. Studiile au arătat că un consum ridicat de fructoză duce la scăderea sensibilității la insulină, creșterea aportului energetic, creșterea trigliceridelor circulante și a grăsimii viscerale, precum și la un metabolism redus, spre deosebire de glucoză sau amidon. Dovezile sugerează că aportul crescut de sirop de porumb cu conținut ridicat de fructoză din băuturi și alimente procesate favorizează apariția bolii hepatice grase nealcoolice (NAFLD) și a inflamației cronice. De asemenea, cercetările indică faptul că inflamația din țesutul adipos visceral cauzată de consumul excesiv de fructoză ar putea contribui la dezvoltarea obezității.

Alcoolul

            Alcoolul este una dintre cele mai utilizate substanțe la nivel mondial, indiferent de situația economică a unei țări. Consumul excesiv de alcool poate afecta grav mai multe organe esențiale, cum ar fi ficatul, pancreasul, creierul, intestinul și plămânii. Aceste leziuni sunt rezultatul stresului oxidativ, inflamației și disfuncțiilor sistemului imunitar provocate de metaboliții alcoolului. Inflamația cronică, cauzată de consumul de alcool, reprezintă un factor important în apariția multor boli inflamatorii. Boala alcoolică a ficatului se dezvoltă din cauza inflamației hepatice, alimentată de creșterea nivelului citokinelor proinflamatorii în ficat, în special a nivelului TNF-α. Această citokină proinflamatorie indusă de alcool este un element central în evoluția cirozei hepatice.

Sodiul și potasiul

            Dietele cu efect proinflamator se caracterizează prin conținut ridicat de sodiu și niveluri scăzute de potasiu, asociate consumului excesiv de sare și alimente procesate cu adaos de sare, alături de un aport redus de surse naturale bogate în potasiu, cum ar fi legumele și fructele. Acest dezechilibru între sodiu și potasiu contribuie la dezvoltarea și agravarea unor boli precum accidentul vascular cerebral, formarea pietrelor la rinichi și anumite tipuri de cancer.

Fibrele și microbiota intestinală

            Microbiota intestinală reprezintă o rețea complexă alcătuită din sute de mii de microorganisme, printre care bacterii, ciuperci, viruși și protozoare. În starea sa de echilibru, în homeostazie, microbiota joacă un rol esențial în menținerea sănătății gazdei, contribuind la buna funcționare a sistemului imunitar și oferind protecție împotriva agenților patogeni.
Disbioza intestinală poate să apară în momentul în care funcționarea microbiotei este perturbată. Disbioza este asociată cu un nivel crescut de inflamație, ca urmare a creșterii permeabilității intestinale și a scăderii numărului de bacterii producătoare de acizi grași cu lanț scurt. Calitatea alimentației, precum și prezența aditivilor pot influența disbioza intestinală, oferind o explicație posibilă pentru legătura dintre consumul crescut de alimente ultraprocesate și inflamația de grad scăzut.

            Fibrele reprezintă o altă componentă alimentară recunoscută pentru efectele sale antiinflamatorii. Consumul de alimente bogate în fibre este frecvent corelat cu un aport ridicat de polifenoli și carbohidrați complecși, ambele având potențialul de a influența favorabil inflamația. Unul dintre mecanismele antiinflamatorii ale fibrelor este transformarea carbohidraților nedigerabili în acizi grași cu lanț scurt de către microbiota intestinală, substanțe care joacă un rol important în reglarea imunității.

            În plus, s-a constatat că alimentele bogate în fibre și carbohidrați complecși pot contribui la scăderea nivelurilor lipoproteinelor cu densitate joasă (LDL) și a markerilor inflamatori, cum ar fi proteina C reactivă, IL-6 și TNF-α. De asemenea, la pacienții cu diabet, s-a constatat că un consum crescut de fibre a fost asociat cu o reducere a nivelului de proteină C reactivă.

            Fibrele se găsesc în majoritatea legumelor, fructelor, leguminoaselor, cerealelor integrale, nucilor și semințelor.

Polifenolii

            În ultimii ani, o mare parte din cercetările științifice s-au axat pe investigarea efectelor asupra sănătății ale componentelor bioactive din alimentele de origine vegetală, cum ar fi polifenolii. Acești polifenoli reprezintă o categorie variată de metaboliți ai plantelor, recunoscuți în principal pentru capacitatea lor antioxidantă. Studiile indică faptul că un consum crescut din anumite grupuri de polifenoli, precum flavonoidele, poate contribui la reducerea riscului de apariție a unor boli cronice netransmisibile, inclusiv a afecțiunilor cardio-metabolice, bolilor neurodegenerative și unor tipuri de cancer. De asemenea, cercetările au evidențiat că polifenolii din alimentație pot avea un impact asupra inflamației, prin modul în care ajută la prevenirea deteriorării barierei intestinale.

            Surse de polifenoli:

• mere;
• fructe de pădure;
• broccoli;
• morcovi;
• ardei iute;
• chimion;
• ciocolată neagră (cacao – sursă de polifenoli);
• semințe de in;
• ghimbir;
• ceai verde;
• ovăz;
• măsline și ulei de măsline;
• ceapă;
• varză roșie;
• semințe de susan;
• spanac;
• curcuma;
• cereale integrale.

Acizii grași omega-3

            Acizii grași omega-3, în special acidul eicosapentaenoic (EPA) și acidul docosahexaenoic (DHA), joacă un rol esențial în modularea unora dintre cele mai mari probleme de sănătate. Omega-3 sunt cunoscuți pentru contribuția lor în prevenirea sau reducerea gravității unei game largi de afecțiuni, și anume boli metabolice precum afecțiunile cardiovasculare, diabetul și bolile renale, dar și boli neurodegenerative, precum Alzheimer, și diverse alte afecțiuni inflamatorii, inclusiv osteoartrita.

            EPA și DHA previn ateroscleroza, formarea plăcilor în artere, prin scăderea nivelurilor de citokine și molecule de adeziune care se acumulează pe pereții arteriali. În plus, EPA și DHA stabilizează plăcile aterosclerotice, reducând astfel riscul de evenimente cardiovasculare majore.

            Fie prin suplimente, fie prin alimentație, omega-3 au demonstrat capacitatea de a inversa evoluția diverselor boli inflamatorii, de la afecțiuni inflamatorii intestinale, boli ale pielii și articulațiilor, până la afecțiuni autoimune.

            Surse alimentare de omega-3:

• pește gras: somon, macrou, sardine, hering, stridii, ulei din ficat de cod;
• semințe de in;
• semințe de chia;
•  

Activitatea fizică

            Principalele efecte ale activității fizice și ale exercițiilor includ o scădere a depozitelor de grăsime corporală la persoanele care se antrenează. Mușchii scheletici antrenați devin mai eficienți în utilizarea grăsimii ca sursă de energie și se bazează mai puțin pe glucoza din sânge și glicogenul din mușchi în timpul exercițiilor fizice. Activitatea fizică regulată și pierderea în greutate sunt intervenții terapeutice care protejează împotriva unui spectru larg de boli cronice legate de inflamația de grad scăzut. Riscul apariției acestor boli este diminuat, ca urmare a îmbunătățirii profilului inflamator.

Concluzii

            Alimentația influențează nivelurile de citokine și chemokine cu rol pro- și antiinflamator în organism. O dietă bogată în carbohidrați simpli, grăsimi saturate, carne procesată și alimente prăjite a fost corelată cu o stare inflamatorie crescută. Pe de altă parte, consumul ridicat de fructe, legume, verdețuri, cereale integrale și pește a fost asociat cu o stare antiinflamatoare mai pronunțată. Deși termenul de „dietă antiinflamatorie” necesită clarificări suplimentare în literatura de specialitate, exemple frecvent menționate sunt dieta mediteraneeană și recomandările alimentare pentru prevenirea hipertensiunii (DASH). Dieta mediteraneeană pune accent pe cereale integrale, fructe, legume, nuci și leguminoase, cu un consum moderat de pește, carne de pasăre și un aport redus de alimente procesate și carne roșie, folosind uleiul de măsline ca sursă principală de grăsimi. La fel ca dieta mediteraneeană, dieta DASH promovează consumul de cereale integrale, fructe, legume și nuci, dar include produse lactate cu conținut scăzut de grăsimi și aport redus de sodiu.

Referințe bibliografice:

1. Ellulu Mohammed S, Ismail Patimah, Huzwah Khaza’ai, Asmah Rahmat, & Yehia Abed. Obesity and Inflammation: The Linking Mechanism and the Complications. Archives of Medical Science: AMS 13, nr. 4, 2017: 851–63. https://doi.org/10.5114/aoms.2016.58928;
2. Tristan Asensi, Marta, Antonia Napoletano, Francesco Sofi, & Monica Dinu. Low-Grade Inflammation and Ultra-Processed Foods Consumption: A Review. Nutrients 15, no. 6, 2023: 1546. https://doi.org/10.3390/nu15061546;
3. Scheiber Alexander, & Victoria Mank. Anti-Inflammatory Diets. In StatPearls. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing, 2024. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK597377/;
4. Khanna, Deepesh, Siya Khanna, Pragya Khanna, Payal Kahar, & Bhavesh M Patel. Obesity: A Chronic Low-Grade Inflammation and Its Markers. Cureus 14, no. 2, 2022: e22711. https://doi.org/10.7759/cureus.22711;
5. Lee Hansongyi, In Seok Lee, & Ryowon Choue. Obesity, Inflammation and Diet. Pediatric Gastroenterology, Hepatology & Nutrition 16, no. 3, 2013: 143–52. https://doi.org/10.5223/pghn.2013.16.3.143;
6. Mello Roseli Neves de, Bárbara Paixão de Gois, Ana Claudia Pelissari Kravchychyn et al., Dietary Inflammatory Index and Its Relation to the Pathophysiological Aspects of Obesity: A Narrative Review. Archives of Endocrinology and Metabolism 67, no. 6, 2023: e000631. https://doi.org/10.20945/2359-3997000000631;
7. Sears Barry, & Asish K Saha. Dietary Control of Inflammation and Resolution. Frontiers in Nutrition 8, 2021: 709435. https://doi.org/10.3389/fnut.2021.709435;
8. Grosso Giuseppe, Daniela Laudisio, Evelyn Frias-Toral, Luigi Barrea, Giovanna Muscogiuri, Silvia Savastano, și Annamaria Colao. Anti-Inflammatory Nutrients and Obesity-Associated Metabolic-Inflammation: State of the Art and Future Direction. Nutrients 14, no. 6, 2022: 1137. https://doi.org/10.3390/nu14061137;
9. Zivkovic Angela M, Natalie Telis, J Bruce German, & Bruce D Hammock. Dietary Omega-3 Fatty Acids Aid in the Modulation of Inflammation and Metabolic Health. California Agriculture 65, no. 3, 2011: 106–11. https://doi.org/10.3733/ca.v065n03p106;
10. Stumpf Franziska, Bettina Keller, Carla Gressies, & Philipp Schuetz. Inflammation and Nutrition: Friend or Foe? Nutrients 15, no. 5, 2023: 1159. https://doi.org/10.3390/nu15051159;
11. Tharmalingam Jayaraman, Prakash Gangadaran, Ramya Lakshmi Rajendran, & Byeong-Cheol Ahn. Impact of Alcohol on Inflammation, Immunity, Infections, and Extracellular Vesicles in Pathogenesis. Cureus 16, no. 3, 2024: e56923. https://doi.org/10.7759/cureus.56923;
12. Burini Roberto Carlos, Elizabeth Anderson, J Larry Durstine, & James A Carson. Inflammation, Physical Activity, and Chronic Disease: An Evolutionary Perspective. Sports Medicine and Health Science 2, no. 1, 2020: 1–6. https://doi.org/10.1016/j.smhs.2020.03.004;
13. Mukherjee Mitali S, Chad Y Han, Shawgi Sukumaran, Christopher L Delaney, & Michelle D Miller. Effect of Anti-Inflammatory Diets on Inflammation Markers in Adult Human Populations: A Systematic Review of Randomized Controlled Trials. Nutrition Reviews 81, no. 1, 2022: 55–74. https://doi.org/10.1093/nutrit/nuac045;
14. Federico, Alessandro, Valerio Rosato, Mario Masarone, Pietro Torre, Marcello Dallio, Mario Romeo, & Marcello Persico. The Role of Fructose in Non-Alcoholic Steatohepatitis: Old Relationship and New Insights. Nutrients 13, no. 4, 2021: 1314. https://doi.org/10.3390/nu13041314.

Foto: Shutterstock

Diana-Andreea Palfi

Nutriționist-dietetician autorizat, Kinetic Shape, Sinaia

Dr. Alin Popescu

medic primar medicină sportivă
secretar general S.Ro.M.S., manager medical F.R. Rugby