Magneziul, mineralul care continuă să uimească

Rezumat:

Magneziul este necesar pentru buna funcționare a organismului, iar deficiența lui se manifestă foarte diferit. Acest mineral este esențial pentru producerea enzimelor, pentru formarea celulelor, pentru producerea de energie, pentru sinteza proteinelor și a acizilor grași, pentru relaxarea nervilor, mușchilor și vaselor sangvine. În ciuda acestor funcții importante, organismul uman nu a învățat niciodată să stocheze magneziul.

Cuvinte-cheie: magneziu, organism, mineral

Abstract:

Magnesium is necessary for the proper functioning of the body, and its deficiency is very different. This mineral is essential for enzyme production, cell formation, energy production, protein synthesis and fatty acids, for the relaxation of nerves, muscles and blood vessels. Despite these important functions, the human body has never learned to store magnesia.

Keywords: magnesium, organism, mineral

Cu mii de ani în urmă, chinezii îl numeau – „mineralul frumos” – și susțineau că magneziul împreună cu aerul și apa reprezintă cheia vieții pe Pământ.

Iată câteva date istorice:

• Denumirea – magneziu – este de origine greacă, magneziul fiind descoperit pentru prima dată în apropierea orașului Magnesia, din regiunea Tessalia. Și astăzi regiunea este foarte bogată în zăcăminte de magneziu.
• În anul 1618, Henry Wicker, un fermier din Epsom (Anglia), dădea vacilor sale apă de băut dintr-o fântănă. Acestea refuzau să bea din cauza gustului amar al apei. Dar în același timp, fermierul a observat că apa din fântâna respectivă vindeca zgârieturile și erupțiile cutanate. Din această apă a fost izolat în anul 1695 sulfatul de magneziu (sarea Epsom).
• Maria de Medici descria efectul curativ al sării Epsom și făcea referire la „persoanele de calitate” care o foloseau.
• În anul 1808, Sir Humphrey Davy a izolat magneziul și l-a numit „magnium”.
• În anul 1915, Richard Willstatter a câștigat premiul Nobel în chimie, pentru descrierea structurii clorofilei, structura care are ca și element central – ionul de Mg²⁺.

Magneziul este necesar pentru buna funcționare a organismului, iar deficiența lui se manifestă foarte diferit. Nu putem, literalmente, respira, gândi sau pune mușchii în mișcare, fără suficient magneziu. Magneziul este esențial pentru producerea enzimelor, pentru formarea celulelor, pentru producerea de energie, pentru sinteza proteinelor și acizilor grași, pentru relaxarea nervilor, mușchilor și vaselor sangvine. De asemenea, are un rol deosebit de important în menținerea sănătății cardiovasculare, cerebrale și a aparatului reproducător, precum și în producerea hormonilor (melatonina – hormonul somnului și DHEA – hormonul antiîmbătrânire) și secreția de insulină. Și acestea sunt doar câteva dintre numeroasele beneficii ale acestui mineral.

În ciuda acestor funcții importante, organismul uman nu a învățat niciodată să stocheze magneziul. De ce? Probabil din cauza disponibilității magneziului, în mediul în care ființa umană a evoluat de-a lungul timpului. Magneziul se găsea din abundență în mediul înconjurător, iar nivelul lui a fost păstrat în limite normale printr-un aport corespunzător de verdețuri, fructe, nuci, semințe, cereale, alge, carne și peşte. Acest aport extern era absolut suficient pentru asigurarea unui nivel normal de magneziu în organism. Putem realiza și astăzi acest lucru? Nicio șansă!

Agricultura bazată pe folosirea unor cantități din ce în ce mai mari de insecticide și pesticide, a „sărăcit” solul și implicit culturile, de magneziu. Totodată, trăind într-un mediu poluat, avem o nevoie tot mai acută de magneziu pentru procesul de detoxifiere. Aditivii alimentari, metalele grele, alcoolul și o serie de toxine influențează nivelul de magneziu din organism. Se ajunge astfel la un cerc vicios – procesul de detoxifiere fiind incomplet (din cauza cantității insuficiente de magneziu) pot apărea afecțiuni grave și cu consecințe nefaste asupra organismului uman.

Potrivit Dr.Carolyn Dean, o cunoscută și ferventă susținătoare a terapiei cu magneziu, autoarea bestsellerului The Magnesium Miracle, deficitul de magneziu este implicat într-o serie de afecțiuni, printre care: hipertensiune arterială, angină pectorală, boală coronariană, aritmii cardiace, infarct miocardic, diabet zaharat, epilepsie, preeclampsie și eclampsie, osteoporoză, astm bronșic, anxietate, depresie, iritabilitate, ulcer peptic, sindrom de oboseală cronică, dureri acute și cronice musculare, dureri menstruale, o serie de afecțiuni din sfera stomatologică etc.

Sunt disponibile date statistice, din Statele Unite ale Americii, care arată că:

• Doza zilnică recomandată la adulți este de 420 mg pe zi la bărbați și 320 mg pe zi la femei (360 mg pe zi la femeile însărcinate).
• 80% din populație se află sub limita dozei zilnice recomandate, 20% dintre ei fiind chiar la mai puțin de jumătate din doza zilnică.
• Aportul alimentar zilnic nu reușește să aducă decât 50% din cantitatea de magneziu necesară pentru atingerea dozei zilnice.
• 50% dintre cazurile de deficit de magneziu rămân nediagnosticate.
• La 7-11% dintre pacienții spitalizați și 65% dintre pacienții din secţiile de terapie intensivă se decelează un deficit de magneziu.
• Din cantitatea de magneziu administrată, doar 20-50% este absorbită de către organism.
• Mai mult de 30 de medicamente interferează cu absorbția Mg, printre care: unele antibiotice, corticosteroizii, contraceptivele orale, anticoagulantele, antialergicele și antiasmaticele.

Deficitul de magneziu poate fi foarte dificil de obiectivat – prin clasica magneziemie (magneziul seric) – cât timp doar 0,8% din magneziul din corpul uman se află în sânge. Alte analize mai precise ale nivelului de magneziu din organism sunt reprezentate de către determinarea magneziului eritrocitar și spectroscopia RMN, dar cel mai bun test este cel descoperit de către un cercetător american, dr. Bella Altura – testul serului ionizat. Din păcate, el nu este un test uzual, nicăieri în lume. Așa că, în lipsa unui test foarte exact, cel mai corect este să identificăm simptomatologia clinică a deficitului de magneziu. Manifestările lipsei de magneziu includ iritabilitate, anxietate, apatie, atacuri de panică, halucinaţii, insomnie, dificultăţi de concentrare, convulsii, cefalee, migrenă, atacuri de astm, inapetenţă, greţuri, vărsături, constipaţie, spasm vezical, nistagmus, fatigabilitate, tremor, crampe şi spasme musculare.

Există cel puțin 10 motive pentru care putem fi în postura de a avea un deficit de magneziu:

1. Acidul fitic – conținut în cereale – formează împreună cu magneziul, calciul și fierul săruri insolubile (fitați), împiedicând astfel absorbția acestor minerale.
2. Magneziul este un mineral solubil, deci fierberea poate duce la eliminarea acestuia din alimente.
3. Procesarea alimentelor poate îndepărta magneziul. De exemplu prin transformarea făinii integrale în făina albă, se pierde 80% din cantitatea de magneziu.
4. O cantitate importantă de magneziu se pierde prin transpirație.
5. Absorbția magneziului este compromisă la persoanele cu diabet zaharat, după intervenții chirurgicale, la persoanele cu afecțiuni hepatice sau care suferă de malabsorbție intestinală.
6. Acidul fosforic din băuturile răcoritoare leagă magneziul, formând un compus insolubil.
7. Medicația antiasmatică, diureticele, insulina, nicotina și cocaina – toate produc un deficit de tiamină.
8. Aciditatea crescută – poate cauza pierderi renale de magneziu.
9. Stresul – diminuează rezervele de magneziu și reduce absorbția acestuia.
10. Preparatele cu calciu, administrate în contextul unui deficit de magneziu, fac mai mult rău decât bine, deoarece modifică raportul calciu/magneziu, cu consecințe nefaste asupra sănătății organismului. În condiţiile unui deficit de magneziu este mai bine să nu se administreze niciun preparat cu calciu!